Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Decretul nr. 130/1949 pentru reglementarea condiţiunii juridice a copilului natural şi ale art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, excepţie ridicată de Felicia Maria Corşeu în Dosarul nr. 4.903/328/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.226D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 4 iulie, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 20 septembrie 2023 şi apoi pentru data de 5 octombrie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea din 10 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.903/328/2018, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Decretul nr. 130/1949 pentru reglementarea condiţiunii juridice a copilului natural şi ale art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice. Excepţia a fost ridicată de Felicia Maria Corşeu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în stabilirea paternităţii. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că acţiunea civilă introdusă are ca obiect stabilirea filiaţiei faţă de tată a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, născută la data de 3 septembrie 1952, când erau în vigoare dispoziţiile Decretului nr. 130/1949 privind reglementarea condiţiunii juridice a copilului natural, care prevedeau că acţiunea în cercetarea paternităţii poate fi intentată în termen de 2 ani de la data naşterii copilului/de la încetarea concubinajului. Ulterior abrogării Decretului nr. 130/1949, s-a stabilit că acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, născut înainte de intrarea în vigoare a Codului Familiei, se poate porni în termen de un an de la intrarea în vigoare a acestui cod. 5. Cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu descendenţii defunctului Forgaciu Ioan, pretins tată al reclamantei, decedat în anul 2016, în condiţiile în care, faţă de acesta din urmă, Tribunalul Popular al Raionului Turda a pronunţat în anul 1953 o sentinţă civilă prin care a fost obligat să îi plătească mamei autoarei excepţiei o sumă de bani cu titlu de cheltuieli de întreţinere pentru copil, până la majorat. Mama autoarei excepţiei nu a promovat însă şi o acţiune în stabilirea paternităţii copilului, astfel că, în prezent, autoarea excepţiei se află în imposibilitate de a-şi stabili legătura de filiaţie faţă de defunct, din cauza faptului că termenele în care o astfel de acţiune putea fi promovată - prevăzute de dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 130/1949, respectiv art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 - erau împlinite la momentul la care autoarea excepţiei a dobândit capacitate deplină de exerciţiu. 6. În motivarea excepţiei se mai arată că prin Sentinţa civilă nr. 2.110/2018, Judecătoria Turda a reţinut că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt aplicabile în cauză, respingând cererea autoarei excepţiei de repunere în termenul de a formula acţiunea în stabilirea paternităţii şi admiţând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârâţi, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca tardiv formulată. 7. În condiţiile în care dispoziţiile legale criticate continuă să producă efecte juridice în privinţa situaţiei sale, autoarea excepţiei susţine că i se încalcă dreptul la viaţă privată, fiind lipsită de posibilitatea de a acţiona, după dobândirea capacităţii de exerciţiu depline, în vederea stabilirii filiaţiei sale faţă de tată. Arată că avea o vârstă fragedă la momentul la care s-a împlinit termenul de 2 ani (prevăzut de art. 12 din Decretul nr. 130/1949), respectiv de un an (prevăzut de art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954), acţiunea în stabilirea paternităţii fiind la dispoziţia exclusivă a mamei sale, care însă nu a promovat-o vreodată. 8. Apreciază că dispoziţiile legale criticate instituie un obstacol insurmontabil în demersul de a-şi stabili date esenţiale referitoare la propria identitate, fiindu-i lezat dreptul la viaţă familială şi privată. 9. După cum a reţinut şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 13 februarie 2003, pronunţată în Cauza Odièvre împotriva Franţei, paragraful 42, dreptul unei persoane de a-şi cunoaşte originile, în speţă prin stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, îşi are fundamentul în interpretarea extensivă a noţiunii de viaţă privată, iar obţinerea informaţiilor indispensabile pentru descoperirea adevărului asupra unui aspect important al identităţii persoanei şi pentru disiparea tuturor incertitudinilor în această privinţă este considerată un interes vital, protejat de Convenţie. 