Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Avram şi Elena Avram în Dosarul nr. 10.620/212/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 778D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 793D/2019, nr. 1.262D/2019, nr. 2.855D/2019 şi nr. 3.448D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alice Virginia Pană în Dosarul nr. 7.086/212/2015 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, de Ilie Stan în Dosarul nr. 13.396/303/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Constantin Paşcan în Dosarul nr. 1.866/326/2014 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi de Oana Elisabeta Frânc în Dosarul nr. 931/272/2013* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.262D/2019 autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă. 6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 793D/2019, nr. 1.262D/2019, nr. 2.855D/2019 şi nr. 3.448D/2019 la Dosarul nr. 778D/2019, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la excluderea căii de atac a recursului în materia partajului judiciar, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze căile de atac în diferite materii. În ceea ce priveşte critica ce vizează o pretinsă discriminare sub aspectul stabilirii căilor de atac în funcţie de modul în care este cerut partajul - pe cale principală sau pe cale incidentală, apreciază că aceasta este neîntemeiată atât timp cât este vorba despre proceduri diferite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 13 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 10.620/212/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Avram şi Elena Avram într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de partaj judiciar, aflată în faza procesuală a recursului. 9. Prin Încheierea din 27 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.086/212/2015, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alice Virginia Pană în cadrul soluţionării recursului formulat într-o cauză având ca obiect partajul judiciar. 10. Prin Încheierea din 15 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.396/303/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Stan în cadrul soluţionării recursului formulat într-o cauză având ca obiect partajul judiciar. 11. Prin Încheierea din 16 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.866/326/2014, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Paşcan în cadrul soluţionării recursului formulat într-o cauză având ca obiect partajul judiciar. 12. Prin Încheierea din 19 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 931/272/2013*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 995 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Oana Elisabeta Frânc în cadrul soluţionării recursului formulat într-o cauză având ca obiect partajul judiciar. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că legiuitorul a instituit prin dispoziţiile legale criticate o diferenţă de tratament juridic fără a avea o bază raţională şi obiectivă, prin excluderea de la calea de atac a recursului a hotărârilor pronunţate în procedura partajului judiciar. Astfel, deşi partajul este în esenţă o acţiune patrimonială, legiuitorul a înţeles să o delimiteze de categoria cererilor evaluabile în bani şi să o includă într-o categorie reglementată special din punctul de vedere al exercitării căilor de atac. Fără ca legiuitorul să aducă argumente temeinice care să justifice o astfel de măsură, lipsirea părţilor de dreptul de a exercita calea de atac a recursului în materia partajului îmbracă forma unei evidente încălcări a dreptului pe care îl are orice persoană - de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime, în condiţiile în care statul trebuie să asigure o protecţie egală drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor din proces, să respecte principiul egalităţii în faţa legii. 14. Mai mult, dispoziţiile legale criticate realizează o gravă discriminare, în funcţie de modul în care este cerut partajul - pe cale principală sau incidentală, şi avantajează inexplicabil doar partea care a cerut partajul pe cale incidentală, aceasta având deschisă calea de atac a recursului. 15. În fine, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea excluderii cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv de la calea de atac a recursului. 16. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece prevăd doar calea de atac a apelului în materia partajului judiciar, deşi aceste litigii sunt evaluabile şi în bani. 17. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 18. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Hotărârea de partaj este supusă numai apelului. Cu toate acestea, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra cererii principale. Acelaşi este şi termenul pentru exercitarea căii de atac, chiar dacă se atacă numai soluţia dată asupra partajului. Aplicarea criteriilor prevăzute la art. 988 nu poate fi cenzurată pe calea recursului.“ 23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 670 din Codul civil, partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condiţiile legii. Procedura partajului judiciar este reglementată ca o procedură specială prin dispoziţiile art. 980-996 din cartea a VI-a, titlul V, din Codul de procedură civilă. Aşadar, persoanele care doresc să partajeze bunurile comune pot opta pentru partajul voluntar ori, dacă nu se înţeleg, pot urma procedura civilă specială a partajului judiciar. În aceste condiţii, partajul judiciar are un caracter facultativ şi judiciar. 25. Potrivit dispoziţiilor legale criticate, soluţionarea cererii de partaj se face prin hotărârea de partaj care este supusă numai apelului, dacă partajul a fost cerut pe cale principală. Principala critică a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizează lipsa căii de atac a recursului în materia partajului judiciar. 