Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Daniela Băloi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Mircea Fenchea în Dosarul nr. 387/30/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.157D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care depune înscrisuri la dosar şi susţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate sunt şi dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală. Susţine că beneficiarii unor hotărâri judecătoreşti sunt sancţionaţi prin impunerea unor amenzi şi a unor cheltuieli judiciare. Arată că, în baza art. 341 din Codul de procedură penală, nu se poate formula apel şi nici contestaţie în anulare pentru ca instanţa care judecă această cale de atac să ia act de încălcarea legii. Prezintă chestiuni de fapt din dosarul de fond, apreciind că instanţele judecătoreşti şi organele de urmărire penală nu au procedat corect. Face referire la Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017. Susţine că, deşi legea a fost încălcată, prevederile art. 341 din Codul de procedură penală nu îi permit introducerea unei căi de atac. Precizează că, în lipsa unei căi de atac în materie penală, a introdus o acţiune civilă, respinsă de către instanţele judecătoreşti. 4. Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Susţine că motivarea excepţiei nu are legătură cu textul de lege criticat. Deşi se critică dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală, motivarea corespunde prevederilor art. 341 alin. (6) şi (8) din acelaşi act normativ. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Decizia penală nr. 382/A din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 387/30/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Mircea Fenchea cu ocazia soluţionării unei plângeri împotriva soluţiei de neurmărire/netrimitere în judecată. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia solicită sesizarea Curţii cu „neexistenţa căii de atac împotriva soluţiilor de neurmărire/netrimitere în judecată (art. 340), hotărâri emise cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a încheierii penale interlocutorii definitive având autoritate de lucru judecat“. Făcând referire la chestiuni de fapt, precizează că „autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale naşte dreptul pentru organul competent de a pune de îndată în executare dispoziţiile cuprinse în hotărârea definitivă“. Prin „nepunerea în executare a Încheierii penale nr. 483/02.07.2015, definitivă, obligatorie şi fără căi de atac, emisă de către judecătorul de cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a soluţionat iniţial Dosarul penal nr. 313/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“ se încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 126 alin. (2) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. 7. Arată că „instanţa de la Strasbourg a stabilit că instanţele judecătoreşti sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri judecătoreşti constituind o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţie“. Se încalcă „principiul stabilităţii, continuităţii şi finalizării legale a cauzelor penale, prin încălcarea autorităţii de lucru judecat, scopul procesului penal fiind aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a vinovaţilor“. Apreciază că „efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul şi nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.“ 8. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală susţine că, deşi petentul face referire la prevederile art. 340 din Codul de procedură penală ca fiind neconstituţionale, în fapt el se referă la dispoziţiile art. 341 alin. (6)-(8) din acelaşi act normativ, care reglementează soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate dispune cu privire la admisibilitatea plângerii formulate împotriva soluţiei de neurmărire sau de netrimitere în judecată, soluţii dispuse de către procuror, după cum în cauză a fost sau nu pusă în mişcare acţiunea penală, şi, totodată, dispune cu privire la împrejurarea că încheierea astfel pronunţată, cu excepţia situaţiei referitoare la cazul în care se dispune începerea judecăţii, este definitivă. Instanţa apreciază că prevederile menţionate mai sus care precizează că încheierea judecătorului de cameră preliminară este definită în ipotezele menţionate nu sunt neconstituţionale, întrucât stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 129 şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie. 9. Prin urmare, în raport cu prevederile constituţionale, legiuitorul are posibilitatea ca în cadrul unor proceduri speciale, cum este cea prevăzută de art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă efectiv infracţiunea să nu prevadă posibilitatea exercitării unor căi de atac, întrucât procedura de judecare a plângerilor împotriva actelor procurorului, reglementată de prevederile menţionate mai sus, nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanţă independentă, imparţială, într-un termen rezonabil. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.(2) Dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluţionată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare. (3) Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul petiţionarului ori, pentru persoana juridică, denumirea, sediul, indicarea reprezentantului legal ori convenţional, data ordonanţei sau a rechizitoriului atacat, numărul de dosar şi denumirea parchetului, indicarea motivelor plângerii.(4) Dispoziţiile art. 289 alin. (3)-(5) se aplică în mod corespunzător.(5) În cazul în care nu cuprinde data ordonanţei sau a rechizitoriului atacate, numărul de dosar şi denumirea parchetului, plângerea se restituie pe cale administrativă, situaţie în care completarea plângerii poate fi efectuată nu mai târziu de 20 de zile de la data restituirii." 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 126 alin. (2) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 147 alin. (4) referitor la deciziile Curţii Constituţionale. 15. În prealabil, cu privire la menţionarea de către autorul excepţiei şi a prevederilor art. 341 din Codul de procedură penală ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta nu poate fi primită, având în vedere art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)“, iar „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu poate fi altul decât cel stabilit prin respectiva încheiere, fără ca acesta să poată fi ulterior modificat de vreuna dintre părţi. Prin urmare, nu poate fi primită cererea prin care se modifică şi se completează excepţia de neconstituţionalitate formulată direct în faţa Curţii Constituţionale, după sesizarea acesteia prin încheiere (a se vedea, în acelaşi sens, de exemplu, Decizia nr. 47 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 25 februarie 2009, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 1.054 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, paragraful I, şi Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018, paragraful 24). Aşa fiind, în prezenta cauză, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de judecată. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, Curtea constată că, prin Încheierea penală nr. 67/PI din 25 ianuarie 2019, în baza art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 341 alin. (6) lit. a) din acelaşi act normativ, Tribunalul Timiş - Secţia penală a respins ca nefondată plângerea formulată de autorul excepţiei împotriva ordonanţei de clasare date de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş. Împotriva acestei încheieri, autorul excepţiei a declarat apel, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală respingând ca inadmisibil apelul. 17. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) ale aceluiaşi articol este definitivă. Totodată, potrivit art. 421 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, instanţa, judecând apelul, respinge apelul, menţinând hotărârea atacată dacă apelul este inadmisibil. 18. Curtea reţine că, în ceea ce priveşte admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, a statuat că o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 19. Aşa fiind, Curtea a constatat că legătura cu soluţionarea cauzei a excepţiei de neconstituţionalitate este circumstanţiată de incidenţa dispoziţiilor criticate în pronunţarea soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii în justiţie. Cu alte cuvinte, atât timp cât dispoziţia criticată este temeiul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii formulate de petent în faţa instanţelor de drept comun, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, aceste dispoziţii având legătură cu soluţionarea cauzei. Curtea a apreciat că această concluzie este susţinută şi de faptul că singurul efect al unei decizii de admitere pronunţate într-o astfel de speţă este acela al creării posibilităţii accederii în faţa unui judecător care va analiza pe fond cererea respectivă, fără însă ca decizia de admitere să aibă vreo influenţă asupra soluţiei dispuse de judecător, din perspectiva temeiniciei cererii. 20. Or, raportat la elementele ce configurează speţa dedusă controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, Curtea constată că dispoziţiile art. 340 din Codul de procedură penală, a căror constituţionalitate este contestată, nu reprezintă temeiul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii formulate de petent în faţa instanţelor de drept comun. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Mircea Fenchea în Dosarul nr. 387/30/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
