Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, precum şi a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florentina Gabriela Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuţ Barbir, în Dosarul nr. 6.391/86/2017* al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 356D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, mandatarul acesteia, domnul Gabriel Dănuţ Barbir. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei este depusă o procură judiciară din care rezultă că mandatarul este soţul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi că este împuternicit să o reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti şi a instituţiilor statului, asistat la nevoie de un avocat ales, însă nu rezultă că mandatarul este licenţiat în drept. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că mandatarul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar note scrise în susţinerea acesteia, prin care a formulat şi o cerere de eliberare a unei copii electronice a înregistrării şedinţei de judecată. 4. La întrebarea preşedintelui Curţii Constituţionale cu privire la faptul dacă are studii juridice şi dacă solicită să susţină concluzii orale sau se rezumă la concluziile scrise aflate la dosar, mandatarul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate a răspuns că are studii in situ şi ar dori să îşi susţină oral punctul de vedere. 5. Având cuvântul cu privire la cererea formulată, reprezentantul Ministerului Public apreciază că mandatarul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu poate pune concluzii orale în faţa Curţii Constituţionale, având în vedere că acesta nu are studii juridice. Totodată, solicită respingerea cererii de eliberare a unei copii electronice a înregistrării şedinţei, întrucât rezumatul acesteia se va regăsi în cuprinsul deciziei ce urmează să fie pronunţată în cauză. 6. În legătură cu cererile formulate, Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, permite, cu titlu de excepţie, având în vedere lipsa studiilor juridice ale mandatarului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, ca acesta să susţină oral, pe scurt, criticile formulate, iar, în temeiul art. 231 alin. (5) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, Curtea aprobă eliberarea unei copii electronice a înregistrării şedinţei de judecată. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul mandatarului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia, reiterând, în esenţă, criticile cuprinse în excepţia de neconstituţionalitate. Totodată, solicită Curţii să îşi reconsidere jurisprudenţa cu privire la dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 corelativ cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât suspendarea cauzei este lăsată la aprecierea instanţei judecătoreşti, suspendare care se aplică faţă de toate părţile din acel proces. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 5 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.391/86/2017*, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, precum şi a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Florentina Gabriela Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuţ Barbir, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 sunt neconstituţionale, întrucât nu se mai suspendă cauzele până după pronunţarea de către Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. 11. Se susţine că este neconstituţional caracterul facultativ al prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât acestea permit instanţelor judecătoreşti să suspende sau nu cauza. Astfel se creează o discriminare între justiţiabilii ale căror cauze se suspendă şi cei ale căror cauze nu se suspendă. În aceste condiţii se apreciază că justiţia nu mai este unică, imparţială şi egală pentru toţi. 12. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile mandatarului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, precum şi dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010: „Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...] 3. La articolul 29, alineatul (5) se abrogă.“; – Art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;“. 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se mai invocă şi art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se invocă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egal al justiţiei. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 s-a mai pronunţat prin raportare la critici similare formulate de aceeaşi autoare ca şi în prezenta cauză, constatând constituţionalitatea acestora. 19. Prin Decizia nr. 360 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019, Curtea a reţinut că opţiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate de către părţi este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. În condiţiile în care scopul măsurii suspendării de drept a judecăţii cauzelor la instanţele de fond a fost acela de a asigura părţilor o garanţie procesuală în exercitarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, prin eliminarea posibilităţii judecării cauzei în temeiul unei dispoziţii legale considerate a fi neconstituţionale, realitatea a dovedit că această măsură s-a transformat, în majoritatea cazurilor, într-un instrument menit să tergiverseze soluţionarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Reglementarea a încurajat abuzul de drept procesual şi arbitrarul într-o formă care nu poate fi sancţionată, atâta vreme cât suspendarea procesului este privită ca o consecinţă imediată şi necesară a exercitării liberului acces la justiţie. Astfel, scopul primordial al controlului de constituţionalitate - interesul general al societăţii de a asana legislaţia în vigoare de prevederile afectate de vicii de neconstituţionalitate - a fost pervertit într-un scop eminamente personal al unor părţi litigante care au folosit excepţia de neconstituţionalitate drept pretext pentru amânarea soluţiei pronunţate de instanţa în faţa căreia a fost dedus litigiul. Or, prin adoptarea Legii nr. 177/2010, voinţa legiuitorului a fost aceea de a elimina invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în alt scop decât cel prevăzut de Constituţie şi lege, preîntâmpinând, pentru viitor, exercitarea abuzivă de către părţi a acestui drept procesual. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. 20. Astfel, deşi nu se mai suspendă cauzele în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate, aceasta nu înseamnă că este afectat principiul egalităţii în drepturi, întrucât acesta nu presupune uniformitate, ci impune un tratament egal pentru situaţii egale şi un tratament diferit pentru situaţii diferite. 21. Curtea nu a reţinut încălcarea art. 21 din Legea fundamentală, deoarece prevederile legale criticate nu îngrădesc posibilitatea părţilor interesate de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a valorifica în acest cadru toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, întrucât, în măsura în care s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate, aceasta poate constitui motiv de revizuire a unei hotărâri definitive pronunţate, dacă soluţia dată s-a întemeiat pe dispoziţia declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. În plus, prin continuarea judecăţii în cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, se dă expresie exigenţei constituţionale consacrate de art. 21 alin. (3) potrivit căreia părţile au dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. În continuare, referitor la dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea cauzei depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, permite acestuia să îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă de către părţi a drepturilor procesuale, mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ, astfel încât dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, consacrat de prevederile art. 124 alin. (2) din Constituţie. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florentina Gabriela Barbir, prin mandatar Gabriel Dănuţ Barbir, în Dosarul nr. 6.391/86/2017* al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, precum şi dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
