Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Expert Insolvenţă S.P.R.L. din Deva, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii „Meridian Construct“ - S.R.L. din Alba Iulia, în Dosarul nr. 7.270/107/2008/a6 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 561D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Cristina Raluca Velea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dosarul a avut stabilit primul termen de judecată la data de 4 iulie 2017, când, având în vedere cererea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea judecării cauzei pentru data de 11 iulie 2017. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care, mai întâi, depune concluzii scrise. În continuare, în esenţă arată că prevederile art. 53 teza a doua din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 255/2013, sunt neconstituţionale şi contrare art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44, art. 53 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală. În acest context consideră că este încălcat principiul neretroactivităţii legii deoarece, pe lângă faptul că expunerea de motive a legii modificatoare nu conţine niciun fel de considerente cu privire la justificarea instituirii acestor măsuri, aceste prevederi se aplică şi litigiului de faţă, deşi deschiderea procedurii de insolvenţă a avut loc înainte de operarea acestor modificări, astfel că se aplică unei situaţii născute anterior datei intrării în vigoare a prevederilor care modifică art. 53 din Legea nr. 85/2006. Precizează că hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia insolvenţei sunt definitive şi executorii, prin raportare la prevederile legale privind procedura insolvenţei coroborate cu cele ale Codului de procedură civilă; totodată, prezintă un istoric al reglementărilor în materia efectelor înstrăinării bunurilor puse sub sechestru asigurător şi arată că, deşi prevederile criticate nu mai sunt în vigoare, acestea pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. 5. De asemenea menţionează că sunt încălcate prevederile art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie din mai multe perspective, astfel: este afectat atât dreptul de proprietate al creditorului garantat, cât şi al adjudecatarului, prin menţinerea tuturor măsurilor asigurătorii; se încalcă dreptul de proprietate prin imposibilitatea executării unei hotărâri judecătoreşti prin care creditorul are dreptul să-şi realizeze creanţa; în acest context, menţionează art. 1 din Primul Protocol la Convenţie şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; bunurile afectate de măsuri asigurătorii sunt greu de valorificat, acestea nefiind atractive. 6. Totodată, susţine pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii din mai multe perspective, astfel: se instituie o preferinţă a creanţelor părţii civile din procesul penal faţă de un creditor garantat şi, totodată, o poziţie de inferioritate a creditorului care trebuie să îşi valorifice creanţa în procedura insolvenţei faţă de cel care ar urma procedura dreptului comun, fiind creat un regim diferit; în acest context menţionează jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la existenţa unor măsuri asigurătorii înfiinţate în cadrul unui proces penal asupra bunurilor unei persoane fizice sau juridice; se creează o poziţie de inferioritate şi raportat la noile prevederi legale în materie, respectiv Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, care nu mai menţine interdicţia criticată, ci prevede că bunurile se pot înstrăina libere de orice sarcini, cu excepţia celor supuse măsurilor asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse. 7. În final apreciază că este încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, executarea silită face parte din proces, astfel că dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect, nefiind întrunite nici condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16. Bunurile indisponibilizate în cadrul unei proceduri penale au un regim juridic diferit, impus de procedura specială, derogatorie de la dreptul comun în materia insolvenţei şi fără de care ar fi golit de conţinut art. 249 din Codul de procedură penală. De altfel, prevederile criticate nu încalcă dreptul de proprietate al adjudecatarului, deoarece acesta cunoaşte situaţia bunului dobândit; art. 53 din Legea nr. 85/2006 nu interzice înstrăinarea bunurilor asupra cărora sau instituit măsuri procesuale în cadrul unui proces penal, ci prevede condiţia ca, în cazul unei astfel de înstrăinări, măsurile instituite asupra bunurilor să se menţină, tocmai pentru realizarea scopului pentru care acesta au fost instituite. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii, critica formulată este din perspectiva aplicării textului la speţa de faţă, aspect ce ţine de competenţa instanţelor de judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 29 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.270/107/2008/a6, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Expert Insolvenţă S.P.R.L din Deva, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii „Meridian Construct“ - S.R.L. din Alba Iulia, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţă că, prin prevederile criticate, în situaţia vânzării unui bun în procedura insolvenţei, se creează o discriminare nejustificată între creditorii care au avut sarcini de natura ipotecilor asupra bunului vândut (persoane juridice sau statul român - pentru creanţe bugetare) şi persoanele în folosul cărora s-au instituit măsurile asigurătorii în procesul penal. Astfel, de cele mai multe ori, unii dintre aceşti creditori, care au dat dovadă de diligenţă, au preconstituit garanţii asupra bunurilor şi au înscris drepturile în registrele de publicitate imobiliară sau mobiliară. În condiţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006, sarcinile reprezentând garanţii aparţinând acestor creditori se radiază, în eventualitatea vânzării bunului, chiar şi în situaţia în care creditorul nu beneficiază de nicio sumă rezultată din vânzare, în timp ce măsurile asigurătorii sau măsurile preventive specifice instituite în cursul procesului penal rămân valabile, devenind sarcini de prim rang asupra bunurilor. Ca atare, în mod discriminatoriu şi nejustificat se acordă o poziţie privilegiată dreptului de creanţă al persoanelor în folosul cărora s-au instituit, în cursul procesului penal, măsuri asigurătorii sau măsuri preventive specifice, ceea ce contravine art. 16 alin. (1), în componenta referitoare la interzicerea privilegiilor, raportat la art. 44 alin. (2) din Constituţie, teza referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată. 11. De asemenea consideră că se limitează nejustificat dreptul de proprietate al adjudecatarului bunului, bun asupra căruia se păstrează sarcina instituită, deşi, de cele mai multe ori, nu există nicio legătură între bunul în discuţie şi infracţiune, în afară de faptul că aparţine inculpatului sau părţii responsabile civilmente. În acest context apreciază că neconstituţionalitatea textului criticat derivă şi din situaţia discriminatorie a adjudecatarului din procedura insolvenţei faţă de adjudecatarul din procedura privind executarea silită reglementată de Codul de procedură civilă, acesta din urmă dobândind bunul adjudecat liber de sarcini. Mai mult, chiar art. 581 din Codul de procedură penală prevede că dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor se execută potrivit legii civile. 12. Ca atare, scopul insolvenţei nu poate fi realizat, respectiv maximizarea averii debitorului, deoarece nimeni nu doreşte să cumpere un bun afectat de o sarcină care nu poate fi radiată, iar persoanele în favoarea cărora a fost menţinută măsura asiguratorie, în speţă părţile civile, nu sunt în măsură să folosească mijloacele legale de recuperare a prejudiciului civil, raportat la starea de faliment în care se găsesc debitoarele supuse procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, mai ales că, în virtutea art. 36 din aceeaşi lege, împotriva societăţii în faliment nu pot fi demarate proceduri de executare silită, singura modalitate de recuperare a creanţelor fiind prin vânzarea bunului în procedura de faliment şi distribuirea sumelor rezultate, în ordinea de prioritate stabilită de art. 121, 123 şi 125 din lege. 13. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, într-adevăr, sechestrul instituit în procesul penal în contextul art. 53 din Legea nr. 85/2006, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 255/2013, potrivit căreia este interzisă ridicarea acestuia odată cu vânzarea în procedură a bunului sechestrat, se impune a fi interpretat în sensul în care textul nu interzice înstrăinarea unor astfel de bunuri, aflate sub sechestru aplicat în procesul penal, ci doar a nu se afecta realizarea scopului pentru care sechestrul a fost instituit, respectiv satisfacerea laturii civile în procesul penal, fără a exclude, în mod evident, un eventual concurs între aceşti creditori şi eventuali creditori constituiţi în procesul civil, respectiv în procedura insolvenţei. Textul nu instituie perpetuarea sechestrului aplicat în procesul penal dincolo de momentul vânzării bunului, fiind o măsură de asigurare a executării sentinţei penale sub aspectul laturii civile care, în mod firesc, se epuizează odată cu vânzarea bunului ipotecat şi distribuirea sumelor potrivit drepturilor asigurate, indiferent dacă acestea au fost asigurate în procesul penal ori în procesul civil. Totodată, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 14. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul arată că dispoziţiile criticate sunt abrogate, însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, acestea se aplică în continuare. De asemenea, menţionează că şi noul cadru legislativ reglementează procedura prevăzută de textele criticate în prezenta cauză. 16. