Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 513 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 513 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 310 din 8 aprilie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Tilibaşa în Dosarul nr. 1.060/829/2020/a1 al Judecătoriei Podu Turcului şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.620D/2021.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 215 din 2 iunie 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.060/829/2020/a1, Judecătoria Podu Turcului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Andrei Tilibaşa în procedura de cameră preliminară. Autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că norma procesual penală criticată este imprevizibilă şi produce discriminare prin aceea că nu îi este permis martorului să refuze să dea declaraţii în cauze penale în care urmărirea penală se desfăşoară in rem faţă de o faptă săvârşită de un membru al familiei sale. Subliniază că este cunoscut faptul că dispoziţiile art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală lasă într-o măsură destul de mare la aprecierea organului de urmărire penală stabilirea momentului la care se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, astfel fiind posibil ca acest moment să fie amânat suficient de mult încât să se audieze în calitate de martori rudele persoanei bănuite de săvârşirea infracţiunii, fără ca acestea să aibă posibilitatea să refuze să dea declaraţii. Arată că raţiunea pentru care legiuitorul a acordat membrilor de familie ai suspectului dreptul de a refuza să dea declaraţie este tocmai aceea a protejării acestor relaţii dintre persoane care aparţin aceleiaşi familii. Or, prin audierea în calitate de martori a acestor categorii de persoane cu privire la fapte presupus săvârşite de membri ai familiilor lor, înainte de a le fi atribuită acestora din urmă, în mod oficial, calitatea de suspect, se lezează exact aceleaşi valori ocrotite de Constituţie.
    6. Judecătoria Podu Turcului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi, în acest sens, invocă considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 562 din 19 septembrie 2017, reiterând, totodată, criticile formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora norma de incriminare este imprevizibilă şi produce discriminare prin aceea că nu este permis martorului să refuze să dea declaraţie în cauze penale în care urmărirea penală se desfăşoară in rem faţă de o faptă care ar fi fost săvârşită de un membru al familiei sale, de asemenea principiul egalităţii în faţa legii şi dreptul la viaţa de familie fiind lezate prin audierea unui membru de familie în funcţie de momentul la care organul judiciar consideră oportun să dispună efectuarea în continuare a urmăririi penale.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „(1) Au dreptul de a refuza să fie audiate în calitate de martor următoarele persoane: a) soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului; (...).“
    11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele procesual penale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 117 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează ipoteza în care persoana care este chemată pentru a fi audiată, având una dintre calităţile prevăzute la lit. a) - soţ, ascendent şi descendent în linie directă, precum şi frate şi soră -, respectiv la lit. b) - persoană care a avut calitatea de soţ, în raport cu suspectul sau inculpatul -, are dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor. La aceste categorii de persoane, ca urmare a publicării deciziilor Curţii Constituţionale nr. 562 din 19 septembrie 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 23 octombrie 2017 şi nr. 175 din 24 martie 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 5 mai 2022, se adaugă şi persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, respectiv persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc cu suspectul sau inculpatul. Cu alte cuvinte, potrivit normelor procesuale precitate, soţul, fostul soţ, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului, precum şi (ca urmare a publicării deciziilor instanţei de control constituţional precitate) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi, respectiv persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc cu suspectul sau inculpatul, nu pot fi obligate să aibă calitatea de martor în procesul penal. Din modul cum este redactată norma procesual penală, Curtea reţine că excepţia instituită de lege este una relativă, aşa încât persoanele menţionate nu pot fi obligate să dea declaraţii ca martor, însă au facultatea de a da astfel de declaraţii, renunţând la dreptul conferit de art. 117 din Codul de procedură penală.
    13. Raţiunea dreptului de a se abţine de la declaraţii, în cazul persoanelor enumerate în art. 117 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, constă în oferirea unei opţiuni martorului de a evita una dintre următoarele situaţii: fie să spună adevărul, cu riscul periclitării vieţii de familie, fie să nu spună adevărul, în scopul protejării vieţii de familie, dar cu riscul condamnării pentru mărturie mincinoasă. Aşadar, Curtea reţine că, prin aceste reglementări, legiuitorul a urmărit să ocrotească sentimentele de afecţiune pe care soţul, fostul soţ, ascendenţii sau descendenţii, fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului le pot avea faţă de suspect sau inculpat.
    14. Scopul normei procesual penale precitate îl reprezintă păstrarea unui echilibru între interesul public de a exercita în mod eficient acţiunea penală, pe de o parte, şi menţinerea armoniei căsniciei, a relaţiilor de familie cu persoanele enumerate limitativ în text, pe de altă parte. Cu alte cuvinte, art. 117 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală reglementează capacitatea soţului, a fostului soţ, a ascendenţilor şi a descendenţilor în linie directă, a fraţilor şi a surorilor suspectului sau inculpatului de a fi martori, însă conferă acestei categorii de persoane dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martori, întrucât legătura intimă creată de instituţia căsătoriei ori strânsele relaţii cu familia pot impulsiona persoanele menţionate să denatureze adevărul pentru a încerca să determine o soluţie favorabilă suspectului sau inculpatului ori, dimpotrivă, în ipoteza în care relaţiile în cadrul familiei sunt afectate de disensiuni, persoanele menţionate, audiate în calitate de martor, pot relata fapte sau împrejurări care nu sunt conforme cu adevărul pentru a determina un rezultat al anchetei defavorabil suspectului sau inculpatului.
