Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5), în privinţa cuvântului „plenului“, coroborat cu art. 29 alin. (6) - (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Angela-Bianca Ispas în Dosarul nr. 561/57/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.914D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că nici textele de lege criticate şi nici cele constituţionale, pretins încălcate, nu au o legătură directă cu criticile formulate, deoarece acestea vizează, în esenţă, efectul suspensiv de drept de care beneficiază, în temeiul Legii nr. 317/2004, contestaţia formulată împotriva hotărârilor plenului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), spre deosebire de hotărârile secţiilor aceleiaşi entităţi publice, care nu pot fi suspendate în acelaşi temei, ci doar în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceste instituţii juridice, referitoare la competenţa plenului, respectiv a secţiilor CSM, se regăsesc în alte reglementări, care nu fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 561/57/2019, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5), în privinţa cuvântului „plenului“, coroborat cu art. 29 alin. (6) - (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Angela-Bianca Ispas într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unei hotărâri prin care Secţia pentru procurori a CSM a respins contestaţia formulată de autoarea excepţiei cu privire la o hotărâre prin care comisia de organizare a concursului de promovare pe loc în funcţii de execuţie a procurorilor a respins candidatura acesteia pe motivul neîndeplinirii condiţiei de vechime. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, prin faptul că se referă la hotărârile plenului, şi nu ale secţiilor CSM, lipsesc hotărârile pronunţate în materia drepturilor şi carierei judecătorilor şi procurorilor de efectul suspendării de drept a executării în ipoteza contestării acestora. Se arată că, până la introducerea în concepţia Legii nr. 317/2004 a principiului separării carierelor de judecător şi procuror, prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, plenul CSM hotăra cu privire la aspectele legate de cariera şi drepturile magistraţilor, iar contestarea acestor hotărâri avea efect suspensiv de executare în temeiul art. 29 alin. (5) coroborat cu art. 29 alin. (6) - (8) din Legea nr. 317/2004. Însă, în urma modificărilor legislative mai sus menţionate, o serie de atribuţii importante ale plenului CSM au fost mutate în sarcina secţiilor, astfel că dispoziţiile art. 29 alin. (5) - (8), criticate în cauza de faţă, nu se mai pot aplica în cazul hotărârilor pronunţate de secţiile CSM. În consecinţă, este afectat rolul constituţional al CSM de garant al independenţei justiţiei, atribuit de art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală, rol ce nu poate viza doar o secţie a CSM, deci o activitate desfăşurată „în cerc restrâns“ care include aspecte esenţiale ale drepturilor şi carierei judecătorilor şi procurorilor, cum ar fi dreptul de a promova în carieră. 6. În lipsa efectului suspensiv de executare a hotărârilor Secţiei pentru judecători sau ale Secţiei pentru procurori pe care îl au normele speciale, cu caracter derogatoriu, cuprinse la art. 29 alin. (5) - (8) din Legea nr. 317/2004, persoana interesată de obţinerea suspendării executării actului administrativ reprezentat de hotărârea Secţiei pentru procurori a CSM pronunţată cu privire la drepturile şi cariera procurorilor este obligată să urmeze calea dreptului comun, prescrisă de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, art. 14 alin. (1) din această lege, referitor la suspendarea executării actului administrativ contestat, face trimitere la noţiunea de „pagubă iminentă“, definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege şi care, referindu-se numai la prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, la perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, elimină posibilitatea invocării unui alt interes de altă natură decât cel material, cum ar fi dreptul procurorului la promovare în interesul realizării justiţiei. Prin urmare, această limitare a naturii pagubei iminente în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 este neconstituţională, îngrădind dreptul persoanei vătămate în alt sens decât printr-o pagubă materială prezentă sau viitoare şi afectând, în final, garanţiile de independenţă a justiţiei. 7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Odată cu separarea, în cadrul CSM, a competenţelor decizionale în privinţa carierei magistraţilor, legiuitorul a stabilit implicit şi caracterul de acte administrative al hotărârilor pronunţate de cele două secţii ale CSM cu privire la cariera magistraţilor, acestea putând fi contestate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun. Cât priveşte sfera noţiunii de „pagubă iminentă“, în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (deciziile nr. 349 din 24 aprilie 2012, nr. 794 din 3 iunie 2010, nr. 673 din 10 octombrie 2006, nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007, nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 sau nr. 1.354 din 13 octombrie 2011) s-a stabilit că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cuprind repere clare în funcţie de care instanţa de judecată poate acorda, la cerere, suspendarea executării actului administrativ atacat, fără a depinde exclusiv de o pagubă actuală, deci fără a exclude şi existenţa unui prejudiciu moral pretins de persoana vătămată. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în actul de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 29 alin. (5), în privinţa cuvântului „plenului“, coroborat cu art. 29 alin. (6) - (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, modificată şi completată prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018. În realitate, obiectul excepţiei îl formează dispoziţiile art. 29 alin. (5) coroborat cu art. 29 alin. (6) - (8) din Legea nr. 317/2004, texte care, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, aveau următorul conţinut: - Art. 29 alin. (5)-(8) din Legea nr. 317/2004: "(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători.(8) Contestaţia formulată de judecătorul sau procurorul vizat de hotărârea prevăzută la alin. (5) suspendă executarea măsurii dispuse cu privire la cariera şi drepturile acestuia." 12. Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii a fost abrogată prin art. 96 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, noua reglementare în materie intervenind asupra soluţiei legislative criticate în cauză. Însă, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională va analiza dispoziţiile de lege criticate, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare, dar continuă să producă efecte juridice în litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. 13. De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, modificate şi completate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, având următorul conţinut normativ: - Art. 2 (Semnificaţia unor termeni) alin. (1) lit. ş): „(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] ş) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;“. 14. Normele constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 52 alin. (1) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124 alin. (1) cu referire la principiul legalităţii în activitatea de înfăptuire a justiţiei şi ale art. 133 alin. (1) potrivit căruia Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, Curtea observă că, prin Legea nr. 234/2018, legiuitorul a adus o serie de modificări esenţiale de concepţie asupra modului de funcţionare şi organizare a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), reglementat prin Legea nr. 317/2004. Chiar dacă, structural, CSM a fost de la începutul înfiinţării sale compus din două secţii distincte - Secţia pentru judecători şi Secţia pentru procurori -, Legea nr. 234/2018 a introdus filosofia separării carierelor în cadrul celor două ramuri ale magistraturii, astfel că o serie dintre atribuţiile pe care anterior le exercita plenul CSM, ca autoritate unică prevăzută de Constituţie cu rolul de garant al independenţei justiţiei [art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală] au fost distribuite celor două secţii ale CSM, în mod corespunzător. Legea nr. 234/2018 a fost supusă în două rânduri controlului de constituţionalitate anterior promulgării, Curtea luând act, prin Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 6 martie 2018, şi Decizia nr. 251 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 4 mai 2018, de noul principiu al separării carierelor de judecător şi procuror şi considerând, în principiu, că acesta nu contravine normelor fundamentale ale art. 133 şi 134, referitoare la CSM. 16. În prezenta cauză, autoarea excepţiei reclamă, în calitate de procuror candidat la concursul de promovare pe loc în funcţie de execuţie, organizat la data de 20 octombrie 2019, şi respins pe motivul neîndeplinirii cerinţelor legale de vechime, faptul că, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 234/2018, hotărârile privind cariera procurorilor, mai exact, privind promovarea acestora, nu mai aparţin plenului CSM, ci Secţiei pentru procurori a CSM, iar din acest motiv contestaţia formulată de procurorul candidat nu mai beneficiază de efectul suspensiv de executare de drept, conferit expres de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, întrucât obiectul acesteia nu mai este hotărârea plenului CSM, aşa cum prevede expressis verbis art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege şi la care art. 29 alin. (8) face trimitere, ci hotărârea Secţiei pentru procurori. În consecinţă, este obligat să urmeze calea dreptului comun pentru a solicita suspendarea executării hotărârii Secţiei pentru procurori (act administrativ), însă Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 condiţionează suspendarea executării actului de existenţa unei pagube iminente, care, în termenii art. 2 alin. (1) lit. ş) din această lege, nu cuprinde însă şi prejudiciul moral sau alte interese legitime, cum ar fi promovarea în funcţie, care, la rândul său, serveşte interesului realizării justiţiei şi garanţiilor independenţei acesteia. 17. Curtea constată că există, într-adevăr, o lipsă de corelare între dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 234/2018, dar că aceasta nu contravine normelor fundamentale invocate în susţinerea excepţiei, referitoare la rolul constituţional al CSM, la principiile înfăptuirii justiţiei şi la dreptul persoanei vătămate de a se adresa autorităţii publice pentru repararea pagubei sau recunoaşterea dreptului pretins încălcat. 