Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin-Tudorel Abălaru în Dosarul nr. 1.565/787/2016 al Judecătoriei Avrig, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.640D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Se arată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu poate modifica sau completa textele de lege supuse controlului, aspecte solicitate, în realitate, de autorul excepţiei. Se susţine că, în prezenta cauză, este criticat faptul că judecătorul de cameră preliminară nu are dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală şi de a reţine cauza spre judecare, în ipoteza în care punerea în mişcare a acţiunii penale nu a fost dispusă de procuror. Or, filosofia Codului de procedură penală în vigoare are la bază separarea funcţiilor judiciare, motiv pentru care judecătorul de cameră preliminară nu poate exercita şi funcţia de acuzare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.565/787/2016, Judecătoria Avrig a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin-Tudorel Abălaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că textul criticat încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate în prezenta cauză, întrucât nu prevede şi soluţia ca instanţa de judecată să pună în mişcare acţiunea penală şi să reţină cauza spre judecare, în condiţiile în care probele administrate sunt edificatoare şi suficiente pentru începerea judecăţii. Se arată că lipsa soluţiei juridice anterior menţionate creează situaţii fără ieşire, în condiţiile în care organele de urmărire penală manifestă foarte multă toleranţă faţă de persoanele care săvârşesc infracţiuni, refuzând, în mod inexplicabil, să pună în mişcare acţiunea penală. Se susţine că, într-o astfel de situaţie, plângerea formulată conform art. 340 din Codul de procedură penală are un caracter pur formal, persoana interesată neavând posibilitatea de a obţine soluţia urmărită. Sunt invocate, de asemenea, considerentele Deciziei nr. 733 din 29 octombrie 2015, paragrafele 29 şi 30, decizie prin care Curtea a constatat că dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. c) şi, prin extindere, ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale prin împiedicarea accesului la justiţie în cazul soluţiilor de renunţare la urmărirea penală. 6. Judecătoria Avrig opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că, în situaţia în care procurorul adoptă o nouă soluţie de netrimitere în judecată, după ce a pus în mişcare acţiunea penală, la dispoziţia expresă a judecătorului de cameră preliminară, persoana vătămată poate să formuleze o nouă plângere împotriva soluţiei. Pentru soluţionarea acestei noi plângeri, judecătorul de cameră preliminară are cadrul procesual adecvat pentru a desfiinţa soluţia atacată şi pentru a dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie, conform art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în situaţia în care procurorul adoptă o nouă soluţie de netrimitere în judecată, după ce a pus în mişcare acţiunea penală, la dispoziţia expresă a judecătorului de cameră preliminară, persoana vătămată poate să formuleze o nouă plângere împotriva soluţiei. Pentru soluţionarea acestei plângeri, judecătorul de cameră preliminară are cadrul procesual adecvat pentru a desfiinţa soluţia atacată şi pentru a dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimiţând dosarul spre repartizare aleatorie, conform art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale şi arată că îşi menţine punctele de vedere exprimate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 663 din 11 noiembrie 2014. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii: [...] b) admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mişcare acţiunea penală şi a completa urmărirea penală;“." 13. Se susţine că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi prevederilor art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la un remediu efectiv. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunţată, în acest sens, Decizia nr. 694 din 7 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 9 februarie 2018, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. În motivarea soluţiei anterior menţionate, Curtea a reţinut că argumentele invocate de autoarea excepţiei în susţinerea acesteia nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci constituie ipoteze juridice construite de către aceasta, care vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate, ipoteze care, de altfel, au la bază o prezumţie de rea-credinţă a organelor de urmărire penală în desfăşurarea activităţilor reglementate de legiuitor în competenţa acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea sesizează existenţa unor ipoteze juridice care aduc în discuţie un vid legislativ, de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate. Or, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 15. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea constată că acestea au la bază prezumţia că organele de urmărire penală, acţionând cu reacredinţă, vor amâna începerea sau completarea urmăririi penale ori punerea în mişcare a acţiunii penale, tergiversând, în acest fel, soluţionarea cauzei. De asemenea, prin aceleaşi critici de neconstituţionalitate, este semnalată lipsa din legislaţia procesual penală a unor dispoziţii legale care să prevadă dreptul judecătorului de cameră preliminară de a pune în mişcare acţiunea penală şi, în consecinţă, de a reţine cauza spre judecare, în situaţia în care probele existente sunt edificatoare. 16. Aşa fiind, Curea reţine că argumentele formulate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate sunt similare celor reţinute de Curte prin Decizia nr. 694 din 7 noiembrie 2017, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin-Tudorel Abălaru în Dosarul nr. 1.565/787/2016 al Judecătoriei Avrig. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Avrig şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
