Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Ion Chirilă în Dosarul nr. 2.031/121/2019 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 83D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 399D/2020, nr. 400D/2020, nr. 439D/2020, nr. 457D/2020, nr. 514D/2020, nr. 665D/2020, nr. 672D/2020, nr. 714D/2020, nr. 726D/2020, nr. 821D/2020, nr. 929D/2020 şi nr. 1.850D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Nicolae Pană, Constantin Soficu şi Arghir Porca în dosarele nr. 2.308/62/2019, nr. 2.467/62/2019 şi nr. 2.468/62/2019 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Maria Catona în Dosarul nr. 1.172/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Ion Cioponea, Ioan Borodi, Mircea Andrieş, Ioan Corneliu Iustinian şi Lina Olteanu în dosarele nr. 3.743/62/2018, nr. 322/62/2019, nr. 697/62/2019, nr. 4.056/62/2018 şi nr. 1.053/62/2019 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de Elena Preotu şi Aurel Pescaru în dosarele nr. 132/62/2019 şi 1.422/62/2019 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Adrian Gozgar în Dosarul nr. 1.152/62/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 399D/2020, nr. 400D/2020, nr. 439D/2020, nr. 457D/2020, nr. 514D/2020, nr. 665D/2020, nr. 672D/2020, nr. 714D/2020, nr. 726D/2020, nr. 821D/2020, nr. 929D/2020 şi nr. 1.850D/2020 la Dosarul nr. 83D/2020. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 399D/2020, nr. 400D/2020, nr. 439D/2020, nr. 457D/2020, nr. 514D/2020, nr. 665D/2020, nr. 672D/2020, nr. 714D/2020, nr. 726D/2020, nr. 821D/2020, nr. 929D/2020 şi nr. 1.850D/2020 la Dosarul nr. 83D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele de şedinţă acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii în sensul menţinerii jurisprudenţei Curţii Constituţionale deja existente. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Sentinţa civilă nr. 1.443 din 18 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.031/121/2019, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză, cu referire la sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Ion Chirilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 83D/2020. 8. Prin încheierile din 15 ianuarie 2020 şi 25 februarie 2020, pronunţate în dosarele nr. 2.308/62/2019, nr. 2.467/62/2019 şi nr. 2.468/62/2019, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) ultima teză din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Nicolae Pană, Constantin Soficu şi Arghir Porca şi constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 399D/2020, nr. 400D/2020 şi nr. 439D/2020. 9. Prin Încheierea din 5 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.172/62/2019, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Maria Catona şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 665D/2020. 10. Prin încheierile din 2 martie 2020, 25 mai 2020, 21 mai 2020, 22 iunie 2020 şi 22 mai 2020, pronunţate în dosarele nr. 3.743/62/2018, nr. 322/62/2019, nr. 697/62/2019, nr. 4.056/62/2018 şi nr. 1.053/62/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Ion Cioponea, Ioan Borodi, Mircea Andrieş, Ioan Corneliu Iustinian şi Lina Olteanu şi constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 457D/2020, nr. 672D/2020, nr. 714D/2020, nr. 821D/2020 şi 929D/2020. 11. Prin încheierile din 10 februarie 2020 şi 28 mai 2020, pronunţate în Dosarele nr. 132/62/2019 şi nr. 1.422/62/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Excepţiile au fost ridicate de Elena Preotu şi Aurel Pescaru şi constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 514D/2020 şi nr. 726D/2020. 12. Prin Încheierea din 14 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.152/62/2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) teza finală din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Adrian Gozgar şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.850D/2020. 13. În dosarele Curţii nr. 83D/2020 şi nr. 1.850D/2020, excepţiile au fost ridicate în cauze având ca obiect soluţionarea cererii de recalculare a pensiei în considerarea prevederilor legale criticate, iar în celelalte dosare ale Curţii excepţiile au fost ridicate în litigii având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare formulate împotriva unor decizii de recuperare debite emise de Casa Judeţeană de Pensii Braşov. 14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că recalcularea pensiilor, prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, prin luarea în considerare a altui stagiu de cotizare decât cel avut în vedere la stabilirea acestora, anterior Legii nr. 263/2010, încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât aceste pensii sunt drepturi câştigate. În acest fel, statul ajunge să nu mai recunoască principiile de drept anterior avute în vedere, cu consecinţa afectării circuitului civil. 