Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, obiecţie formulată de 38 de deputaţi. 2. Cu Adresa nr. 2/9.007 din 20 octombrie 2022, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată de 38 de deputaţi referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 17 octombrie 2022, sesizare intitulată de autorii acesteia „Cerere de extindere din oficiu a controlului de constituţionalitate determinat de obiecţiile de neconstituţionalitate formulate“. 3. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.483 din 20 octombrie 2022 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.346A/2022. 4. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia solicită constatarea neconstituţionalităţii legii în ansamblul său, pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la procedura de adoptare a acesteia. Se subliniază că cele trei legi adoptate în domeniul justiţiei au fost adoptate potrivit unei proceduri legislative excepţionale, în care dezbaterea parlamentară a fost drastic limitată, în care nu au existat decât discuţii generale asupra proiectelor de lege, fără posibilitatea discutării şi susţinerii amendamentelor formulate, iar votul nu s-a dat asupra fiecărui articol de lege, ci doar asupra raportului comisiei de avizare şi a proiectelor în ansamblu. Se susţine că legea criticată a fost adoptată într-o procedură adhoc, neprevăzută de Regulamentul Senatului, stabilită de către Biroul permanent, care şi-a arogat, astfel, competenţe de legiferare care, constituţional, sunt rezervate doar Senatului, ceea ce a dus la limitarea dezbaterilor parlamentare, încălcându-se art. 64 alin. (1) şi art. 76 din Constituţie. Stabilirea de către acesta a procedurii hibrid de desfăşurare a şedinţei Senatului din 17 octombrie 2022 nu este o simplă problemă de interpretare a Regulamentului Senatului, ci echivalează cu exercitarea suveranităţii naţionale în nume propriu de către un grup de persoane (13), membri ai Biroului permanent, ceea ce este contrar art. 2 din Constituţie. Stabilirea procedurii propriuzise de legiferare nu ţine de competenţa acestui birou, ci de cea a Senatului. Prezumţia de comportament constituţional loial a fost încălcată de Biroul permanent, care nu numai că şia depăşit limitele delegării stabilite prin Regulamentul Senatului, ci a şi anulat dreptul senatorilor de a susţine amendamente şi de a vota asupra lor potrivit procedurii de adoptare a legilor în regim de urgenţă, încălcând art. 74 alin. (1) din Constituţie. 5. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate punctuale, acestea vizează art. 206, art. 228 alin. (5) şi (6), art. 234 alin. (2) şi art. 271 din legea criticată. Art. 206 din lege este considerat neconstituţional, întrucât judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor pot fi membri sau pot face parte din organele de conducere ale oricăror organizaţii neguvernamentale, care nu sunt asociaţii profesionale şi sunt nonjuridice şi care pot fi finanţate de diverse persoane fizice sau juridice, inclusiv de partide politice pentru atingerea propriilor interese. Activitatea desfăşurată de aceste organizaţii şi apartenenţa la acestea permit o interferenţă în activitatea judecătorilor şi procurorilor, deoarece activitatea lor poate fi influenţată direct sau indirect, fiind afectate independenţa sistemului de justiţie, precum şi dreptul cetăţenilor la un proces echitabil. Totodată, este nesocotit regimul constituţional al incompatibilităţilor judecătorilor şi procurorilor. Se încalcă, astfel, art. 21 alin. (3), art. 124 alin. (1)-(3), art. 125 alin. (3) şi art. 132 din Constituţie. 6. Art. 228 alin. (5) şi (6) din legea criticată este neconstituţional, întrucât nu prevede o verificare reală şi efectivă a respectării interdicţiei privind apartenenţa la serviciile de informaţii, iar cetăţeanul nu are acces la justiţie pentru a contesta dacă a fost încălcată respectiva interdicţie. Această din urmă critică este susţinută de faptul că un înscris este emis de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării numai în situaţia în care acesta constată încălcarea interdicţiei, nu şi în situaţia în care ajunge la concluzia că persoana verificată nu a încălcat interdicţia. În acest fel, se poate ajunge la situaţia menţinerii în sistemul de justiţie a unor persoane care au încălcat interdicţia. Nu sunt respectate, astfel, art. 124 alin. (1)-(3), art. 125 alin. (3) şi art. 132 şi nici art. 21 alin. (1) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie. 7. Art. 234 alin. (2) din legea criticată este neconstituţional, întrucât permite participarea judecătorilor şi procurorilor la întocmirea unor documente interne şi internaţionale ale oricăror persoane fizice/juridice. Faptul că aceştia pot avea calitatea de expert în proiectele cu finanţare externă poate duce la o aparenţă de fidelizare faţă de diversele grupuri de interese care derulează aceste proiecte şi creează o presiune asupra judecătorilor şi procurorilor implicaţi, putându-i influenţa direct sau indirect. Se încalcă, astfel, art. 124 alin. (1)-(3), art. 125 alin. (3) şi art. 132 din Constituţie. 