Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 în ansamblul său, excepţie ridicată de Bruzha Dmytro în Dosarul nr. 11.130/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.620D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Guvernul a motivat pe larg urgenţa adoptării actului normativ şi, de asemenea, legea este clară în privinţa termenelor pe care le reglementează. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 11.130/3/2021, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IIa contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 1 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 în ansamblul său“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Bruzha Dmytro într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv ordin emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma „fixarea primului termen“ cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, astfel cum a fost modificat, este neconstituţională. Se arată că „legea era mult mai clară până la această modificare. Această prevedere este interpretabilă, înţelegânduse că important este ca primul termen să fie stabilit în 5 luni de zile, iar după 5 luni pot exista multe alte termene, iar cererea nu se mai soluţionează într-un termen rezonabil. În practică, Comisia pentru cetăţenie stabileşte fictiv primul termen în 5 luni de zile, iar pe urmă nu mai soluţionează cererea într-un termen rezonabil de 5 luni de zile, contrar chiar şi dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. a) din lege“. Autorul consideră că, prin conţinutul său normativ, această prevedere nu întruneşte exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi este incompatibilă cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor într-un stat de drept prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5), precum şi de art. 20 alin. (2) din Constituţie - prin raportare la art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002. 6. De asemenea, autorul apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991 este neconstituţională în ansamblul său „pentru că reglementarea nu impunea o urgenţă“. Autorul arată că Guvernul a explicat nevoia de a emite o ordonanţă de urgenţă în preambulul acesteia, fără a motiva existenţa unei situaţii extraordinare care să justifice utilizarea acestui instrument de legiferare. 7. Se mai susţine că, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015, s-a încălcat principiul accesibilităţii şi neretroactivităţii legii. Astfel, potrivit art. 78 din Constituţie, legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, motiv pentru care autorul consideră că şi ordonanţa de urgenţă trebuie să intre în vigoare la cel puţin 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României (similar legii). Autorul apreciază că, deşi art. 115 alin. (5) din Constituţie prevede că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al Românei, textul constituţional nu stabileşte faptul că aceasta intră în vigoare la data publicării sale. Intrând în vigoare la data publicării sale, rezultă că în aceeaşi zi au produs efecte juridice atât legea veche, cât şi ordonanţa de urgenţă; or, art. 15 alin. (2) din Constituţia României prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal consideră că textele criticate sunt conforme cu prevederile constituţionale invocate. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră, în principal, că textele de lege criticate nu au incidenţă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, neexistând un interes procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, motiv pentru care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 11. Astfel, prin cererea de chemare în judecată adresată instanţei, autorul excepţiei a solicitat anularea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie prin care i sa respins cererea de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie la reexaminarea cererii de redobândire a cetăţeniei române; din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că autorul excepţiei nu s-a conformat cererii Comisiei pentru cetăţenie prin care i s-a solicitat completarea dosarului depus. Or, din analiza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 rezultă că, exceptând textele cuprinse la art. I pct. 3 şi 8 [în ceea ce priveşte modificarea art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1991] din ordonanţa de urgenţă, acestea nu privesc reglementarea unor condiţii de fond/procedurale pentru redobândirea cetăţeniei române/soluţionarea acestor cereri, ci cu totul alte aspecte, aceste prevederi nefiind incidente în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti. Nici prevederile cuprinse la art. I pct. 3 şi 8 [în ceea ce priveşte modificarea art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1991] nu au însă legătură cu soluţionarea cauzei, raportat la aspectele supuse reglementării prin aceste dispoziţii legale. 