Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Onuc în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.3 al Tribunalului Cluj - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.967 D/2017. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin domnul avocat Adrian Samuilă Rusu, din cadrul Baroului Cluj. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se susţine că soluţionarea contestaţiei împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare trebuie să aibă loc cu respectarea termenului de 5 zile prevăzut prin textul criticat şi anterior expirării măsurii preventive dispuse, sancţiunea nerespectării acestui termen fiind încetarea, de drept, a măsurii preventive. Se susţine că o interpretare contrară a prevederilor art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate în prezenta cauză. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 336 din 30 aprilie 2015, despre care se afirmă că este aplicabilă şi în prezenta cauză. Referitor la pretinsa încălcare, prin textul criticat, a principiului egalităţii armelor şi la dreptul la un recurs efectiv, se susţine că procurorul are un drept efectiv de a formula contestaţie împotriva încheierii prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, întrucât contestaţia astfel formulată este soluţionată înaintea expirării măsurii preventive, iar soluţia pronunţată de instanţa superioară celei competente să soluţioneze fondul cauzei îşi produce efectele imediat. Or contestaţia formulată de inculpat nu produce aceleaşi efecte, întrucât, în ipoteza admiterii acesteia ulterior expirării măsurii preventive contestate, soluţia pronunţată nu are în vedere perioada scursă între momentul expirării măsurii preventive şi momentul soluţionării contestaţiei. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că măsurile preventive trebuie prelungite înaintea expirării duratei lor şi înaintea expirării termenelor prevăzute de lege, în caz contrar intervenind sancţiunea încetării de drept a respectivelor măsuri. Se susţine însă că acest aspect nu trebuie să ducă la ignorarea caracterului suspensiv sau nesuspensiv al contestaţiei formulate, potrivit textului criticat, în funcţie de titularul acesteia. Se arată, totodată, că, în prezenta cauză, sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 295 din 26 aprilie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea penală nr. 181/C/2017 din 31 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.3, Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Onuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii invocate de autorul excepţiei împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară, prin care a fost menţinută, în privinţa acestuia, măsura controlului judiciar. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul criticat este neconstituţional, în măsura în care este interpretat în sensul că termenul de 5 zile, prevăzut în cuprinsul acestuia, este un termen de recomandare. Se arată că, pentru respectarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, termenul anterior menţionat trebuie să fie interpretat ca fiind unul de decădere, a cărui nerespectare atrage, conform art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, sancţiunea încetării de drept a măsurii preventive dispuse sau prelungite. Se susţine că dreptul la libertate şi la siguranţă, aşa cum el este reglementat la art. 5 din Convenţie, obligă la asigurarea unor garanţii juridice suficiente referitoare la dreptul celui supus unei măsuri preventive ca, pe parcursul procesului, să fie pus în libertate, imediat ce a încetat respectiva măsură. Se face trimitere la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 30 mai 1989, pronunţată în Cauza Brogan şi alţii împotriva Regatului Unit, prin care a fost statuată obligaţia statului de a impune o procedură de verificare din oficiu, respectiv de soluţionare a contestaţiei cu privire la o măsură preventivă în termenul prevăzut de lege. Se arată, de asemenea, că dacă termenul analizat ar fi interpretat ca fiind unul de recomandare, aceasta ar duce la încălcarea standardului „termenului rezonabil“, ceea ce ar contraveni jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, mai sus invocată. Se susţine că termenul prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală trebuie să permită soluţionarea cu celeritate a contestaţiei formulate împotriva încheierii prin care este prelungită o măsură preventivă, şi că, de fapt, ar fi fost logic ca această contestaţie să fie soluţionată înaintea expirării măsurii contestate, însă tocmai pentru că legiuitorul a evitat să oblige instanţele la soluţionarea contestaţiei în termenul anterior menţionat, a reglementat acest termen, de 5 zile, care este echivalent, din perspectiva caracterului său imperativ, cu cel al încetării măsurii preventive dispuse iniţial. Se mai face trimitere la art. 23 alin. (9) din Constituţie, care prevede punerea în libertate a celui reţinut sau arestat, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, dispoziţie constituţională despre care se afirmă că este aplicabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 7. Tribunalul Cluj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că termenul de 5 zile reglementat prin prevederile art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală este un termen de recomandare, aspect ce rezultă din lipsa reglementării unei sancţiuni în cazul nerespectării lui, dar şi din faptul că, dacă încălcarea acestui termen ar duce la nulitatea absolută a încheierii pronunţate în calea de atac a contestaţiei, s-ar ajunge la situaţia absurdă, în care o eventuală măsură nelegală sau netemeinică dispusă de judecătorul primei instanţe să nu poată fi infirmată de instanţa de control judiciar, ci respectivul inculpat să rămână sub puterea unei măsuri preventive până la expirarea termenului pentru care ea a fost dispusă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se susţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică, în realitate, modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală de către organele judiciare. Totodată, se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 667 din 30 aprilie 2009, paragrafele 20-22, despre care afirmă că este aplicabilă, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză. 10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât criticile formulate nu vizează reale probleme de neconstituţionalitate, ci, mai degrabă, interpretarea şi aplicarea legii. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 296 din 1 martie 2011. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în procedura camerei preliminare, care au următorul conţinut: „(4) Contestaţia formulată de inculpat se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare.“ 14. Se susţine că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiilor art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că o critică similară cu cea din prezenta cauză a fost invocată cu privire la dispoziţiile art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, referitor la natura termenului de 3 zile, de la înregistrarea dosarului, în care judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive dispuse în cursul urmăririi penale. Cu privire la aceasta, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 448 din 28 iunie 2018*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, că argumentele invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se întemeiază pe interpretarea dată de către instanţele judecătoreşti termenului anterior menţionat. Mai mult, s-a reţinut, prin aceeaşi decizie, că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu invocă, în susţinerea acesteia, o practică sistematică a instanţelor judecătoreşti, potrivit căreia termenul de 3 zile, prevăzut la art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală, ar fi interpretat ca fiind un termen de recomandare. Or, doar o astfel de interpretare acceptată la nivelul instanţelor judecătoreşti, a textului criticat, ar justifica realizarea de către Curte a unei analize a fondului excepţiei de neconstituţionalitate invocate. În acest sens, prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, instanţa de contencios constituţional a statuat că este competentă să procedeze la o astfel de analiză, atunci când „deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări“. De asemenea, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 21, Curtea a reţinut că „nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, din conţinutul normativ al textului, o anumită interpretare izolată şi vădit eronată a acestuia, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar“. Pentru aceste motive, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 207 alin. (2) din Codul de procedură penală. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 448 din 28 iunie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 27 august 2018. 16. Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 448 din 28 iunie 2018 sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză. 17. Astfel, Curtea constată că autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate critică eventualul caracter de termen de recomandare, în interpretarea instanţelor, al termenului de 5 zile, prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală, termen în interiorul căruia trebuie soluţionată contestaţia formulată de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia, arătând că interpretarea contrară a termenului analizat este de natură a încălca prevederile art. 20 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie şi pe cele ale art. 5 din Convenţie. 18. Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu îşi fundamentează susţinerile pe o practică acceptată a instanţelor judecătoreşti în a atribui termenului de 5 zile prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală un caracter de recomandare, ci pe o interpretare a unei instanţe judecătoreşti competente să soluţioneze contestaţia formulată, conform art. 205 din Codul de procedură penală, în prezentul dosar. 19. Având în vedere aspectele anterior arătate, Curtea va respinge prezenta excepţie de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Traian Onuc în Dosarul nr. 3.263/211/2017/a1.3 al Tribunalului Cluj - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