8. Se mai susţine că eliminarea din cuprinsul art. 271 din lege a sancţionării magistraţilor pentru nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale şi ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii ori pentru dezlegarea unor chestiuni de drept provoacă haos şi prejudicii iremediabile atât în tot sistemul de justiţie, cât şi cetăţenilor în calitatea lor de justiţiabili. Se ajunge la subminarea autorităţii Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deciziile acestora urmând a fi opţionale sau facultative pentru magistraţi. În sensul necesităţii reglementării ca abatere disciplinară a faptei de nerespectare a deciziilor instanţelor de mai sus, sunt invocate Avizul Consiliului Legislativ nr. 969/2022 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 11 ianuarie 2012. Eliminarea sancţiunii pentru nerespectarea deciziilor celor două autorităţi reprezintă un atac fără precedent asupra Constituţiei, care devine opţională şi lipsită de valoare. În consecinţă, se apreciază că art. 271 din legea analizată încalcă art. 1 alin. (5), art. 124 alin. (1) şi (3), art. 126 alin. (1) şi (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. Se subliniază că poporul român nu şi-a exprimat niciodată prin referendum voinţa să renunţe la supremaţia Constituţiei, iar Curtea Constituţională, prin deciziile sale, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii unei soluţii legislative care consacră nerespectarea deciziilor sale drept abatere disciplinară. Se apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 142 alin. (1) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra acesteia. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă, întrucât aceasta a fost semnată de 38 de deputaţi, neîntrunindu-se, astfel, numărul minim de 50 de deputaţi necesar legalei sesizări a Curţii Constituţionale. 12. La dosar au fost depuse memorii amicus curiae prin care se apreciază că legea criticată este neconstituţională. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind statutul judecătorilor şi procurorilor. 14. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, art. 2 privind suveranitatea, art. 8 privind pluralismul şi partidele politice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 64 alin. (1) privind organizarea internă a celor două Camere ale Parlamentului, art. 74 alin. (1) privind iniţiativa legislativă, art. 76 alin. (3) privind procedura de adoptare a legilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 alin. (3) privind incompatibilităţile judecătorilor, art. 126 alin. (1), (3) şi (6) privind rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi controlul judecătoresc al actelor administrative, art. 132 privind statutul procurorilor, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale şi art. 147 alin. (4) privind obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale. Totodată, este invocat şi art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Referitor la actul de sesizare a Curţii Constituţionale, se reţine că, în prezentul dosar, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, prin Adresa cu nr. 2/9.007 din 20 octombrie 2022, sesizarea formulată de 38 de deputaţi referitoare la neconstituţionalitatea Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, adoptată de Senat, în calitate de Cameră decizională, la data de 17 octombrie 2022, sesizare intitulată de autorii acesteia „Cerere de extindere din oficiu a controlului de constituţionalitate determinat de obiecţiile de neconstituţionalitate formulate“. Având în vedere că temeiul invocat de autorii sesizării îl reprezintă art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care consacră controlul de constituţionalitate a priori, Curtea constată că sesizarea celor 38 de deputaţi, care formează obiectul prezentului dosar, este distinctă de sesizarea celor 57 de deputaţi, care se referă tot la neconstituţionalitatea Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, trimisă la Curtea Constituţională de secretarul general al Camerei Deputaţilor cu Adresa nr. 2/9.010 din aceeaşi dată şi care formează obiectul Dosarului Curţii nr. 2.345A/2022. 16. Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a acesteia trebuie realizată prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre acestea are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38, sau Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragraful 27). 17. Sub aspectul titularului dreptului de sesizare, se constată că obiecţia de neconstituţionalitate care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.346A/2022 a fost formulată de un număr de 38 de deputaţi. Or, potrivit art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, „la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori“. Astfel, se observă că dispoziţiile constituţionale enumeră expres şi limitativ titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori. 18. Prin urmare, în cazul de faţă, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale asupra neconstituţionalităţii Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, lege nepromulgată, s-a făcut de către 38 de deputaţi, iar nu de către cel puţin 50 de deputaţi, aşa cum prevede expres Constituţia, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie privind titularii dreptului de a sesiza Curtea Constituţională (a se vedea în acelaşi sens şi Decizia nr. 247 din 4 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 31 mai 2022). 19. Astfel, constatarea neîndeplinirii condiţiei de admisibilitate referitoare la titularii sesizării Curţii Constituţionale are efecte dirimante asupra obiecţiei de neconstituţionalitate, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a acesteia. 20. În concluzie, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 21. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, formulată de 38 de deputaţi. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