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece toate părţile aflate în situaţii similare au aceleaşi drepturi şi obligaţii, iar legea nu restrânge în mod nejustificat dreptul de proprietate. Dispoziţiile criticate stabilesc faptul că, de regulă, în procedura insolvenţei, bunurile înstrăinate de administratorul judiciar/ lichidator sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, măsuri asigurătorii. Legiuitorul a prevăzut excepţii de la dobândirea bunului liber de sarcini raportat la importanţa valorilor sociale ocrotite prin procesul penal. Bunurile indisponibilizate prin măsuri procesuale penale au un regim legal diferit, impus de existenţa unei proceduri speciale penale, din acest motiv se derogă de la dreptul comun al procedurii insolvenţei, respectiv înstrăinarea liberă de orice sarcini. Cu privire la adjudecatar este adevărat că acesta achiziţionează bunul cu sarcinile respective, dar îşi asumă acest risc, cunoscând situaţia bunului, astfel că nu i se încalcă dreptul de proprietate; această problemă s-ar putea pune doar în cazul în care adjudecatarul nu este informat că bunul cumpărat este afectat de măsuri asigurătorii sau măsuri preventive specifice. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost completate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: „Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, cu excepţia măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice, instituite în cursul procesului penal“. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date“, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 20. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private în condiţiile legii. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, având în vedere dinamica legislativă în materia insolvenţei, observă că prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006, în forma criticată în prezenta cauză, au fost completate prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, prin reglementarea situaţiilor tranzitorii rezultând din intrarea sa în vigoare, precum şi prin punerea de acord a legislaţiei cu dispoziţiile acesteia [art. 1 din Legea nr. 255/2013]. 22. În acest context legislativ, dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006, statuează că, în procedura insolvenţei, bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, cu excepţia măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice, instituite în cursul procesului penal. Totodată, cu acelaşi prilej, au fost modificate şi dispoziţiile legale care reglementează anumite aspecte cu privire la măsurile asigurătorii şi la măsurile preventive specifice prevăzute de Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală. 23. Potrivit art. 493 cu denumirea marginală Măsurile preventive din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. 102 pct. 296 din Legea nr. 255/2013, judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa poate dispune, dacă există motive temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi numai pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începută anterior sau în cursul urmăririi penale; c) interzicerea unor operaţiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice; d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar; e) interzicerea desfăşurării activităţilor de natura celor cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea [art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală]. Pentru a asigura respectarea măsurilor prevăzute la alin. (1), persoana juridică poate fi obligată la depunerea unei cauţiuni constând într-o sumă de bani care nu poate fi mai mică de 10.000 lei. Cauţiunea se restituie la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, de amânare a aplicării pedepsei, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de încetare a procesului penal, pronunţate în cauză, dacă persoana juridică a respectat măsura sau măsurile preventive, precum şi în cazul în care, prin hotărâre definitivă, s-a dispus achitarea persoanei juridice [art. 493 alin. (2) din Codul de procedură penală]. Aceste măsuri preventive prevăzute pot fi dispuse pe o perioadă de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii în cursul urmăririi penale şi a menţinerii în cursul procedurii de cameră preliminară şi al judecăţii, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire neputând depăşi 60 de zile. 24. În virtutea art. 494 cu denumirea marginală Măsurile asigurătorii din Codul de procedură penală, faţă de persoana juridică se pot lua măsuri asigurătorii, dispoziţiile art. 249-256 şi ale art. 549^1 aplicându-se în mod corespunzător. Potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 249 cu denumirea marginală Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii din Legea nr. 135/2010, astfel cum au fost modificate prin art. 102 pct. 166 din Legea nr. 255/2013, procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. Aceste măsuri asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. 25. În acest context, Curtea observă că măsurile asigurătorii sau măsurile preventive specifice, instituite în cursul procesului penal sunt, prin natura lor, măsuri cu caracter provizoriu, ce presupun indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile, în vederea garantării executării unei eventuale creanţe, repararea unui prejudiciu cauzat prin infracţiune şi cu scopul de a asigura îndestularea părţii civile/creditor, în cazul în care instanţa judecătorească pronunţă o hotărâre definitivă prin care stabileşte existenţa unei creanţe în favoarea acesteia. 