10. Totodată, prin Hotărârea din 19 iulie 2016, pronunţată în Cauza Călin şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin atingerea adusă dreptului la respectarea vieţii private a petenţilor, ca urmare a imposibilităţii acestora de a-şi stabili filiaţia faţă de tată, în condiţiile existenţei, în legislaţia internă, a unui termen de prescripţie în interiorul căruia aceştia nu aveau capacitatea juridică de a acţiona. Curtea a statuat că respectivul termen de prescripţie a limitat dreptul părţilor interesate de a iniţia o acţiune în stabilirea paternităţii, până la punctul de a se stinge acest drept. 11. În fine, se arată că, prin Decizia nr. 697 din 29 noiembrie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că prevederile art. 60 alin. 1 din Codul familiei, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea 288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, sunt constituţionale în măsura în care nu privesc acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei introdusă de copil. 12. Autoarea excepţiei conchide în sensul că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 din Constituţie în componenta referitoare la garantarea dreptului la viaţă privată, precum şi celor ale art. 8 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere faptul că dispoziţiile legale vizate de excepţia de neconstituţionalitate anihilează practic orice posibilitate juridică a acesteia de a-şi clarifica statutul personal prin stabilirea paternităţii. 13. Tribunalul Cluj - Secţia civilă consideră că prevederile art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 contravin dispoziţiilor art. 26 din Constituţie în componenta referitoare la garantarea dreptului la viaţă privată, deoarece apelanta s-a aflat în imposibilitatea de a introduce personal o acţiune în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei în termenul prevăzut de textul de lege criticat, fiind lipsită de capacitatea de exerciţiu. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 130/1949 şi cele aleart. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 sunt constituţionale în măsura în care temenele de 2 ani, respectiv 1 an, în care poate fi introdusă acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, sunt incidente doar în ceea ce priveşte mama copilului sau reprezentantul legal al acestuia, fără să fie aplicabile şi acţiunii introduse de copil, altminteri fiind nesocotite dispoziţiile art. 26 din Constituţie şi cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la viaţă familială şi privată. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 12 din Decretul nr. 130/1949 pentru reglementarea condiţiunii juridice a copilului natural, publicat în Buletinul Oficial nr. 15 din 2 aprilie 1949, şi cele ale art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954, ambele în prezent abrogate prin art. 49 din Decretul nr. 32/1954, respectiv prin art. 230 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Prevederile de lege criticate aveau următorul conţinut normativ: - Art. 12 din Decretul nr. 130/1949: „Acţiunea în cercetarea paternităţii poate fi intentată în termen de 2 ani de la naşterea copilului, de la încetarea concubinajului.“; – Art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954: „Acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei, născut înainte de intrarea în vigoare a Codului familiei, se poate porni în termen de un an de la intrarea în vigoare a acestui cod, dispoziţiunile art. 60 din Codul familiei fiind aplicabile.“ 19. Codul familiei a intrat în vigoare la data de 1 februarie 1954, iar art. 60 din acesta avea următoarea redactare: "(1) Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului.(2) Dacă, în cazul prevăzut în art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din căsătorie, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, termenul de un an, pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, va curge de la data când acea hotărâre a rămas irevocabilă.(3) În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tată ori dacă acesta din urmă a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii." 20. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată. De asemenea, prin prisma art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie, autoarea invocă şi prevederile art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, mai întâi, cu privire la obiectul acesteia, că Decretul nr. 130/1949 a fost abrogat expres prin Decretul nr. 32/1954, intrat în vigoare la 31 ianuarie 1954. 22. Decretul nr. 32/1954 a fost abrogat expres prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. 23. Codul familiei a fost abrogat expres prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 71/2011, „Stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare“. 24. Anterior, prin Legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, se instituiseră imprescriptibilitatea acţiunii aparţinând copilului (art. I pct. 5), precum şi regula potrivit căreia modificările operate referitor la acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei sunt aplicabile şi în cazul copiilor născuţi înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată (art. II). 