12. Guvernul mai arată că raţiunea prevederilor art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 a vizat clarificarea situaţiei persoanelor născute anterior înfăptuirii Marii Uniri din anul 1918, pe teritorii care au devenit parte a Regatului României, persoane care nu dobândiseră cetăţenia română nici prin naştere şi nici prin adopţie; în acest fel, s-a clarificat situaţia juridică a descendenţilor până la gradul III ai acestor persoane, fără a se modifica soluţia de principiu instituită prin Legea nr. 21/1991. De asemenea, cu referire la dispoziţiile art. I pct. 8 [în ceea ce priveşte modificarea art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1991], raţiunea modificării a vizat împrejurarea că „în practica Comisiei s-a constatat că perioada de «cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent», în care solicitanţii trebuie să răspundă solicitării Comisiei pentru cetăţenie având ca obiect completarea dosarului, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută, este prea scurtă, termenul fiind propus a fi extins la cel mult 4 luni de la primirea aceleiaşi solicitări de către petent“ (modificarea fiind în interesul solicitanţilor de cetăţenie). 13. În subsidiar, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că din redactarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. c) din lege rezultă că termenul de 5 luni priveşte verificarea îndeplinirii condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 11 din lege, iar nu emiterea unei soluţii definitive în sensul aprobării sau respingerii acesteia. Cele două momente pot coincide, însă nu este exclus ca la acest prim termen Comisia pentru cetăţenie să nu poată propune o soluţie în dosar, din motive obiective - spre exemplu, nu au fost primite unele dintre relaţiile solicitate instituţiilor abilitate ale statului, dosarul petentului nu este complet şi îi sunt solicitate acestuia acte în completare etc. Aşadar, se poate constata că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 a adus o necesară lămurire a naturii acestui termen, pentru eliminarea unei stări de incertitudine juridică, precizându-se că parcurgerea procedurii administrative nu exclude stabilirea unor termene ulterioare. 14. În concluzie, termenul de 5 luni prevăzut la art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 este valorizat prin realizarea demersurilor necesare soluţionării cererii, potrivit legii, dispuse de Comisia pentru cetăţenie, dar durata parcursului procedurii administrative, cu toate diligenţele autorităţii competente, poate fi influenţată de împrejurări obiective. În plus, este incident termenul „rezonabil“, astfel cum este reglementat de art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, astfel că, în cazul unei tergiversări nejustificate a soluţionării cererii, solicitantul se poate adresa instanţei judecătoreşti competente. În concluzie, nu se poate reţine că soluţiile normative instituite ar fi ambigue, dispoziţiile respective fiind suficient de precis şi de clar formulate pentru a putea fi aplicate şi, totodată, previzibile în ceea ce priveşte efectele produse. 15. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate, se invocă, mai întâi, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Faţă de aceasta, se arată că, din analiza preambulului ordonanţei de urgenţă, precum şi a instrumentului de prezentare şi motivare, se poate constata că Guvernul a motivat pe larg existenţa situaţiei extraordinare şi a urgenţei reglementării prin invocarea a trei elemente de prim ordin, care trebuie analizate în relaţie cu importanţa raporturilor juridice guvernate de Legea nr. 21/1991 şi a căror incidenţă este detaliată prin justificarea soluţiilor legislative propuse spre reglementare: necesitatea eliminării apariţiei unor interpretări eronate ale dispoziţiilor legale; crearea unui cadru legislativ clar, previzibil şi unitar; legiferarea unor soluţii care să acopere întreaga problematică a relaţiilor sociale ce reprezintă obiectul de reglementare al legii (a se vedea nota de fundamentare - secţiunea „Schimbări preconizate“, primul paragraf). 16. Atât în preambulul ordonanţei de urgenţă, cât şi în nota de fundamentare au fost prezentate împrejurări obiective care conduc la concluzia că exista un grad mare de abatere de la obişnuit, fiind necesară adoptarea unor norme care, cu efect imediat, să înlăture o serie de consecinţe negative asupra procesului de acordare a cetăţeniei române şi, totodată, să asigure un cadru normativ clar şi previzibil, atât pentru destinatarii normelor, cât şi pentru autorităţile publice cu atribuţii în materie de cetăţenie. 17. În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 s-a încălcat principiul accesibilităţii şi neretroactivităţii legii, se arată că dispoziţiile art. 115 alin. (5) teza întâi din Constituţie dispun extrem de clar cu privire la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului: „Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României.“ Depunerea ordonanţei de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României sunt două condiţii cumulative necesare intrării în vigoare a acesteia, astfel cum a statuat instanţa română de contencios constituţional în jurisprudenţa sa. 18. În concluzie, pentru motivele arătate, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, iar în subsidiar neîntemeiată. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 1 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 15 septembrie 2015, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015, în ansamblul său. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum şi a concluziilor scrise depuse la dosarul instanţei de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă însă că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991 (expres circumstanţiat de autor în criticile sale), precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 în ansamblul său. 22. Dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015, au următorul cuprins: "(2) Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, prin rezoluţie, dispune: (...) b) completarea dosarului, în termen de cel mult 4 luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută; c) fixarea primului termen, la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 11, la cel mult 5 luni de la data înregistrării cererii." 23. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la principiile statului de drept şi legalităţii, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, ale art. 78 - Intrarea în vigoare a legii şi ale art. 115 alin. (4) şi (5) referitoare la regimul ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că în cauză au fost formulate critici de neconstituţionalitate intrinsecă şi extrinsecă, după cum urmează: I. Criticile privind pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 25. Cât priveşte art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, care stabileşte termenul pentru completarea dosarului - „în termen de cel mult 4 luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută“ -, Curtea constată că acesta este indicat doar formal ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, fără a se motiva în vreun fel neconstituţionalitatea sa. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie. În acelaşi sens a statuat Curtea într-o jurisprudenţă constantă, în care a reţinut că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“. (Decizia nr. 180 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 11 iulie 2022, paragraful 15, cu trimitere la Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011). 26. În privinţa art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, astfel cum au fost modificate, mai precis a sintagmei „fixarea primului termen“, se invocă, în susţinerea criticilor, o pretinsă „practică“ a Comisiei pentru cetăţenie de a stabili „fictiv“ primul termen „în 5 luni de zile, iar pe urmă nu mai soluţionează cererea într-un termen rezonabil de 5 luni de zile“. 27. Astfel de critici pun însă în discuţie aspecte de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Modalitatea concretă în care Comisia pentru cetăţenie a interpretat dispoziţiile criticate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a statuat că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii, aceste aspecte intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23, Decizia nr. 149 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 332 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 16 august 2017, paragraful 14, şi Decizia nr. 372 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 octombrie 2019). 28. Se mai observă şi faptul, evidenţiat de Guvern în punctul său de vedere exprimat cu privire la prezenta excepţie, că textul de lege criticat nu are legătură cu obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată. Astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, respingerea cererii de redobândire a cetăţeniei s-a făcut în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1991, „respectiv petentul nu s-a supus obligaţiei de completare a dosarului, aşa cum i s-a solicitat de către Secretariatul tehnic al Comisiei pentru cetăţenie“ (Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie nr. 684/P din 18 martie 2021), nefiind ridicată vreo problemă legată de interpretarea sintagmei criticate cuprinse în art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991. 29. Faţă de considerentele reţinute, care ilustrează, pe de o parte, lipsa competenţei Curţii Constituţionale de a se pronunţa, iar, pe de altă parte, lipsa legăturii cu cauza şi, respectiv, lipsa motivării criticii formulate, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015. II. Criticile privind pretinsa neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015, în ansamblul său 30. Autorul excepţiei critică actul normativ menţionat în ansamblul său, considerând că nu este îndeplinită condiţia urgenţei pentru adoptarea acestuia. 31. Se constată, şi în această privinţă, că se afirmă o neconstituţionalitate fără a se motiva interesul concret al ridicării acesteia. Or, motivarea în sensul arătat este impusă de natura juridică a excepţiei de neconstituţionalitate, ce constituie un incident procedural în cadrul unui litigiu, aflat în strânsă legătură cu obiectul acestuia. Condiţia ca normele atacate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei, impusă de art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu trebuie analizată „in abstracto“, ci trebuie dedusă din legătura cu obiectul litigiului. Acceptarea ideii că oricând şi în orice condiţii se pot invoca elemente de neconstituţionalitate extrinsecă a actelor normative în cadrul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor de judecată ar transforma caracterul eminamente concret al acestui instrument procedural într-unul abstract, incompatibil cu regimul juridic stabilit de legiuitorul constituţional. 32. Aceste considerente sunt deopotrivă valabile şi în ceea ce priveşte critica vizând reglementarea intrării în vigoare a ordonanţelor de urgenţă. De altfel, critica autorului se referă la regimul constituţional şi legal de principiu al intrării în vigoare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, prefigurându-se ca o veritabilă propunere de lege ferenda. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2015, în ansamblul său, excepţie ridicată de Bruzha Dmytro în Dosarul nr. 11.130/3/2021 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