15. Luarea în considerare a stagiului de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, îi discriminează pe cei ale căror pensii se recalculează în aceste condiţii faţă de pensionarii în cazul cărora, la momentul recalculării pensiilor în vederea acordării punctajului suplimentar, s-a ţinut seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data pensionării. Este evocată, spre exemplificare, situaţia celor pensionaţi iniţial în temeiul art. 8 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială şi a căror pensie a fost recalculată fără să se ţină seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de legea ulterioară, respectiv Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale sau Legea nr. 263/2010. 16. De asemenea, se menţionează că pentru persoane care au lucrat în aceleaşi condiţii pentru aceeaşi perioadă se aplică în determinarea punctajului mediu anual stagii complete diferite. În plus, se mai arată că aplicarea Legii nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice de recalculare a drepturilor la pensie prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, care era în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, în funcţie de data naşterii pensionarului, stagiu ce nu a fost în vigoare la data pensionării, ci a fost instituit ulterior, nu face decât să ultraactiveze legea civilă. 17. Autorii apreciază că interpretarea criticată este generată de Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, prin care s-a prevăzut că recalcularea realizată în vederea valorificării punctajului suplimentar se va realiza potrivit stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010 şi este contrară interpretării care se decelează din Legea nr. 192/2015 care a stabilit acordarea majorării de punctaj. Întrucât actul administrativ menţionat este inferior ca forţă juridică legii, în sens strict, de act al Parlamentului, fiind adoptat în executarea Legii nr. 192/2015, acest din urmă act normativ ar trebui să fie aplicat cu prioritate, soluţie impusă, de altfel, şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 18. În continuare, se precizează că în urma aplicării art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 autorii nu beneficiază de majorarea cu 0,50 puncte pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă. 19. Autorii excepţiei se referă, în mod particular, şi la situaţia pensionarilor care au desfăşurat activitate în zona I de expunere la radiaţii. Astfel, în forma iniţială a Legii nr. 263/2010, cu referire la această categorie de persoane, se prevedea că stagiul complet de cotizare este de 22 de ani şi 6 luni, în cazul celor care au desfăşurat activitate în zona I de expunere la radiaţii. Ulterior, prin Legea nr. 155/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, durata stagiului complet de cotizare necesară pentru pensionarea acestor categorii de persoane s-a redus la 15 ani. În plus, arată autorii, cei pensionaţi cât timp durata stagiului complet de cotizare a fost de 22 de ani şi 6 luni au avut posibilitatea de a li se recalcula pensia prin luarea în considerare a stagiului cu durata de 15 ani. Din acest motiv, conchid autorii, recalcularea pensiilor pentru perioada 2001-2011 prin luarea în considerare a stagiului de 22 de ani şi 6 luni creează o situaţie discriminatorie prin raportare la cei cărora pensia le-a fost recalculată prin raportare la stagiul de 15 ani pentru întreaga perioadă lucrată. În plus, prin adoptarea Legii nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, această discriminare este consolidată, de vreme ce recalcularea se face prin raportare la un stagiu de cotizare de 15 ani, iar pensiile se diminuează. 20. În justificarea încălcării art. 44 şi 47 din Constituţie, se susţine că recalcularea prevăzută de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 ar trebui să se realizeze prin raportare la legea privind stagiul de cotizare în vigoare la data stabilirii pensiilor, având în vedere că, aşa cum rezultă din nota de fundamentare şi expunerea de motive, scopul avut în vedere de către legiuitor prin acordarea punctajului suplimentar a fost înlăturarea inechităţilor. Raportul de drept substanţial ar trebui să fie guvernat de legea sub imperiul căreia s-a născut dreptul. Aplicarea principiului tempus regit actum presupune că dreptul la pensia de asigurări sociale se stabileşte în condiţiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, aspect confirmat de jurisprudenţa instanţelor naţionale, a Curţii Constituţionale si a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 21. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 22. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 23. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 25. Guvernul, în dosarele nr. 399D/2020, nr. 400D/2020 şi nr. 439D/2020, arată că dispoziţiile criticate se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, aşadar pentru viitor, iar recalcularea unor drepturi născute sub imperiul unor legi anterioare, prin aplicarea regulilor stabilite de noua lege, nu contravine art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. 