26. Analizând conţinutul normativ al dispoziţiei legale criticate, Curtea observă că legiuitorul a stabilit, în materia sus- menţionată, dublul grad de jurisdicţie, respectiv fond şi apel. Întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, persoanele în cauză beneficiază de o examinare în fond a cauzei lor atât în faţa judecătoriei, cât şi a tribunalului. 27. Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că principiul triplului grad de jurisdicţie nu este un principiu constituţional, care să impună legiuitorului garantarea accesului persoanelor la trei grade de jurisdicţie. Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces, iar, potrivit art. 126 alin. (2) coroborat cu art. 129 din Constituţie, stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului (Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 15). 28. Curtea a mai statuat că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea, în fiecare cauză, a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiţie al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, precum şi dreptul tuturor părţilor interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege. 29. Totodată, Curtea observă că în prezenta cauză textul de lege criticat permite exercitarea căii ordinare de atac a apelului împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, astfel încât este asigurat în această procedură specială controlul judiciar, sub forma unei căi de atac devolutive care, potrivit art. 476 alin. (1) din Codul de procedură civilă, provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea dreptului de acces la justiţie, a dreptului la un proces echitabil şi nici a dreptului la apărare. 30. Cu privire la invocarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea reţine faptul că prin decizia amintită a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă este neconstituţională. Sintagma menţionată viza imposibilitatea introducerii căii de atac a recursului în procesele al căror obiect îl constituiau astfel de cereri, iar instanţa constituţională a constatat existenţa unei discriminări pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, mai exact a acelora care au formulat cereri evaluabile în bani. 31. În urma pronunţării acestei decizii, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani, justiţiabilul are acces la calea de atac a recursului. Astfel, raţiunea adoptării unei asemenea soluţii prin decizia antereferită a fost aceea de a deschide accesul la calea de atac extraordinară a recursului pentru cererile evaluabile în bani, indiferent de valoarea lor, neputând exista cauze mai importante şi mai puţin importante în funcţie de acest criteriu (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 389 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 28 august 2020, paragraful 29). 32. Faptul că hotărârea pronunţată în procedura partajului judiciar nu poate fi supusă recursului nu rezultă în mod direct din fixarea unei condiţii valorice în acest sens, ci din faptul că aceasta este pronunţată într-o procedură specială, într-o materie în care legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are competenţa exclusivă de a institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia accesului liber la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiţii de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunţată hotărârea, precum în cazul de faţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017). Împrejurarea că în anumite materii, expres stabilite de lege, nu este reglementat şi al treilea grad de jurisdicţie, respectiv recursul, drept cale extraordinară de atac nu poate echivala cu lipsa accesului la justiţie, garantat de art. 21 din Legea fundamentală. 33. Prin urmare, considerentele de principiu ale Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 nu pot fi aplicate mutatis mutandis în cauza de faţă. 34. Referitor la critica raportată la art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, Curtea a stabilit că această normă din Legea fundamentală lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.341 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010, sau Decizia nr. 246 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 25 aprilie 2012). 35. În continuare, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile legale criticate realizează o gravă discriminare, în funcţie de modul în care este cerut partajul - pe cale principală sau incidentală, şi avantajează doar partea care a cerut partajul pe cale incidentală, aceasta având deschisă calea de atac a recursului. În acest sens, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate determină un regim juridic unitar pentru toate hotărârile pronunţate în această materie, în funcţie de situaţiile în care partajul judiciar este solicitat pe cale principală sau pe cale incidentală. Soluţia legislativă potrivit căreia, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă aceloraşi căi de atac precum hotărârea dată asupra cererii principale reprezintă o aplicare a principiului accesorium sequitur principale şi nu contravine principiului egalităţii în drepturi şi nici nu nesocoteşte dreptul la un proces echitabil, părţile exercitându-şi drepturile procesuale în funcţie de calificarea procesuală a cererilor deduse judecăţii, exercitarea căilor de atac având loc în condiţiile şi termenele stabilite de legiuitor. 36. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Avram şi Elena Avram în Dosarul nr. 10.620/212/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, de Alice Virginia Pană în Dosarul nr. 7.086/212/2015 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, de Ilie Stan în Dosarul nr. 13.396/303/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Constantin Paşcan în Dosarul nr. 1.866/326/2014 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi de Oana Elisabeta Frânc în Dosarul nr. 931/272/2013* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 995 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