25. În prezent, regula în materia stabilirii filiaţiei faţă de tată este precizată în art. 427 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia „dreptul la acţiunea în stabilirea paternităţii nu se prescrie în timpul vieţii copilului“, regulă aplicabilă copiilor născuţi după data de 1 octombrie 2011, adică data intrării în vigoare a Codului civil, conform art. 47 din Legea nr. 71/2011. 26. Întrucât în speţă se pune problema stabilirii filiaţiei faţă de tată a unei persoane născute la data de 3 septembrie 1952, rezultă că textele de lege criticate sunt incidente în cauza în cursul soluţionării căreia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 27. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Decretul nr. 130/1949, Curtea constată că este inadmisibilă, având în vedere că textul menţionat a fost abrogat expres anterior intrării în vigoare a actualei Constituţii. În una dintre primele decizii pronunţate de Curtea Constituţională, Decizia nr. 14 din 10 martie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993, a fost clarificată sfera temporală a controlului exercitat de aceasta, pornindu-se de la realitatea că rolul său este acela de garant al ordinii constituţionale create de către actuala Constituţie. Ca atare, Curtea a arătat că legile şi celelalte acte normative emise înainte de data de 8 decembrie 1991, într-o ordine constituţională anterioară, puteau fi discutate sub aspectul constituţionalităţii numai în raport cu acea ordine constituţională şi de organismele pe care le prevedea Constituţia atunci în vigoare. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constituţionale actuale numai în măsura în care supravieţuiesc şi după 8 decembrie 1991. 28. Curtea a mai precizat, în decizia menţionată, că intervenţia sa în verificarea constituţionalităţii unor norme juridice care şi-au încetat existenţa înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrară nu numai rolului şi funcţiilor sale stabilite prin Constituţie, ci ar fi şi o încălcare flagrantă a principiului neretroactivităţii legii. 29. În sensul celor arătate sunt şi alte decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 15 din 10 martie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 18 mai 1993, sau Decizia nr. 226 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 9 iulie 2018. 30. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954, Curtea observă că, prin aceleaşi decizii mai sus citate, a circumscris întinderea competenţei sale numai la raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991. Ca atare, aceasta poate privi raporturile juridice născute în baza reglementărilor legale adoptate după 8 decembrie 1991 sau/şi în baza unor reglementări legale anterioare, dar care au rămas în vigoare, pentru că aprecierea constituţionalităţii priveşte o lege sau o ordonanţă care există şi care deci produce efecte juridice. Această aserţiune este aplicabilă Decretului nr. 32/1954, care a transgresat vechea ordine constituţională şi a fost receptat în actuala ordine constituţională, rămânând în vigoare, aşa cum am arătat mai sus, până în anul 2011, când a fost abrogat expres prin Legea nr. 71/2011. 31. În cauză, având în vedere că se pune problema stabilirii paternităţii unui copil născut în anul 1952, rezultă că, deşi abrogate, prevederile criticate din Decretul nr. 32/1954 sunt incidente în cauza în cursul soluţionării căreia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. În consecinţă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 este admisibilă, Curtea putând să se pronunţe pe fondul acesteia. 32. Sub acest ultim aspect, Curtea reţine că dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 au un conţinut normativ similar cu cel al art. 60 alin. 1 din Codul familiei, în forma în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 288/2007, potrivit căruia „Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de un an de la naşterea copilului“. 33. Cu privire la aceste prevederi, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 697 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2017, că sunt constituţionale în măsura în care nu privesc acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei introdusă de copil. Prin această decizie (paragrafele 26-28), instanţa de control constituţional a constatat că prevederile de lege criticate din Codul familiei, care stabileau că termenul de un an în care poate fi introdusă acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei începe să curgă de la data naşterii copilului, încalcă dreptul acestuia la viaţă privată, întrucât îl lipseşte de posibilitatea de a acţiona în mod conştient şi voluntar, după dobândirea capacităţii de exerciţiu depline, în vederea stabilirii filiaţiei sale faţă de tată. Faptul că acţiunea în stabilirea paternităţii este lăsată la dispoziţia exclusivă