    15. Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt imprevizibile şi produc discriminare prin aceea că nu îi este permis martorului să refuze să dea declaraţii în cauze penale în care urmărirea penală se desfăşoară in rem faţă de o faptă săvârşită de un membru al familiei sale.
    16. Analizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că intervalul de timp ce separă momentul începerii urmăririi penale in rem de momentul începerii urmăririi penale in personam nu este strict şi expres determinat de dispoziţiile Codului de procedură penală. Cu toate acestea, art. 305 din Codul de procedură penală precizează că procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de o persoană, când din datele şi probele existente în cauză rezultă o bănuială rezonabilă că aceasta a săvârşit fapta pentru care sa început urmărirea penală. Astfel, procurorul este obligat ca, în acel moment, să dispună continuarea urmăririi penale faţă de acea persoană.
    17. În principiu, existenţa bănuielii rezonabile este concomitentă cu formularea unei învinuiri in personam, ce are valenţele unei acuzaţii în materie penală. Cu toate acestea, pot exista situaţii în care cele două elemente nu au o existenţă simultană. În funcţie de circumstanţele fiecărei speţe, timpul necesar fundamentării bănuielii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit o infracţiune poate fi mai mare sau mai mic. Astfel, conceptul de „acuzaţie în materie penală“ poate fi definit drept „notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale“, definiţie care depinde, de asemenea, de existenţa sau absenţa unor repercusiuni importante asupra situaţiei persoanei (Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46, şi Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73).
    18. Aşadar, Curtea reţine că, atunci când există bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul va dispune continuarea urmăririi penale faţă de respectiva persoană, care dobândeşte calitatea de suspect.
    19. Pe de altă parte, Curtea observă că legiuitorul a reglementat la art. 117 din Codul de procedură penală un drept de refuz al audierii prin enumerarea, în mod limitativ, a anumitor categorii de persoane care pot refuza să dea declaraţii în calitate de martor, printre care soţul, ascendenţii şi descendenţii în linie directă, precum şi fraţii şi surorile suspectului sau inculpatului. Asemenea martori sunt eliberaţi de dilema morală de a alege între o mărturie adevărată, care ar putea periclita relaţia lor cu suspectul/inculpatul, şi o mărturie falsă, care ar proteja această relaţie, cu riscul condamnării pentru mărturie mincinoasă.
    20. Legiuitorul nu a reglementat dreptul de a refuza să dea declaraţii în calitate de martor al persoanelor menţionate anterior în raport cu „făptuitorul“, câtă vreme acesta nu este reglementat de Codul de procedură penală în vigoare ca participant la procesul penal. Prin „făptuitor“ se înţelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte de cercetare penală. Astfel, pot avea calitatea de făptuitor persoanele împotriva cărora a fost înregistrată o plângere penală sau persoanele avute în vedere în desfăşurarea urmăririi penale in rem, conform art. 305 alin. (1) din Codul de procedură penală, dar în privinţa cărora nu este atins standardul de probaţiune necesar pentru a putea fi încadrate în categoria suspecţilor, începându-se urmărirea penală faţă de acestea, conform art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, sau a inculpaţilor. În privinţa acestor persoane, probatoriul administrat furnizează indicii care să sugereze o eventuală formă de vinovăţie în săvârşirea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale.
    21. Din această perspectivă, Curtea a constatat, în jurisprudenţa sa, că procesul penal parcurge mai multe etape, caracterizate prin niveluri diferite ale probării vinovăţiei persoanelor care săvârşesc fapte de natură penală. Această evoluţie graduală debutează cu existenţa unor suspiciuni rezonabile că persoana în cauză a săvârşit o infracţiune, suspiciuni a căror constatare îi conferă respectivei persoane calitatea de suspect, continuă cu formarea, pe baza probelor administrate, a unei presupuneri rezonabile că persoana avută în vedere a săvârşit o infracţiune, etapă ce determină punerea în mişcare a acţiunii penale, conform art. 15 din Codul de procedură penală, şi dobândirea calităţii de inculpat şi se finalizează cu demonstrarea vinovăţiei acesteia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapt ce transformă inculpatul în persoană condamnată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 4 iulie 2017, paragraful 27).
    22. Or, câtă vreme „făptuitorul“ nu este participant la procesul penal şi în etapa urmăririi penale in rem nu este încă conturată bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, iar procurorul nu a dispus încă continuarea urmăririi penale faţă de acea persoană, Curtea nu poate reţine că, în această etapă procesuală, s-ar naşte vreo dilemă morală care l-ar împiedica pe martor să dea declaraţie sub jurământ. De altfel, obligaţia de a da declaraţie într-un proces penal constituie o îndatorire civică, de interes public, iar dreptul de a nu depune mărturie constituie o excepţie de la o astfel de îndatorire şi de aceea un asemenea drept, când este recunoscut, poate fi supus unor limitări/condiţionări în ceea ce priveşte categoria de beneficiari ori etapa procesuală vizată.