26. Prevederile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 îi au în vedere, fără privilegii şi discriminări, pe toţi pensionarii ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi care, conform prevederilor legale în vigoare, nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, de prevederile art. 169 din legea analizată, precum şi de majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii speciale după data de 1 aprilie 2001. Spre deosebire de forma iniţială a Legii nr. 263/2010, care excludea de la beneficiul majorărilor de punctaj pensionarii care au beneficiat de recalcularea pensiei în baza unor legi speciale anterioare în domeniu, prin aplicarea stagiului complet de cotizare redus, de 20 de ani, noua reglementare acordă astfel de majorări şi acestei categorii de pensionari, fără însă a mai acorda şi beneficiul stagiului de cotizare redus. Reglementarea unui astfel de algoritm de calcul al pensiei, în cazul acestei categorii de pensionari, a avut în vedere situaţia aparte în care se regăsesc aceştia, ca urmare a evoluţiei legislative în domeniu, şi a avut ca scop înlăturarea diferenţelor scriptice, nu majorarea pensiilor, fiind acceptată de legiuitor şi situaţia în care pensia recalculată din oficiu este mai mică, sens în care s-a prevăzut menţinerea în plată a celui mai avantajos cuantum, potrivit art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010. În acest sens invocă şi cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019. 27. Guvernul mai arată că nu se motivează critica raportată la art. 21 din Constituţie şi conchide că excepţia este neîntemeiată, în ceea ce priveşte art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi inadmisibilă cu referire la critica raportată la art. 21 din Legea fundamentală. 28. Guvernul, în dosarele nr. 457D/2020 şi 929D/2020, menţionează că este neîntemeiată critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii, atunci când o situaţie juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei nu are ca urmare aplicarea retroactivă a acesteia. 29. Critica raportată la art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie este neîntemeiată, având în vedere Decizia Curţii nr. 463 din 11 iulie 2019. De asemenea, în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, art. 47 alin. (2) din Constituţie acordă în exclusivitate legiuitorului atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor. În exercitarea acestei largi marje de apreciere, statul este însă ţinut, în anumite situaţii, cum este şi cea de faţă, de exigenţa de a se asigura că, odată reglementat un beneficiu, acesta este acordat în mod nediscriminatoriu. Aşadar, această soluţie nediscriminatorie, consacrată de altfel şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 463 din 11 iulie 2019, este singura care poate adapta legislaţia actuală la exigenţele jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu care, deşi Protocolul nr. 1 la Convenţie nu include dreptul de a primi plăţi cu titlu de asigurare socială de vreun fel, dacă un stat decide să creeze un sistem de beneficii trebuie să o facă într-o o manieră compatibilă cu art. 14 din Convenţie. 30. Întrucât critica raportată la art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu este motivată, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate în această privinţă. 31. Guvernul, în dosarele nr. 514D/2020, nr. 714D/2020 şi nr. 726D/2020, invocă Decizia Curţii nr. 463 din 11 iulie 2019 şi arată că art. 47 alin. (2) din Constituţie acordă în exclusivitate legiuitorului atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor. În exercitarea acestei largi marje de apreciere, statul este însă ţinut, în anumite situaţii, cum este şi cea de faţă, de exigenţa de a se asigura că, odată reglementat un beneficiu, acesta este acordat în mod nediscriminatoriu. Aşadar, această soluţie nediscriminatorie, consacrată de altfel şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 463 din 11 iulie 2019, este singura care poate adapta legislaţia actuală la exigenţele jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu care, deşi Protocolul nr. 1 la Convenţie nu include dreptul de a primi plăţi cu titlu de asigurare socială de vreun fel, dacă un stat decide să creeze un sistem de beneficii trebuie să o facă într-o manieră compatibilă cu art. 14 din Convenţie. 32. În continuare, apreciază că este inadmisibilă critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, invocând cele reţinute în paragrafele 79 şi 81 ale Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi în deciziile nr. 19 din 21 ianuarie 2003 şi nr. 722 din 21 noiembrie 2017 ale Curţii Constituţionale, precum şi cea raportată la art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, având în vedere că nu este motivată. 33. Guvernul, în dosarele Curţii nr. 83D/2020, nr. 665D/2020, nr. 672D/2020, nr. 821D/2020 şi nr. 1.850D/2020, nu a comunicat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 34. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 35. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 36. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din analiza motivării, îl constituie sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018. Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: - Art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“ 37. Prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 38. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 47 privind nivelul de trai decent şi dreptul la pensie. 39. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate au mai fost analizate în numeroase rânduri de către Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 463 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1022 din 26 octombrie 2021. Astfel, cu referire la critica raportată la art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie, în paragrafele 66 şi 67 ale deciziei menţionate, Curtea a reţinut că legiuitorul, prin adoptarea Legii nr. 192/2015, exercitându-şi prerogativa suverană şi legitimă din punct de vedere constituţional de a conduce politica socială, financiară şi bugetară a statului, a decis să ofere unei anumite categorii de pensionari, delimitată în art. 169^1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, beneficiul creşterii punctajului mediu anual, refuzat anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, din cauza faptului că la pensionare beneficiaseră deja de un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Legiuitorul a decis ca acest beneficiu să fie acordat doar pentru viitor, adică începând cu data de 1 ianuarie 2016. Astfel, potrivit art. 169^1 alin. (6) din Legea nr. 263/2010, „Drepturile de pensie recalculate potrivit alin. (1)-(5) se cuvin şi se plătesc începând cu data de 1 ianuarie 2016“. Aşa cum legiuitorul nu este ţinut de nicio prevedere constituţională să acorde sau să nu acorde beneficii anumitor categorii de pensionari, ci doar ca, în temeiul art. 16 alin. (1) din Constituţie, odată ce a decis acordarea beneficiilor aceasta să se realizeze în mod nediscriminatoriu, nu există nicio constrângere constituţională care să îi impună momentul de la care să acorde beneficiul. Evident, momentul de la care se cuvine beneficiul creşterii punctajului mediu anual prezintă un interes deosebit pentru titularii acestuia, întrucât, în funcţie de legea aflată în vigoare la acel moment, este determinat cuantumul acestui beneficiu. În mod corelativ, este un element esenţial şi pentru stat, deoarece afectează în mod nemijlocit cantitatea resurselor pe care le va aloca în acest scop. Or, dacă legiuitorul a optat să ofere creşterea punctajului anual începând cu 1 ianuarie 2016, este cât se poate de firească soluţia potrivit căreia legea (de drept material) care va fi luată în considerare la recalcularea prin care se valorifică respectiva creştere să fie cea în vigoare la data recalculării pensiei, adică 1 ianuarie 2016, aşa cum a statuat şi instanţa supremă în decizia criticată de către autorii prezentei excepţii. Curtea a arătat că interpretarea instanţei supreme criticată de către autorii excepţiei nu face posibilă aplicarea retroactivă a normelor criticate. În realitate, autorii excepţiei nu ţin seama de diferenţa dintre, pe de o parte, norma de drept material care reglementează durata stagiului complet de cotizare şi, pe de altă parte, norma care indică norma de drept material de care se va ţine seama la recalcularea pensiilor prevăzută de Legea nr. 192/2015. 40. Curtea a mai reţinut că norma de drept material a fost modificată prin Legea nr. 155/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 20 iulie 2016, dispunându-se că „Stagiul complet de cotizare este de 20 de ani pentru persoanele care au realizat cel puţin 20 de ani în locuri de muncă prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. a) din lege (...)“. De asemenea, Curtea a reţinut că, ulterior acestei modificări a normei de drept material, Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017. Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 şi a dispus, printre altele, că recalcularea pensiilor se va realiza ţinându-se seama de Legea nr. 263/2010, în forma în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate [a se vedea art. 134 alin. (8) din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017]. Cu alte cuvinte, în privinţa autorilor excepţiei, potrivit acestui act normativ, ar fi trebuit să se ţină seama de art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, adică de un stagiu de cotizare cu durata de 30 de ani, şi nu de 20 de ani, aşa cum prevedea acest articol ulterior modificării operate de Legea nr. 155/2016. Curtea, raportându-se la critica autorilor potrivit căreia se încalcă art. 15 alin. (2) teza întâi din Constituţie din cauza faptului că, ulterior modificării conţinutului legii materiale (operate prin Legea nr. 155/2016), Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 „reactivează“ legea materială în conţinutul său anterior intrării în vigoare a Legii nr. 155/2016, a reţinut, în prealabil, că pune în discuţie conformitatea cu Constituţia a unei