a mamei sau a reprezentantului legal al copilului îl face dependent de conduita unui terţ. Aceasta deoarece în interiorul termenului stabilit de textul de lege criticat, de un an de la naştere, copilul este, prin ipoteză, în imposibilitatea biologică de a acţiona. Or, stabilirea filiaţiei faţă de tată, ca atribut al persoanei, ca element care configurează identitatea acesteia, nu poate fi lăsată la discreţia altcuiva. În situaţia în care, din neglijenţă, din ignoranţă sau chiar din rea-voinţă ori din cauza unei situaţii obiective care să constituie o piedică insurmontabilă, mama copilului sau reprezentantul legal al acestuia nu a introdus în interval de un an de la naşterea acestuia acţiunea în stabilirea paternităţii, copilului îi este blocată definitiv orice posibilitate ulterioară de a cere clarificarea situaţiei sale personale prin introducerea unei acţiuni în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. 34. Curtea a reţinut că din textul de lege supus controlului de constituţionalitate rezultă că titularii dreptului de a introduce acţiune în stabilirea paternităţii nu vor avea niciodată posibilitatea de a intenta personal o asemenea acţiune, după expirarea termenului de un an de la naşterea acestora, intervenind prescripţia dreptului la acţiune, aceasta urmând să fie respinsă de instanţă ca tardiv introdusă în situaţia inactivităţii mamei sau a reprezentantului legal în interiorul termenului menţionat. 35. Aşadar, Curtea a apreciat că prevederile de lege care fixau în mod nediferenţiat termenul de un an de la naşterea copilului ca interval de timp în care să poată fi introdusă acţiunea în stabilirea paternităţii instituie un obstacol insurmontabil în demersul persoanei interesate de a-şi stabili date esenţiale referitoare la propria identitate, ceea ce aduce atingere dreptului la viaţă familială şi privată. Astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 13 februarie 2003, pronunţată în Cauza Odiιvre împotriva Franţei, paragraful 42), dreptul de a-şi cunoaşte originile - în ipoteza de faţă, prin stabilirea paternităţii din afara căsătoriei - îşi are fundamentul în interpretarea extensivă a noţiunii de viaţă privată, iar obţinerea informaţiilor indispensabile pentru descoperirea adevărului asupra unui aspect important al identităţii personale şi pentru disiparea tuturor incertitudinilor în această privinţă este considerat un interes vital, protejat prin Convenţie (Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunţată în Cauza Mikulić împotriva Croaţiei, paragrafele 64 şi 65). 36. De altfel, Curtea Constituţională a mai reţinut (paragraful 30 din Decizia nr. 697 din 29 noiembrie 2016) că, prin Hotărârea din 19 iulie 2016, pronunţată în Cauza Călin şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin atingerea adusă dreptului la respectarea vieţii private a petenţilor ca urmare a imposibilităţii acestora de a-şi stabili filiaţia faţă de tată în condiţiile existenţei în legislaţia internă a unui termen de prescripţie, în interiorul căruia aceştia nu aveau capacitatea juridică de a acţiona. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că dies a quo pune probleme, deoarece nu permite copilului să contracareze lipsa de acţiune a mamei sau a reprezentantului legal din timpul minorităţii sale. Ca atare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că stabilirea unui termen de prescripţie, aşa cum acesta îşi produce efectele în sistemul românesc, a limitat dreptul părţilor interesate de a iniţia o acţiune în stabilirea paternităţii până la punctul de a stinge acest drept (paragraful 98). 37. În cauza de faţă sunt pe deplin aplicabile considerentele ce au stat la baza soluţiei de admitere pronunţate de Curtea Constituţională prin decizia citată, astfel că excepţia de neconstituţionalitate va fi admisă, Curtea urmând să constate că prevederile art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 sunt constituţionale în măsura în care termenul stabilit de acestea, de un an de la intrarea în vigoare a Codului familiei, impus pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, este incident doar în ceea ce priveşte mama copilului sau reprezentantul legal al acestuia, fără să fie aplicabil şi acţiunii introduse de copil, altminteri fiind nesocotite dispoziţiile art. 26 din Constituţia României, precum şi cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 38. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Decretul nr. 130/1949 pentru reglementarea condiţiunii juridice a copilului natural, excepţie ridicată de Felicia Maria Corşeu în Dosarul nr. 4.903/328/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă. 2. Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice sunt constituţionale în măsura în care nu privesc acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei introdusă de copil. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
