Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Dorina Alina Dima în Dosarul nr. 5.286/118/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.848D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că reducerea cu o lună a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se aplică în mod nediferenţiat tuturor celor aflaţi în ipoteza normei. Totodată, părintele al cărui soţ a renunţat la acest beneficiu al concediului de o lună nu se află în aceeaşi situaţie cu cel al cărui soţ nu a renunţat. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 47 şi 49 din Constituţie, se arată că cetăţenii au dreptul la concediul de maternitate plătit, concediul pentru creşterea copilului neavând o consacrare constituţională, indemnizaţia pentru creşterea copilului fiind o măsură de protecţie socială. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia nr. 1.776 din 2 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.286/118/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat împotriva Încheierii din 3 septembrie 2018 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a casat în parte încheierea recurată, a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a dispus sesizarea acesteia cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Dorina Alina Dima într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei decizii privind acordarea stimulentului de inserţie prevăzut de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că instituirea, prin dispoziţiile legale criticate, a regulii conform căreia părintele care se află în concediu pentru creşterea copilului sau în perioada plăţii stimulentului de inserţie, cu excepţia situaţiilor în care aplicarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 nu este obligatorie, nu va beneficia o lună de acest drept dacă celălalt părinte nu solicită propriul drept la concediu încalcă principiul egalităţii în drepturi, precum şi prevederile constituţionale cu privire la nivelul de trai şi la protecţia copiilor şi a tinerilor. 6. Se apreciază că, în situaţia în care celălalt părinte nu solicită propriul drept la concediu, statul nu doar că privează părintele de acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru o lună, ci aplică aceeaşi regulă şi în situaţia acordării stimulentului inserţie, invocând acelaşi raţionament. În acest context, se consideră că stimulentul de inserţie nu îşi atinge scopul pentru care a fost instituit, adică stimularea părintelui care se află în concediu pentru creşterea copilului de a-şi relua activitatea înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2, respectiv 3 ani. Aşadar, nu ar trebui să aibă nicio relevanţă dacă celălalt părinte a solicitat sau nu propriul drept la concediu şi, implicit, indemnizaţia pentru creşterea copilului pentru o lună, întrucât sunt două noţiuni diferite, raţiunile pentru care au fost instituite fiind diferite. 7. Se afirmă că raţiunea instituirii stimulentului de inserţie ar trebui să fie aceea de a veni în ajutorul părintelui şi, implicit, al copilului, în situaţia în care părintele doreşte sau este nevoit să îşi reia activitatea, să îi ofere un stimulent financiar. Cu toate acestea, statul reuşeşte să găsească o modalitate prin care o lună să nu acorde stimulentul de inserţie, motivat de faptul că celălalt părinte nu a solicitat propriul drept la concediu pentru creşterea copilului. Faptul că celălalt părinte nu a solicitat propriul drept la concediu ar putea să influenţeze, cel mult, perioada pentru care se acordă indemnizaţia pentru creşterea copilului, nicidecum perioada pentru care se acordă stimulentul de inserţie. Pentru ca stimulentul de inserţie să-şi atingă scopul pentru care a fost instituit, ar trebui să se acorde din ziua în care solicitantul îşi reia activitatea, iar nu după o lună. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, rezumându-se la analiza condiţiilor de admisibilitate a acesteia. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "(1) Dreptul la concediul pentru creşterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acordă pe bază netransferabilă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 martie 2012, precum şi celor aflate în situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată, în situaţia în care ambele persoane din familia respectivă îndeplinesc condiţiile de acordare a acestuia, după cum urmează: a) cel puţin o lună din perioada totală a concediului de creştere a copilului este alocată uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept; b) în situaţia în care persoana prevăzută la lit. a) nu solicită dreptul la concediul care îi revine, celălalt părinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia.(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), persoana care a solicitat iniţial concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului poate opta pentru concediu fără plată sau, după caz, pentru realizarea de venituri supuse impozitului.(3) În cazul în care persoana care a solicitat iniţial concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului optează pentru concediu fără plată, acesta constituie perioadă asimilată în sensul art. 2 alin. (5) lit. i)." 13. