Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Ioan E. Dumitrescu în Dosarul nr. 3.516/109/2016 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.192D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Consiliul Local Piteşti - Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Piteşti a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că dispoziţiile criticate îndeplinesc cerinţele de claritate şi previzibilitate, destinatarii acestora având posibilitatea de a-şi adapta conduita în funcţie de ele. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 26 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.516/109/2016, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Ioan E. Dumitrescu, recurent-reclamant în cauze având ca obiect anularea unei decizii emise de Consiliul Local Piteşti - Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Piteşti referitoare la acordare drepturi la asistenţă socială. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că prevederile criticate şi cele ale art. 43 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, potrivit cărora „Plata indemnizaţiei se face pe perioada valabilităţii certificatului de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de protecţie a copiilor sau de comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, după caz.“, stabilesc termene diferite privind plata prestaţiei sociale, în acest fel încălcându-se dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative referitor la evitarea paralelismelor. În sprijinul acestei concluzii, arată că, întrucât nu are la îndemână criteriile de aplicare a celor două termene prevăzute de art. 57 alin. (4) şi art. 43 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, judecătorul este constrâns să devină el însuşi legiuitor. Sunt evocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, în care Curtea Constituţională a subliniat necesitatea îndeplinirii criteriilor de previzibilitate a legii. 7. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul legal criticat îndeplineşte cerinţele de previzibilitate, astfel că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate de către autorul excepţiei. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază, în punctul său de vedere, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, se arată că, din coroborarea dispoziţiilor art. 43 alin. (3) şi art. 57 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 rezultă, indubitabil, că plata indemnizaţiei se poate face pe întreaga perioadă de valabilitate a certificatului. Aşadar, prevederile legale criticate sunt redactate cu o precizie suficientă, astfel încât să permită destinatarilor normei să îşi poată adapta, în mod corespunzător, conduita. 10. Guvernul mai arată că, potrivit soluţiilor normative în vigoare, ca regulă, plata prestaţiilor sociale se face din oficiu, în baza deciziei directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, dreptul la prestaţii sociale acordându-se începând cu luna următoare celei în care persoana a fost încadrată în grad de handicap - art. 57 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 448/2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2017. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Plata prestaţiei sociale se face începând cu luna următoare depunerii cererii şi încetează cu luna următoare încetării dreptului la prestaţia socială respectivă.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 referitor la statul român, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. I pct. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 30 iunie 2017, dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 448/2006 şi, implicit, cele supuse controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, au fost modificate. Prin urmare, Curtea reţine că, la data soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, acestea au un conţinut diferit de cel pe care îl aveau la data la care a fost sesizată. 16. În acest context, Curtea reiterează cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşa cum a reţinut Curtea, în aceeaşi decizie, scoaterea sau ieşirea formală din vigoare a unei norme juridice nu înseamnă, neapărat şi în toate situaţiile, inaplicabilitatea sa. Aceste considerente se aplică mutatis mutandis şi în situaţia în care, la data soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile normative care fac obiectul acesteia au fost modificate şi deci nu au ieşit, formal, din vigoare. 17. În litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate din prezenta cauză, temeiul juridic al acţiunii formulate de reclamanţi se află în legătură cu dispoziţiile normative criticate, modul de soluţionare a acesteia depinzând de decizia pe care Curtea o va pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor normative criticate. Aşadar, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, în forma pe care o aveau la data la care a fost sesizată. 18. În continuare, Curtea Constituţională observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia nu are la îndemână criteriile de aplicare a termenelor prevăzute de art. 57 alin. (4) şi, respectiv, art. 43 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, astfel că judecătorul este constrâns să devină el însuşi legiuitor. 19. Curtea reţine că premisa acestui argument este greşită. Astfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se arată, în mod consecvent, că judecătorul nu creează legea, ci o aplică la speţa concretă. Competenţa judecătorului implică nu numai identificarea normei aplicabile şi analiza conţinutului său, ci şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit (a se vedea, de exemplu, deciziile nr. 250 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 18 iulie 2017, paragraful 26, sau nr. 256 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 22 iulie 2016, paragraful 19). În plus, în Decizia nr. 354 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 29 iunie 2015, Curtea a reţinut că atribuţia esenţială şi definitorie a judecătorului este aceea de „a spune dreptul“, concretizată în soluţiile pronunţate şi motivate. Cu alte cuvinte, identificarea normei aplicabile reprezintă o atribuţie intrinsecă a puterii judecătoreşti pe care este obligată şi îndreptăţită să o exercite în îndeplinirea rolului constituţional de înfăptuire a justiţiei şi, ca atare, nu poate avea semnificaţia încălcării rolului constituţional al legiuitorului. 20. Cu privire la cauza de faţă, sarcina instanţei judecătoreşti de a stabili în ce măsură prevederile art. 57 alin. (4) şi, respectiv, ale art. 43 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 sunt aplicabile în cauză şi să opteze pentru una dintre ele reprezintă o operaţiune care se subsumează, în mod clar, procesului, specific funcţiei judecătoreşti, prin care se identifică norma aplicabilă în litigiu. Este adevărat că, având în vedere varietatea foarte mare a situaţiilor de fapt care se cer a fi încadrate într-o normă juridică, este, de multe ori, posibil să nu fie pe deplin clar care sunt normele aplicabile. Dar, aşa cum a subliniat Curtea Constituţională, urmând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor. 21. Deşi, în principiu, este posibil ca instanţa judecătorească care a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea prezentei excepţii să nu se afle în situaţia de a identifica, fără dificultate, normele legale necesare aplicabile litigiului, o asemenea situaţie nu reprezintă un impediment în soluţionarea acestuia, având în vedere că înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor este inerentă funcţiei judiciare. 22. Având în vedere cele precizate, Curtea reţine că, în prezenta cauză, este pusă în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, şi nu de constituţionalitate a acesteia, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepţie ridicată de Ioan E. Dumitrescu în Dosarul nr. 3.516/109/2016 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