18. Astfel, potrivit noii concepţii a legiuitorului, implementate prin modificările legislative aduse concomitent atât Legii nr. 317/2004, cât şi Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor) şi Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (prin Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară) - acte normative abrogate în prezent -, nu toate atribuţiile care vizează cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor sunt exercitate de plenul CSM, unele dintre acestea - printre care şi atribuţiile privind promovarea - fiind repartizate secţiei corespunzătoare a CSM, aşa cum se poate observa din lectura comparativă a prevederilor art. 35 şi 40 din Legea nr. 317/2004, în redactarea iniţială şi ulterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234/2018. 19. Aşa fiind, sub imperiul noilor modificări legislative, Secţia pentru procurori a CSM a aprobat, prin Hotărârea nr. 681 din 23 iulie 2019, în prezent abrogată, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a procurorilor în funcţii de execuţie. Potrivit art. 14 din acest regulament, comisia de organizare a concursului verifică îndeplinirea condiţiilor legale de participare la concurs a candidaţilor, iar listele cu rezultatele acestor verificări pot fi contestate, în termen de 2 zile de la publicarea lor, la CSM, fiind soluţionate de Secţia pentru procurori. De îndată după pronunţarea hotărârii secţiei, comisia de organizare a concursului întocmeşte lista finală a candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs, care se afişează la sediile parchetelor şi se publică simultan pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Naţional al Magistraturii şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 20. Continuarea demersului de contestare este prevăzută de art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată prin Legea nr. 207/2018, potrivit căruia „Hotărârile Secţiei pentru judecători, respectiv ale Secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.“ În redactarea sa anterioară, art. 9 avea următorul cuprins: „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcţionează ca instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu excepţia celor date în materie disciplinară.“ Aşadar, dacă anterior implementării principiului separării carierelor de judecător şi procuror, plenul CSM era instanţa competentă să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva hotărârilor secţiilor CSM pronunţate în alte materii decât cea disciplinară, implementarea noului principiu a impus şi modificarea competenţei de judecată a acestor contestaţii, care nu mai revine plenului CSM, ci secţiei de contencios administrativ a curţii de apel competente teritorial. 21. În acest context, se remarcă, totodată, dispoziţiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, care au fost modificate prin Legea nr. 234/2018, în sensul distincţiei operate în virtutea principiului separării carierelor de judecător şi de procuror, astfel: „Contestaţia formulată de judecătorul sau procurorul vizat de hotărârea prevăzută la alin. (5) suspendă executarea măsurii dispuse cu privire la cariera şi drepturile acestuia.“ Anterior acestei intervenţii legislative, alin. (8) al art. 29 din Legea nr. 317/2004 se referea, fără nicio distincţie, la „contestaţie“, acţiune cu efect suspensiv de drept asupra executării hotărârii CSM. Corelând însă alin. (8) cu alin. (5) al art. 29, ulterior adoptării Legii nr. 234/2018, se observă o neconcordanţă între acestea întrucât alin. (5) nu a fost modificat în acelaşi sens, al distincţiei dintre hotărârea plenului CSM şi hotărârea secţiei corespunzătoare a CSM, pronunţată în urma contestaţiei formulate de persoana interesată, judecător sau procuror. 22. Prin urmare, dispoziţiile criticate ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, referindu-se, chiar şi după adoptarea Legii nr. 234/2018, la „hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor“, sunt necorelate cu ansamblul normativ al prevederilor care, ulterior modificărilor aduse în anul 2018 legilor justiţiei, au implementat un nou model de abordare a aspectelor legate de promovarea judecătorilor şi procurorilor, în sensul că acestea nu mai revin plenului CSM, ci fiecărei secţii corespunzătoare a CSM, şi nici nu mai pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ci la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun, adică Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. 23. Curtea constată, în acest sens, că art. 35 din Legea nr. 317/2004 a menţinut în competenţa plenului CSM, chiar şi după adoptarea Legii nr. 234/2018, unele atribuţii referitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, dar printre acestea nu se mai numără şi cele privind promovarea, acestea din urmă fiind transferate în mod expres, prin modificările aduse în anul 2018, în competenţa secţiei corespunzătoare a CSM, astfel cum reglementează aceeaşi lege la art. 40 alin. (1) lit. h) cu privire la promovarea judecătorilor şi, respectiv, la art. 40 alin. (2) lit. i) cu privire la promovarea procurorilor. În acest caz particular, al promovării, hotărârea prin care se soluţionează contestaţia cu privire la rezultatele verificării îndeplinirii condiţiilor legale de participare la concursul de promovare aparţine secţiei corespunzătoare a CSM, şi nu plenului CSM, astfel că nu se poate aplica efectul suspensiv de executare de drept pe care îl conferă contestaţiei art. 29 alin. (8) dacă aceasta este formulată împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (5), adică împotriva hotărârilor plenului CSM. 24. Curtea reţine, pe de altă parte, că lipsa de corelare mai sus arătată a fost corectată odată cu adoptarea, în anul 2022, a noilor legi ale justiţiei, art. 29 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii stabilind următoarele: „(5) Hotărârile cu caracter individual ale plenului şi secţiilor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile de la adoptare, se comunică de îndată şi se publică pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 10 zile de la redactare. (6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători. Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.“ 25. Revenind la chestiunea suspendării de drept a executării hotărârii Secţiei pentru procurori, se reţine că aceasta se poate obţine potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004, respectiv în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, care reglementează condiţiile în care instanţa poate acorda suspendarea actului administrativ atacat, situaţie în care instanţa soluţionează cererea de suspendare de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor, hotărârea dată cererii de suspendare fiind executorie de drept. Urmând acest demers, autoarea excepţiei consideră că definiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 pentru noţiunea de „pagubă iminentă“ limitează sfera acesteia doar la producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, excluzând prejudiciul moral şi împiedicând astfel instanţa să dispună suspendarea actului administrativ atacat. 26. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 794 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2010, a observat că art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune întrunirea a trei condiţii pentru ca instanţa să poată dispune suspendarea: existenţa cazului bine justificat, prevenirea unei pagube iminente şi dovada că persoana vătămată a formulat recursul prealabil la autoritatea emitentă a actului respectiv. Analizând definiţia noţiunii de „pagubă iminentă“, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, semnifică prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, Curtea a constatat că legiuitorul a conferit reglementării un caracter preventiv, în scopul evitării efectelor vătămătoare ale actului a cărui legalitate este pusă în discuţie, scop care nu ar fi putut fi atins în ipoteza în care norma s-ar fi referit doar la o pagubă actuală. De altfel, iminenţa pagubei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de către persoana care a solicitat suspendarea executării actului administrativ, instanţa de judecată urmând să aprecieze cu privire la aceasta. 27. În considerarea celor de mai sus şi a criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea Constituţională reţine că, prin natura sa, paguba iminentă nu se poate disocia de latura sa materială, concretă, nici cea actuală, nici cea previzibilă, din viitor, având în vedere că suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepţie de la regula executării lui, iar excepţia trebuie să răspundă unor imperative de urgenţă şi de necesitate, care să se justifice raţional prin iminenţa producerii în mod real a unei pagube cuantificabile, actuale sau eventuale, instanţa putând aprecia asupra semnificaţiei, întinderii şi gravităţii acestei pagube şi dispunând în consecinţă măsura suspendării executării respectivului act administrativ pentru o perioadă determinată de timp. Totodată, legiuitorul a luat în considerare şi posibilitatea ameninţării unui interes general, şi nu doar particular, referindu-se la perturbarea gravă, în viitor, a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, această ipoteză acoperind şi cazul de faţă, înfăptuirea justiţiei reprezentând un serviciu public, iar autoarea excepţiei invocând interesul realizării justiţiei şi al garantării independenţei justiţiei. 28. Prin urmare, Curtea constată că, deşi în cazul autoarei excepţiei nu a putut opera suspendarea de drept a executării hotărârii Secţiei pentru procurori în virtutea regulilor speciale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 317/2004 - necorelate corespunzător cu funcţionarea principiului separării carierei de judecător de cea de procuror, introdus prin Legea nr. 234/2018 -, reglementările de drept comun au oferit persoanei interesate/ vătămate o altă cale pentru atingerea aceluiaşi scop, reprezentată de contenciosul administrativ, dreptul său garantat de art. 52 alin. (1) din Constituţie nefiind, astfel, afectat. 29. Cât priveşte susţinerile autoarei excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 124 alin. (1) şi ale art. 133 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt de natură să demonstreze modalitatea în care textele de lege criticate contravin principiilor înfăptuirii justiţiei sau rolului de garant al independenţei justiţiei al CSM, iar Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în formularea unor critici pertinente în sensul arătat, astfel că normele constituţionale invocate sunt lipsite de incidenţă în cauză. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Angela-Bianca Ispas în Dosarul nr. 561/57/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (5) coroborat cu art. 29 alin. (6) - (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
