Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Adrian Dumitru Lup în Dosarul nr. 6.309/176/2015 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 104D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât motivele invocate de autorul acesteia tind la interpretarea textului criticat, ceea ce excedează instanţei de contencios constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea 15/A/2018 din 18 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.309/176/2015, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Adrian Dumitru Lup într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel declarat împotriva unei sentinţe civile. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate ar trebui să conţină în definiţia „consumatorului“ şi garantul ipotecar, motiv pentru care contravin prevederilor art. 16, art. 30 alin. (7) şi art. 53 din Constituţie. 6. Tribunalul Alba - Secţia a II civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă apreciază că, deşi cererea apelantului este admisibilă prin raportare la condiţiile impuse de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, în privinţa conţinutului său este vădit inadmisibilă, întrucât tinde a obţine de la instanţa de contencios constituţional o interpretare a art. 2 din Legea 193/2000, fiind unanim acceptat că interpretarea legislaţiei este atributul exclusiv al instanţei de judecată. Se mai arată că sfera noţiunii de consumator este descrisă suficient în cuprinsul dispoziţiilor legale criticate, definiţiei naţionale adăugându-i-se criteriile complementare rezultate din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Hotărârea din 3 septembrie 2015, pronunţată în Cauza C110/14 - Horaţiu Ovidiu Costea împotriva S.C. Volksbank România - S.A., şi Ordonanţa Curţii (Camera a şasea) din 19 noiembrie 2015, pronunţată în Cauza C74/15 - Dumitru Tarcău, Ileana Tarcău împotriva Băncii Comerciale Intesa Sanpaolo România - S.A. şi alţii. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Acesta arată că autorul acesteia urmăreşte, în realitate, modificarea normei în sensul adăugării garantului ipotecar în sfera consumatorului. În acest caz, aşa cum Curtea Constituţională a reţinut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legiuitor pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituţie. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: "(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.(2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia." 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 30 alin. (7) privind interzicerea incitării la discriminare şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 455 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 21 septembrie 2017, paragrafele 20-22, a reţinut că persoanele juridice prezintă anumite particularităţi, ele fiind constituite în scopul desfăşurării unei anumite activităţi, au patrimoniu propriu, organe de conducere, drepturi şi obligaţii reglementate prin Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi, implicit, posibilităţi sporite de acţiune în vederea analizei cu atenţie a unor eventuale clauze abuzive. Persoanele juridice se înfiinţează pe baza unei ficţiuni juridice în virtutea căreia dobândesc personalitate juridică. Persoanele juridice nu se pot compara însă cu persoanele fizice, între cele două existând deosebiri fundamentale de regim juridic, cum ar fi momentul dobândirii capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu sau desfăşurarea activităţilor autorizate. În aceste condiţii, Curtea constată că încadrarea în sfera normativă a textelor legale criticate numai a persoanelor fizice nu este de natură să încalce prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii. 14. Curtea a mai reţinut că legiuitorul a fost determinat să adopte această soluţie juridică criticată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate pentru a respecta termenii unei directive a cărei transpunere era obligatorie. Astfel, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate din Legea nr. 193/2000 reprezintă transpunerea Directivei nr. 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Prevederile acestei legi se aplică acelor contracte de adeziune încheiate între profesionişti şi consumatori. În art. 2 lit. b) din directiva menţionată se prevede că prin „consumator“ se înţelege orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de directivă, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale profesionale. 15. Curtea a statuat că poziţia de dezechilibru între consumator şi profesionist este de natură să justifice prevederile legale criticate şi că, în acord cu jurisprudenţa sa şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv (a se vedea Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006). Or, profesioniştii nu se află în aceeaşi situaţie cu aceea a consumatorilor. 16. În situaţia de faţă, autorul excepţiei este garant într-un contract de credit încheiat în calitate de debitor de o persoană juridică. Or, garantul obligaţiilor asumate printr-un astfel de contract nu poate avea un statut diferit sau mai favorabil decât cel al debitorului persoană juridică, el aflându-se în aceeaşi situaţie juridică, drept pentru care i se aplică un tratament juridic similar celui aplicat debitorului persoană juridică. 17. În aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea art. 16 privind egalitatea în faţa legii. De asemenea, Curtea constată că prevederile art. 30 alin. (7) privind interzicerea incitării la discriminare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu au incidenţă în cauză. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Dumitru Lup în Dosarul nr. 6.309/176/2015 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi constată că prevederile art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