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 47 privind nivelul de trai şi ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea se invocă art. 7, art. 16 alin. (3) şi art. 25 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 20, art. 24 alin. (1) şi (2) şi art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit prevederilor criticate, concediul pentru creşterea copilului se acordă pe bază netransferabilă părinţilor, după cum urmează: cel puţin o lună din perioada totală a concediului de creştere a copilului este alocată părintelui care nu a solicitat acest drept, iar în situaţia în care acesta nu solicită dreptul la concediul de cel puţin o lună care îi revine, părintele care a solicitat concediul pentru creşterea copilului nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acestuia. 15. Cu privire la natura indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, în jurisprudenţa sa constantă, de exemplu, prin Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, sau prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a statuat că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. Totodată, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că „indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine“. 16. Referitor la concediul pentru creşterea copilului, prin Decizia nr. 597 din 27 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, paragraful 24, Curtea a observat că, potrivit Notei de fundamentare, prin reglementările sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 asigură o aplicare corespunzătoare a prevederilor Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului, încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES, şi de abrogare a Directivei 96/34/CE, care a fost adoptată în scopul încercării de a reconcilia viaţa profesională cu cea personală a lucrătorilor. De asemenea, prin Decizia nr. 616 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 noiembrie 2015, paragraful 17, Curtea a observat că, potrivit Clauzei 2.2 din acest Acord, „Concediul se acordă pentru o perioadă de cel puţin patru luni şi, pentru a promova egalitatea de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei, ar trebui, în principiu, să se acorde pe o bază netransferabilă. Pentru a încuraja egalitatea între cei doi părinţi în materie de luare a concediului pentru creşterea copilului, cel puţin una dintre cele patru luni se va acorda pe o bază netransferabilă. Modalităţile de aplicare a perioadei netransferabile se stabilesc la nivel naţional prin intermediul legislaţiei şi/sau al convenţiilor colective, luând în considerare dispoziţiile în materie de concediu existente în statele membre.“ Totodată, în preambulul Acordului, la „Consideraţii generale“ pct. 16, se prevede că „dreptul la concediu pentru creşterea copilului în prezentul acord reprezintă un drept individual şi, în principiu, nu poate fi cedat, iar statele membre sunt abilitate să îi confere caracter cesionabil. Experienţa arată că caracterul cesionabil al concediului poate reprezenta un stimulent pozitiv pentru ca taţii să ia acest tip de concediu şi, prin urmare, partenerii sociali europeni convin asupra faptului că o parte din concediu nu este cesionabilă“. 17. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, Curtea reţine că cerinţele instituite de legiuitor pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului sunt stabilite pentru toate persoanele aflate în ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări. Aşa cum, în mod constant, a statuat în jurisprudenţa sa instanţa de contencios constituţional, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, Curtea constată că norma criticată oferă drepturi egale tuturor destinatarilor săi, iar faptul că părintele renunţă la dreptul său de a solicita concediul de cel puţin o lună din perioada totală a concediului de creştere a copilului care îi revine nu generează discriminare. 18. Referitor la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia instituirea prin normele legale criticate a regulii conform căreia părintele care se află în concediu pentru creşterea copilului nu se va putea bucura o lună de acest drept dacă celălalt părinte nu solicită propriul drept la concediu contravine dreptului fundamental privind nivelul de trai, Curtea constată netemeinicia acestei critici, de vreme ce, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la „concediu de maternitate plătit“ şi, prin urmare, numai concediul de maternitate (cu indemnizaţia aferentă) reprezintă un drept fundamental, nefiind consacrat ca atare şi concediul pentru creşterea copilului, reglementat de prevederile legale criticate. 19. Având în vedere cele menţionate, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 47 privind nivelul de trai sau ale art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor. 20. Cu privire la prevederile invocate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 mai 2015, Curtea a reţinut că acestea, de principiu, sunt aplicabile în cadrul controlului de constituţionalitate în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului. În acest sens sunt considerentele de principiu reţinute de Curte prin Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012. În speţă, Curtea constată că prevederile invocate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se referă la egalitatea în faţa legii, dreptul familiei la ocrotire din partea societăţii şi a statului, drepturile copilului şi la întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor, iar considerentele reţinute mai sus abordează toate aceste aspecte, fiind, în consecinţă, valabile şi cu privire la aceste norme. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorina Alina Dima în Dosarul nr. 5.286/118/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data 26 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
