Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 9.521/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 888D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.529D/2019 şi nr. 3.243D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza a doua, respectiv ale art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 9.514/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 1.998/62/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.529D/2019 şi nr. 3.243D/2019 la Dosarul nr. 888D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune condiţii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât reglementarea căilor de atac este în competenţa legiuitorului, iar condiţiile în care se poate exercita revizuirea sunt foarte clar reglementate de lege. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 3 aprilie 2019, 14 mai 2019 şi 10 octombrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 9.521/3/2017, nr. 9.514/3/2017 şi nr. 1.998/62/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5, respectiv ale art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri formulate împotriva unor decizii prin care au fost respinse cererile de revizuire. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma „care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor“ din cuprinsul dispoziţiei legale criticate este neconstituţională, având în vedere că există o serie de acte normative (în special ordine de ministru) care nu sunt publicate, nici în Monitorul Oficial al României şi nici în alte surse publice. În aceste condiţii, cetăţenii care apelează la justiţie sunt, practic, obligaţi să cunoască toată legislaţia, chiar şi în cazul în care nu a fost făcută publică vreodată. Aşadar, pot apărea situaţii în care să existe texte de lege care să fie utile unei anumite părţi în cadrul unui proces, însă aceasta să nu ştie de existenţa lor, întrucât nu au fost făcute publice vreodată. În acest caz, partea nu poate folosi actul pentru a formula cererea de revizuire, întrucât instanţele consideră că putea fi obţinut oricând şi, prin urmare, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă din 1865. 9. De asemenea, se susţine că sintagmele „înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică“, „înscris reţinut“ şi „înscris doveditor“ din cuprinsul dispoziţiei legale criticate sunt neconstituţionale. Astfel, sintagma „înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică“ se referă numai la situaţia în care înscrisurile au fost solicitate părţii adverse în faza de fond, iar aceasta a refuzat să le aducă, nu şi la situaţia descoperirii unor înscrisuri care nu au fost solicitate în faza de fond. Astfel, un înscris este considerat a fi reţinut numai în cazul în care s-a refuzat aducerea acestuia în faza de fond a dosarului, ceea ce presupune că partea interesată de înscris avea cunoştinţă de existenţa acestuia înainte de revizuire, situaţie care vine în contradicţie cu sintagma „dacă, după darea hotărârii“ din cuprinsul aceluiaşi articol. Prin urmare, partea trebuie să descopere înscrisurile doveditoare „după darea hotărârii“, dar, ca să fie considerate tăinuite, trebuie să fie solicitate încă din faza de fond a litigiului. 10. În ceea ce priveşte sintagma „înscris reţinut“, autoarea excepţiei susţine că aceasta se referă doar la înscrisul emis de partea potrivnică. Un înscris care se află în posesia părţii adverse, fără să fie emis de ea, nu este considerat reţinut şi nici doveditor. 11. În opinia autoarei excepţiei, sintagma „înscris doveditor“ presupune ca partea interesată să cunoască conţinutul înscrisului şi valoarea lui probatorie încă dinainte să ştie că înscrisul există. 12. Aşadar, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate arată că partea este obligată să cunoască existenţa şi conţinutul înscrisului încă dinainte să formuleze cererea de revizuire, respectiv din faza de fond a dosarului. Partea este obligată să solicite documentul în faţa instanţei şi numai dacă partea adversă refuză să îl aducă se consideră tăinuit. Totodată, dacă partea interesată intră în posesia înscrisului după darea hotărârii, se consideră că cererea de revizuire este tardiv introdusă, deoarece înscrisul era cunoscut încă din faza de fond a procesului, depăşindu-se astfel termenul de 30 de zile. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 888D/2019, şi Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.529D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 322 pct. 5, respectiv ale art. 322 pct. 5 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865. În realitate, având în vedere motivarea excepţiei, precum şi structura dispoziţiei legale, Curtea constată că sunt criticate prevederile art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, astfel încât va reţine ca obiect al excepţiei aceste dispoziţii legale, potrivit cărora: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor (...).“ 19. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit căruia „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a reţinut că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, şi ţinând cont de data proceselor, anterioare datei de 15 februarie 2013 - data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, Curtea se va pronunţa cu privire la dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865. 20. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ale art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, se invocă şi prevederile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci este, în realitate, nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa judecătorească în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire raportat la momentul obţinerii unui act doveditor. În acest context, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate analizează textele de lege criticate prin prisma unor interpretări proprii, subiective. 22. Astfel, Curtea reţine că aspectele criticate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate reprezintă chestiuni de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Cu privire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). 23. Aşa fiind, raportat la cauza concretă dedusă judecăţii, modul în care instanţa care a judecat cererea de revizuire a înţeles să interpreteze şi să aplice textele de lege criticate excedează controlului exercitat de Curtea Constituţională. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în dosarele nr. 9.521/3/2017 şi nr. 9.514/3/2017 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr. 1.998/62/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