26. Ca atare, bunurile indisponibilizate prin măsuri procesuale penale au un regim legal diferit, impus de existenţa unei proceduri speciale penale, ca urmare a importanţei valorilor sociale ocrotite de lege, raţiune pentru care se derogă de la dreptul comun al procedurii insolvenţei, potrivit căruia regula este că bunurile înstrăinate sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, iar excepţia fiind măsurile asigurătorii sau măsurile preventive specifice, instituite în cursul procesului penal. Astfel, legiuitorul a prevăzut excepţii de la dobândirea bunului liber de sarcini raportat la importanţa valorilor sociale ocrotite prin procesul penal, respectiv au fost exceptate măsurile asigurătorii şi măsurile preventive specifice, instituite în cursul procesului penal, fără ca prin aceasta să se încalce dreptul de proprietate al celorlalţi creditori, care este ocrotit în mod egal pentru toate persoanele ce cad sub incidenţa normelor criticate. Mai mult, prin prevederile criticate se asigură egalitatea tuturor creditorilor, inclusiv a celor în favoarea cărora instanţa judecătorească pronunţă o hotărâre definitivă prin care stabileşte existenţa unei creanţe rezultate, spre exemplu, în urma producerii unui prejudiciu cauzat prin infracţiune, în raport cu ceilalţi creditori ai aceluiaşi debitor, fiind o aplicare a prevederilor constituţionale privind dreptul de proprietate, care statuează că „proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular“, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului fiind garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege, astfel că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 523 din 5 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017). Ca atare, prin prevederile criticate este garantat, în mod egal, dreptul de proprietate pentru toţi creditorii debitorului în faliment, în sensul că toţi creditorii se pot îndestula din averea debitorului, prin distribuirea sumelor rezultate din vânzarea bunului în procedura falimentului, în funcţie de ordinea de prioritate stabilită de prevederile Legii nr. 85/2006, fiind în consonanţă cu sensul noţiunii de procedură a falimentului, respectiv acea procedură de insolvenţă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului [art. 3 pct. 23 din Legea nr. 85/2006]. 27. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al adjudecatarului, Curtea nu poate reţine această critică, întrucât textul precizează clar cum pot fi bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau de lichidator, iar dacă bunul se află în ipoteza normelor criticate, respectiv bunul în discuţie nu este liber de sarcini şi sunt instituite asupra acestuia măsuri asigurătorii sau măsuri preventive specifice, adjudecatarul are cunoştinţă de acest aspect, fiind opţiunea sa de a dobândi un asemenea bun, având în vedere faptul că dreptul de proprietate se exercită condiţiile şi în limitele stabilite de lege, potrivit prevederilor constituţionale. Mai mult, din evaluarea actelor dosarului cauzei, Curtea observă că pretinsa încălcare a dreptului de proprietate al adjudecatarului nu este invocată de un adjudecatar, care ar fi dobândit bunul cu sarcinile prevăzute de textul criticat, ci chiar de către lichidatorul judiciar. Or, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012). 28. De altfel, în continuarea celor mai sus arătate, Curtea observă că prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretate şi aplicate în coroborare cu celelalte norme în materia insolvenţei, cu cele ale Codului de procedură penală, în ceea ce priveşte măsurile asigurătorii şi măsurile preventive, în funcţie de evoluţia şi de stadiul acestor proceduri, aspecte ce ţin de resortul instanţei de judecată şi al autorităţilor îndrituite cu ducerea la îndeplinire a măsurilor instituite prin aceste acte normative. 29. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006, în raport cu prevederile constituţionale cu privire la egalitate coroborate cu cele referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată este neîntemeiată. 30. Distinct de acestea, în ceea ce priveşte menţionarea, în şedinţa publică, respectiv adăugarea şi a altor temeiuri constituţionale în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate direct în faţa instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale constante, spre exemplu Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituţional se desfăşoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părţi. Prin urmare, invocarea în faţa Curţii şi a altor temeiuri de neconstituţionalitate decât cele arătate prin ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, temeiuri care nu au fost reţinute în încheierea de sesizare pronunţată de instanţa judecătorească, este inadmisibilă. 31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Expert Insolvenţă S.P.R.L din Deva, în calitate de lichidator judiciar al Societăţii „Meridian Construct“ S.R.L. din Alba Iulia, în Dosarul nr. 7.270/107/2008/a6 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