    23. Mai mult, Curtea reţine că, în măsura în care procurorul nu respectă exigenţele art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, atunci, în cazul emiterii rechizitoriului, suspectul devenit inculpat poate supune cenzurii judecătorului de cameră preliminară verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, întrucât, potrivit art. 342 şi art. 345 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, în procedura de filtru, judecătorul de cameră preliminară are posibilitatea să constate nulitatea şi să excludă actele de urmărire penală şi probele administrate cu încălcarea legii care conferă, între altele, şi un drept efectiv la apărare. Ori de câte ori toate sau majoritatea probelor din faza de urmărire penală au fost administrate numai în cursul urmăririi penale in rem, se pot pune în discuţie aspecte de aplicare a legii cu nesocotirea garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil. Câtă vreme, în funcţie de particularităţile fiecărui caz, este dovedită privarea suspecţilor/inculpaţilor de drepturile conferite de Codul de procedură penală, fiindu-le grav afectat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale, atunci probele şi actele întocmite cu nerespectarea exigenţelor legale pot fi înlăturate până la încheierea procedurii de cameră preliminară.
    24. Pe de altă parte, faptul că nu este posibilă dobândirea calităţii oficiale de suspect imediat ce organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la săvârşirea unei fapte penale de către una sau mai multe persoane reprezintă o garanţie justificată de necesitatea protejării drepturilor persoanelor împotriva cărora a fost formulată o astfel de sesizare, pentru ca acestea să nu fie supuse unor acuzaţii penale fără o minimă verificare a susţinerilor, din care să rezulte atât existenţa faptei, cât şi bănuiala rezonabilă că respectivele persoane au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
    25. Cu referire la dispoziţiile din legea procesual penală care permit refuzul membrilor familiei celui acuzat de a depune mărturie, instanţa europeană a stabilit, în Hotărârea din 24 noiembrie 1986, paragraful 30, şi, respectiv, Hotărârea din 19 iulie 2012, paragraful 41, pronunţate în cauzele Unterpertinger împotriva Austriei, respectiv Hummer împotriva Germaniei, că acestea nu sunt, în sine, incompatibile cu art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece ţin cont de problemele deosebite ce se pot ridica din cauza unei confruntări între acuzat şi un martor din propria sa familie şi sunt menite să protejeze un astfel de martor prin evitarea punerii într-o dilemă morală. Aşadar, în acord cu jurisprudenţa europeană, Curtea reţine că raţiunea reglementării dreptului persoanelor enumerate în art. 117 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală de a refuza să fie audiate în calitate de martori este, în principal, evitarea unei dileme morale ce s-ar naşte în ipoteza reglementării unei obligaţii a acestora de a da declaraţie sub jurământ şi sub sancţiunea infracţiunii de mărturie mincinoasă cu privire la faptele săvârşite de suspectul/inculpatul (acuzatul) din cauza penală pendinte.
    26. Curtea reaminteşte că, prin reglementarea dispoziţiilor art. 117 din Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit concilierea interesului public referitor la judecarea săvârşirii unor infracţiuni cu protejarea vieţii de familie a persoanelor enumerate limitativ în text. Or, atunci când adoptă legi prin care trebuie să asigure un echilibru între interese contrare, legiuitorul are libertatea de a stabili mijloacele pe care le consideră optime pentru concilierea acestor interese. Aşadar, câtă vreme nu se poate reţine o interferenţă în viaţa de familie a martorului, în etapa urmăririi penale in rem, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, norma procesuală penală criticată nefiind contrară dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) privind viaţa intimă, familială şi privată.
    27. Totodată, referitor la principiul egalităţii în drepturi, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) şi, de asemenea, că acelaşi principiu nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferenţe de situaţii, motiv pentru care inegalitatea reală ce rezultă din această diferenţă poate justifica reguli distincte, în funcţie de scopul legii care le conţine, iar, în măsura în care inegalitatea nu este naturală, faptul de a o impune ar însemna instituirea unei discriminări (a se vedea Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Aplicând aceste consideraţii de principiu în speţa dedusă judecăţii, Curtea reţine că pretinsul caracter discriminatoriu al normelor procesual penale criticate este lipsit de temei.
    28. De asemenea, Curtea nu poate reţine că dispoziţiile de lege criticate prezintă elemente de imprecizie. Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate, fiind redactate cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită destinatarilor săi, martori în procesul penal, care, la nevoie, pot apela la consultanţă de specialitate, să îşi conformeze conduita.
    29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Tilibaşa în Dosarul nr. 1.060/829/2020/a1 al Judecătoriei Podu Turcului şi constată că dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Podu Turcului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 513 din 17 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016