Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, excepţie ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ din Braşov în Dosarul nr. 287/64/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 546D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 287/64/2014/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ din Braşov într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei pronunţate cu privire la anularea art. 24 alin. (1) care reglementează punerea în aplicare a textului de lege criticat în prezenta speţă şi a altor prevederi din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.059/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul de lege criticat aduce atingere dreptului proprietarilor de a deţine câini, condiţionându-l de îndeplinirea unei condiţii subiective şi arbitrare, respectiv obţinerea „acordului vecinilor“ sau al „asociaţiei de proprietari“. Această condiţie nu corespunde niciunei cauze de utilitate publică, ci, din contră, subminează acţiunea socialmente utilă şi necesară a adoptării câinilor fără stăpân. Dreptul de proprietate asupra câinilor adoptaţi nu poate fi restrâns decât printr-o condiţionare legală obiectivă care să ţină seama, spre exemplu, de spaţiul minim alocat unui câine într-o locuinţă, de respectarea condiţiilor sanitar-veterinare privind igiena, sănătatea şi bunăstarea animalelor, iar nu de acordul unei asociaţii de proprietari, acord greu de obţinut, deoarece sunt cazuri în care aceasta poate avea sute de membri şi poate lua hotărâri cu jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi. Mai mult, dreptul chiriaşilor „este subminat“, deoarece asociaţia de proprietari ţine seama doar de cererile proprietarilor, nu şi de cele ale chiriaşilor. Deşi sub aspect juridic textul de lege criticat nu creează discriminări, în fapt acestea există şi depind de relaţia bună sau rea pe care proprietarii de câini o au cu asociaţiile de proprietari sau cu vecinii lor. 6. Textul de lege criticat aduce atingere dreptului la un proces echitabil, deoarece nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva refuzului arbitrar al vecinilor sau al asociaţiei de proprietari de a-şi da acordul pentru adopţie, acord ce nu este condiţionat de prezentarea unei justificări obiective. 7. Restrângerea dreptului de a adopta câini prevăzută de textul de lege criticat nu se încadrează în condiţiile cuprinse în art. 53 din Constituţie, deoarece această măsură nu este necesară într-o societate democratică şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o. Nu se poate invoca restrângerea dreptului de proprietate pentru apărarea dreptului la viaţă privată al celorlalţi proprietari, deoarece câinii adoptaţi urmează să fie adăpostiţi în locuinţele adoptatorilor, iar nu în spaţiile de folosinţă comună. Pe de altă parte, acordul este anticipat şi priveşte o prezumţie generică şi abstractă a unui prejudiciu virtual, posibil şi viitor, iar nu a unui prejudiciu concret. 8. Textul este neconstituţional şi pentru că adaugă la obligaţiile proprietarilor de animale prevăzute de art. 4, 8 şi 14 din Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie o condiţie nouă, fără de care nu se poate realiza adopţia. 9. Se aduce atingere şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, respectiv principiului securităţii juridice care decurge din principiul legalităţii, prin faptul că se reglementează alternativ între acordul asociaţiilor de proprietari şi cel al vecinilor, fără să se stabilească un criteriu clar al incidenţei unuia sau altuia. Exigenţa de claritate şi predictibilitate a legislaţiei impune adoptarea unei soluţii legislative clare, astfel încât subiectele de drept să poată anticipa conduita pe care trebuie să o adopte. De asemenea, nu este clar nici dacă acordul asociaţiei constă într-o decizie luată de membrii asociaţiei prin vot sau o decizie luată de conducerea asociaţiei prin preşedintele acesteia. 10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul conferit prin lege unei persoane de a adopta câini nu poate aduce atingere dreptului constituţional la viaţă privată al celorlalte persoane. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, modificate prin art. I pct. 9 din Legea nr. 258/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 26 septembrie 2013, care au următorul cuprins: „(3) Adopţia câinilor din adăposturi se face cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: (...) c) prezentarea de către adoptator a acordului asociaţiilor de proprietari sau, după caz, a vecinilor, în cazul adoptării a mai mult de 2 câini.