Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Mihai Valeriu Oancea în Dosarul nr. 5.228/866/2018 al Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 380D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 724D/2019 şi nr. 2.927D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art. 102 alin. (3) lit. e) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Dan Amurăriţei în Dosarul nr. 5.050/866/2018 al Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă şi de Mehmet Ali Muftouglu în Dosarul nr. 2.784/279/2017 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 724D/2019 şi nr. 2.927D/2019 la Dosarul nr. 380D/2019, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia nr. 74 din 3 martie 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin încheierile din 11 februarie 2019 şi 14 februarie 2019, pronunţate în dosarele nr. 5.228/866/2018 şi 5.050/866/2018, Judecătoria Paşcani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice“. 10. Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.784/279/2017, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 11. Excepţia a fost ridicată de Mihai Valeriu Oancea şi Dan Amurăriţei în cauze având ca obiect contestaţiile introduse împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei reglementate de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi de Mehmet Ali Muftuoglu în apelul formulat împotriva sentinţei prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei reglementate de acelaşi text de lege. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că atât Legea fundamentală, cât şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunosc şi garantează dreptul de proprietate privată indiferent de titularul său. Dreptul de a conduce un autovehicul „face parte, în secolul XXI, din drepturile de proprietate“. În lipsa exercitării dreptului de a conduce, un şofer profesionist nu îşi poate câştiga existenţa, iar deplasarea cu taxi la muncă poate atrage costuri mai mari decât salariul. Astfel, protejarea dreptului de proprietate privată constituie regula, iar limitarea acestui drept se poate realiza numai în mod excepţional. De asemenea, se încalcă art. 53 din Constituţie, deoarece, în conformitate cu prevederile constituţionale evocate, limitarea exercitării drepturilor se face cu titlu de excepţie. Însă prevederile legale criticate interzic exerciţiul dreptului, iar interdicţia trece de tărâmul excepţiei (interzicerea dreptului la muncă, prin punerea în imposibilitatea realizării acestui drept). Măsura represivă a suspendării dreptului de a conduce se dispune ab initio ori de câte ori se constată existenţa vreunei contravenţii dintre cele enumerate la art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, fără a avea relevanţă şi fără a distinge între voinţa internă a contravenientului - respectiv dacă ne aflăm în faţa intenţiei directe sau a culpei, împrejurările care au determinat/cauzat săvârşirea contravenţiei sau gravitatea faptei. Sunt invocate, de asemenea, şi considerentele Deciziei nr. 661 din 4 iulie 2007. 13. Reglementarea criticată este astfel incompatibilă cu principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii prevăzut de art. 5 din titlul I al Tratatului privind Uniunea Europeană, cu Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană şi Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexe la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, cu art. 17 - Dreptul de proprietate şi art. 49 - Principiul legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 14. Judecătoria Paşcani - Secţia civilă şi Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dreptul de a conduce nu are natura unui drept de proprietate. Domeniul de aplicare al art. 53 din Constituţie este circumscris restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Legea fundamentală, iar nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv chiar dacă acesta izvorăşte dintr-un act normativ. Textul de lege criticat nu restrânge drepturi sau libertăţi constituţionale, ci stabileşte situaţiile în care operează suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumul public atunci când contravenientul încalcă anumite reguli de circulaţie prevăzute în mod expres. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din concluziile formulate de autorii excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, iar nu prevederile art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aşa cum s-a reţinut eronat în dispozitivul încheierilor de sesizare. 19. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: [...] e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.“ 20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată textul criticat încalcă art. 5 - Principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii din titlul I al Tratatului privind Uniunea Europeană, precum şi art. 3 şi 4 din titlul I din Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană şi art. 5 din Protocolul (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, anexe la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi art. 17 - Dreptul de proprietate şi art. 49 - Principiul legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate motivate în mod similar, prin Decizia nr. 74 din 3 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 21 iunie 2022. 