hotărâri a Guvernului care, potrivit unei jurisprudenţe constante a jurisdicţiei constituţionale, nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 474 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 30 octombrie 2014). În al doilea rând, chiar şi dacă s-ar aprecia că autorii nu pun în discuţie, propriu-zis, conformitatea cu Constituţia a Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, Curtea reţine caracterul neîntemeiat al unei astfel de critici, întrucât Legea nr. 192/2015, intrată în vigoare la data de 11 iulie 2015, şi-a produs efectele începând cu data de 1 ianuarie 2016. Or, la acea dată erau în vigoare dispoziţiile de drept material aplicabile categoriei de pensionari din care fac parte şi autorii prezentei excepţii şi care prevedeau o durată a stagiului complet de cotizare de 30 de ani. Modificarea acestei durate la 20 de ani, de care doresc să se prevaleze autorii excepţiei, a survenit ulterior, prin Legea nr. 155/2016, intrată în vigoare la data de 23 iulie 2016. Prin urmare, într-o atare situaţie nu se încalcă art. 15 alin. (2) teza a doua din Constituţie. 41. În ceea ce priveşte criticile raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie, în paragrafele 71-75 ale Deciziei nr. 463 din 1 iulie 2021 Curtea a reţinut că Legea nr. 192/2015 se aplică în mod nediferenţiat tuturor pensionarilor sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii. Această lege acordă beneficiul creşterii punctajului anual celor cărora anterior, în intervalul 3 noiembrie 2008–31 decembrie 2015, le fusese refuzat de către legiuitor din cauza faptului că pensiile lor valorificau un stagiu complet de cotizare cu durată redusă. Prevederile art. 169^1 nu realizează nicio diferenţiere în interiorul acestei categorii de pensionari, astfel încât, aplicând principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, urmează ca ele să fie aplicate în mod nediferenţiat tuturor acestor pensionari. În urma aplicării art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, toţi pensionarii care anterior nu au beneficiat de creşterea punctajului anual vor putea beneficia de aceasta. În plus, pensia tuturor acestora se va recalcula în aceleaşi condiţii, respectiv prin luarea în considerare a aceluiaşi stagiu complet de cotizare, prevăzut de Legea nr. 263/2010. Prin urmare, contrar susţinerii autorilor excepţiei, prevederile criticate nu doar că nu tratează în mod diferenţiat două categorii distincte de pensionari, dar nici măcar nu instituie două (sub)categorii distincte de pensionari în interiorul categoriei pensionarilor. Prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 nu înlătură de la recalcularea pensiilor pe niciunul dintre pensionarii care, din cauza faptului că i s-a valorificat la calcularea pensiilor un stagiu complet de cotizare cu durată redusă, nu a beneficiat, în intervalul 3 noiembrie 2008-31 decembrie 2015, de creşterea punctajelor anuale. 42. Curtea a reţinut că luarea în considerare la recalcularea pensiilor, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, a stagiului complet de cotizare indicat de legea în vigoare la data realizării acesteia, respectiv Legea nr. 263/2010, şi nu a celui indicat de legea în vigoare la data la care s-a deschis dreptul la pensiile astfel recalculate, se realizează în condiţiile stabilite de art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, potrivit căruia „În situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Cu alte cuvinte, în situaţia în care cuantumul pensiei recalculate este mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflate în plată, legiuitorul aplicând principiul tempus regit actum. În plus, a statuat Curtea, recalcularea la care se face referire în art. 134 alin. (3) din normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, este fundamental diferită de cea prevăzută de art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi art. 134 alin. (8) din normele de aplicare. Astfel, situaţia vizată de art. 134 alin. (3) din normele de aplicare, în care, ulterior deschiderii dreptului la pensie, pensionarul doreşte valorificarea unor elemente care, deşi existau la momentul deschiderii acestuia, nu au fost totuşi valorificate, este diferită de situaţia vizată de art. 134 alin. (8) din normele de aplicare, în care pensionarul nu doreşte valorificarea unor venituri, elemente etc. care existau la momentul pensionării, ci valorificarea unor creşteri de punctaj acordate de către legiuitor ulterior pensionării. Este, prin urmare, firesc ca, în prima situaţie, recalcularea să se realizeze ţinându-se seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data pensionării, iar în a doua situaţie recalcularea să ţină seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data la care se realizează această recalculare. 