“ 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la condiţiile de calitate ale legii, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 136 privind proprietatea, precum şi celor ale art. 17 alin. (2) privind proprietatea din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 17 referitor la dreptul de proprietate, ale art. 21 alin. (1) privind nediscriminarea şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 1 paragraful (1) referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 6 paragraful (1) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 referitor la interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie. De asemenea, se susţine că sunt încălcate şi art. 4 referitor la deţinerea animalelor de companie, art. 8 referitor la comercializarea, creşterea în scop comercial, refugiile pentru animale şi art. 14 referitor la programe de informare şi educare din Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, pronunţată în control a priori, a reţinut, referitor la condiţiile pe care adoptatorul trebuie să le întrunească în vederea adopţiei unui câine fără stăpân, că legiuitorul este singurul competent să stabilească astfel de condiţii în virtutea art. 61 alin. (1) din Constituţie. Astfel, autorii obiecţiei criticau faptul că în cazul persoanelor care adoptă mai mult de 2 câini trebuie să existe acordul asociaţiilor de proprietari sau al vecinilor, după caz, fără a lua în considerare disconfortul ori ameninţarea pe care le-ar putea produce o populaţie canină numeroasă la adresa dreptului la viaţă privată al vecinilor persoanei care adoptă câini. Or, în decizia sus-menţionată, Curtea Constituţională a stabilit că dreptul legal al unei persoane de a adopta câini nu poate aduce atingere dreptului constituţional la viaţă privată al celorlalte persoane. Prin urmare, statul recunoaşte dreptul legal al persoanei de a adopta câini, dar cu respectarea unor standarde legale care asigură şi respectarea drepturilor celorlalţi cetăţeni şi nu zădărnicesc politica statului în privinţa gestionării câinilor fără stăpân. În această privinţă, neintervenind modificări legislative sau evoluţii ale stării de fapt, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 17. Distinct de cele reţinute prin decizia menţionată, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, respectiv a principiului securităţii juridice care decurge din principiul legalităţii. Astfel, textul de lege criticat reglementează clar, precis şi previzibil cu privire la competenţa asociaţiei de proprietari, reprezentată de preşedinte, potrivit art. 57 lit. a) din Legea nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, de a elibera un acord în cazul în care se solicită adopţia pentru mai mult de doi câini. Prin textul de lege criticat nu se reglementează în mod arbitrar alternativ între acordul asociaţiilor de proprietari şi cel al vecinilor. Semnificaţia sintagmei „prezentarea de către adoptator a acordului asociaţiilor de proprietari sau, după caz, a vecinilor“ are în vedere faptul că, acolo unde nu s-au putut constitui asociaţii de proprietari, acordul necesar trebuie exprimat de vecini. 18. Cât priveşte susţinerile autorului referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, a art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi a art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale deoarece „deşi sub aspect juridic textul de lege criticat nu creează discriminări, în fapt acestea există şi depind de relaţia bună sau rea pe care proprietarii de câini o au cu asociaţiile de proprietari“, Curtea reţine că acestea nu reprezintă critici de neconstituţionalitate, ci trimiteri la situaţii de fapt, care excedează controlului său. 19. Curtea constată că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 6 paragraful (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin nereglementarea unei căi de atac împotriva refuzului vecinilor sau al asociaţiei de proprietari de a-şi da acordul pentru adopţie, deoarece acest refuz ţine de atitudinea subiectivă a asociaţiei ori a vecinilor şi are ca fundament dreptul acestora la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, garantat de Constituţie. 20. În ceea ce priveşte încălcarea art. 44 şi 136 din Constituţie, a art. 17 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a art. 17 şi a art. 1 paragraful (1) din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că dreptul de proprietate poate fi limitat, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, iar limitarea prin textul de lege criticat are un scop legitim, respectiv ocrotirea vieţii intime, familiale şi private a celorlalţi locatari, drept constituţional prevăzut la art. 26 din Legea fundamentală. 21. Întrucât nu s-a reţinut restrângerea unui drept fundamental, Curtea reţine că prevederile art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 22. Cât priveşte încălcarea art. 4, 8 şi 14 din Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie, Curtea observă că această convenţie a fost ratificată prin Legea nr. 60/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 5 mai 2004, iar aceasta are ca scop instituirea unor principii de bază pentru bunăstarea animalelor, fără a face nicio referire cu privire la numărul de câini ce ar putea fi adoptaţi. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor“ din Braşov în Dosarul nr. 287/64/2014/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