22. Cu acel prilej, făcând referire la jurisprudenţa sa, Curtea a constatat că prevederile legale criticate referitoare la conţinutul constitutiv al contravenţiei constând în depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi la sancţiunile amenzii şi suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile în cazul săvârşirii acesteia nu afectează dreptul de proprietate asupra autovehiculelor, în substanţa sa. Prin numeroase decizii, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. De asemenea, măsura obligării la plata unei amenzi nu aduce atingere dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, chiar dacă are ca efect diminuarea patrimoniului contravenientului. 23. În consecinţă, Curtea a reţinut că textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocat prin prisma art. 20 din Constituţie. Pentru aceleaşi argumente nu se poate reţine nici încălcarea art. 17 - Dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 24. Totodată, Curtea a statuat că dreptul de a conduce autovehicule nu face parte din categoria drepturilor prevăzute de Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că art. 53 din Constituţie stabileşte condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Acesta are în vedere însă drepturile şi libertăţile fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituţie, nu şi alte drepturi. În aceste condiţii, invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, nu are relevanţă în cauză. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea reţine că atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 26. Distinct de cele reţinute de Curte prin decizia antereferită, în prezenta cauză, Curtea observă că reglementarea unor contravenţii şi a sancţiunilor aplicabile acestora are drept consecinţă diminuarea patrimoniului contravenienţilor şi, în cazul şoferilor profesionişti, limitarea dreptului la muncă pe o perioadă determinată, dar aceasta este o măsură justificată obiectiv şi raţional de imperativul protejării interesului social şi a ordinii de drept, prin adoptarea unor reguli specifice de sancţionare a faptelor care pun în pericol viaţa, integritatea fizică şi sănătatea persoanelor care sunt expuse pericolului de accidentare din cauza vitezei excesive a participanţilor la traficul rutier. 27. Astfel, potrivit principiului proporţionalităţii, orice măsură luată trebuie să fie adecvată - capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară - indispensabilă pentru îndeplinirea scopului şi proporţională, respectiv să existe un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat, ceea ce presupune verificarea existenţei unui just echilibru între interesul general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, şi Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, paragraful 28). 28. Curtea constată că sancţiunea instituită de textul de lege criticat este adecvată - capabilă în mod obiectiv şi abstract să ducă la îndeplinirea scopului pentru care a fost instituită, şi anume conducerea pe drumurile publice cu o viteză care să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea persoanelor expuse pericolului de accidentare. Totodată, sancţiunea amenzii şi a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe durată determinată este una necesară, pentru a înlătura o stare de pericol. În ceea ce priveşte obligaţia verificării existenţei unui just echilibru între interesul general şi imperativele apărării drepturilor individului, Curtea reţine că sancţiunea amenzii, dar şi sancţiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce care se reflectă patrimonial asupra contravenienţilor (mai ales în cazul în care aceştia sunt conducători de autovehicule profesionişti) respectă justul echilibru între interesul general şi imperativele apărării dreptului de proprietate privată şi dreptului la muncă. În plus, toţi conducătorii de autovehicule au obligaţia de a cunoaşte cadrul normativ aplicabil, iar cei profesionişti, prin experienţa acumulată, au reprezentarea exactă a pericolului social crescut al faptei de a conduce cu viteză mai mare de 50 km/h la oră faţă de viteza maximă legală. 29. În final, Curtea observă că autorii afirmă că se încalcă principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii reglementat în Tratatul privind Uniunea Europeană fără a motiva, în raport cu conţinutul normativ al acestuia, în ce constă încălcarea. De asemenea, Curtea reţine că verificarea încălcării principiului subsidiarităţii şi proporţionalităţii aşa cum este reglementat în Tratatul privind Uniunea Europeană excedează sferei sale de competenţă. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Valeriu Oancea şi de Dan Amurăriţei în dosarele nr. 5.228/866/2018 şi nr. 5.050/866/2018 ale Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă şi de Mehmet Ali Muftouglu în Dosarul nr. 2.784/279/2017 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi constată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Paşcani - Secţia civilă şi Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