43. Mai departe, Curtea a observat că autorii apreciază că dispoziţiile criticate discriminează între persoane care, în mod obiectiv, fac parte din aceeaşi categorie, în funcţie de criteriul datei ieşirii la pensie. Astfel, categoria înăuntrul căreia se apreciază că se realizează discriminarea este formată din persoane care au lucrat în condiţii speciale de muncă, în sensul că sunt discriminaţi cei pensionaţi înainte de 1 ianuarie 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, faţă de cei pensionaţi sau care, după caz, se vor pensiona după această dată. În sfârşit, tratamentul discriminatoriu ar consta în faptul că cei pensionaţi anterior datei de 1 ianuarie 2011 vor beneficia doar de mărirea de punctaj anual, fără a putea beneficia la recalculare şi de o durată redusă a stagiului complet de cotizare, în vreme ce persoanele pensionate după 1 ianuarie 2011 vor avea dreptul să valorifice ambele beneficii. Cu referire la această critică, Curtea a reţinut că art. 100 lit. b) din Legea nr. 263/2010 nu prevede, aşa cum susţin autorii excepţiei, cumularea celor două beneficii, ci acordarea doar a creşterii punctajului anual. În aceste condiţii, la data pensionării acestei categorii de persoane se va ţine seama de stagiul complet de cotizare prevăzut de dreptul comun, în prezent Legea nr. 263/2010, fără durată redusă, şi nu de legi/norme cu caracter special, care prevăd un stagiu complet de cotizare cu o durată redusă. Prin urmare, persoanele care au lucrat în condiţii speciale sunt tratate în mod identic, indiferent de data ieşirii la pensie, anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, astfel încât Curtea a respins, ca neîntemeiată, şi această critică de neconstituţionalitate. 44. Curtea a mai reţinut că autorii excepţiei consideră că nu este acceptabil, în cazul persoanelor care pentru aceeaşi durată de timp au lucrat în aceleaşi condiţii, un tratament diferenţiat, respectiv durata diferită a stagiilor complete de cotizare, pentru simplul motiv că la data pensionării lor legea în vigoare prevedea durate ale stagiului complet de cotizare diferite. Cu referire la această critică, Curtea a statuat că, potrivit jurisprudenţei sale, exprimată, de exemplu, în Decizia nr. 717 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 15 ianuarie 2021, paragraful 18, sau Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, paragraful 50, principiul conform căruia pensiile se calculează potrivit normelor juridice în vigoare la data deschiderii lor (tempus regit actum), chiar şi în situaţia în care titularii acestora, în fapt, se află în situaţii asemănătoare sau chiar identice, respectiv au desfăşurat activităţi în aceleaşi condiţii şi pentru aceeaşi durată, nu trebuie înţeles în sensul că neagă caracterul obiectiv al acestei împrejurări, ci în sensul că natura dreptului la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie impune o marjă de apreciere semnificativă a statului în configurarea acestuia. Astfel, deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condiţiile acordării dreptului la pensie, generează o aşteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării se pot succeda mai multe reglementări care stabilesc condiţii de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept. 45. În sfârşit, Curtea observă că şi în ceea ce priveşte criticile formulate prin raportare la art. 44 şi 47 din Constituţie s-a pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, în Decizia nr. 759 din 9 noiembrie 2021*), paragraful 75, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunţării prezentei decizii, Curtea a reţinut că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acestuia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie. În consecinţă, Curtea a observat că, potrivit dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care acesta a fost calculat afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior. *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 759 din 9 noiembrie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2022. 46. Având în vedere jurisprudenţa Curţii anterior prezentată, precum şi faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să impună reorientarea acesteia, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Chirilă în Dosarul nr. 2.031/121/2019 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, de Nicolae Pană, Constantin Soficu şi Arghir Porca în dosarele nr. 2.308/62/2019, nr. 2.467/62/2019 şi nr. 2.468/62/2019 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, de Maria Catona în Dosarul nr. 1.172/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, de Ion Cioponea, Ioan Borodi, Mircea Andrieş, Ioan Corneliu Iustinian şi Lina Olteanu în dosarele nr. 3.743/62/2018, nr. 322/62/2019, nr. 697/62/2019, nr. 4.056/62/2018 şi nr. 1.053/62/2019 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Elena Preotu şi Aurel Pescaru în dosarele nr. 132/62/2019 şi nr. 1.422/62/2019 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi de Adrian Gozgar în Dosarul nr. 1.152/62/2018 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din cuprinsul art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 februarie 2022. PREŞEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
