Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 509 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f), ale art. 67 alin. (2) fraza finală şi alin. (5) fraza finală şi ale art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 509 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f), ale art. 67 alin. (2) fraza finală şi alin. (5) fraza finală şi ale art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 274 din 28 martie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f), ale art. 67 alin. (2) şi (5) şi ale art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Bădiţa în Dosarul nr. 5.258/311/2020/a2 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.233D/2021.
    2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepţiei nu formulează critici de neconstituţionalitate. Totodată, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) şi ale art. 67 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură penală şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia penală nr. 1 din 18 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.258/311/2020/a2, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f), ale art. 67 alin. (2) şi (5) şi ale art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Bădiţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei privind durata procesului, în cadrul căreia autorul excepţiei a formulat cerere de recuzare a preşedintelui completului de judecată.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul criticat nu reglementează criterii obiective de stabilire a situaţiei de incompatibilitate ori o procedură de evaluare a acesteia. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 67 alin. (2) fraza finală din Codul de procedură penală, susţine, în esenţă, că, în cauză, toţi judecătorii instanţei judecătoreşti se află în stare de incompatibilitate, deoarece toţi au participat la grevă şi proteste, astfel încât exceptarea unora dintre aceştia de la recuzare instituie un beneficiu de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi. Referitor la dispoziţiile art. 67 alin. (5) fraza finală din Codul de procedură penală, susţine că se impune ca instanţa judecătorească competentă să constate inadmisibilitatea să fie diferită de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul recuzat. Cu privire la dispoziţiile art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală, astfel cum rezultă din actul de sesizare, autorul excepţiei nu a formulat critici de neconstituţionalitate, în scris sau oral, în faţa instanţei judecătoreşti.
    6. Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, în acest sens, invocă considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 500 din 30 iunie 2016.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f), ale art. 67 alin. (2) şi (5) şi ale art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală. Având în vedere criticile formulate de autor, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f), ale art. 67 alin. (2) fraza finală şi alin. (5) fraza finală şi ale art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
    - Art. 64 alin. (1) lit. f): „(1)Judecătorul este incompatibil dacă: (…) f) există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată.“;
    – Art. 67 alin. (2) fraza finală şi alin. (5) fraza finală:
    "(2) (…) Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării. (…)
(5) (…) Inadmisibilitatea se constată de procurorul sau de completul în faţa căruia s-a formulat cererea de recuzare.“;"

    – Art. 68 alin. (5) şi (7): „(5) Soluţionarea abţinerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări şi poate asculta procurorul, subiecţii procesuali principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită. (…)
    "(5) Soluţionarea abţinerii sau recuzării se face, în cel mult 24 de ore, în camera de consiliu. Dacă apreciază necesar pentru soluţionarea cererii, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări şi poate asculta procurorul, subiecţii procesuali principali, părţile şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se solicită. (…)
(7) Încheierea prin care se soluţionează abţinerea ori recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.“"

    11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele procesual penale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la valorile supreme în statul de drept şi principiul legalităţii, ale art. 15 privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta ridică o problemă de admisibilitate din punctul de vedere al structurii excepţiei de neconstituţionalitate, expres consacrată de dispoziţiile art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, din dosarul Curţii Constituţionale rezultă că notele autorului privind excepţia de neconstituţionalitate sunt incomplete, lipsind două pagini (paginile 4 şi 5), iar, ca urmare a solicitării instanţei de control constituţional de completare a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori (instanţa de sesizare) a comunicat că, în Dosarul nr. 5.258/311/2020/a2, aflat pe rolul său, se află, de asemenea, un exemplar incomplet al notelor privind excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatorul Gheorghe Bădiţa.
    13. În aceste condiţii, Curtea reiterează considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, în care a statuat că va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în cazul în care aceasta nu cuprinde motivarea ca, element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie din cauza generalităţii sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“.
    14. Prin urmare, având în vedere că, în prezenta cauză, lipsa de diligenţă a autorului excepţiei de neconstituţionalitate de a depune, la instanţa de sesizare, notele complete privind excepţia de neconstituţionalitate invocată echivalează cu lipsa motivării acesteia, ţinând seama de exigenţele dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care stabilesc că sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
    15. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, Curtea constată că normele procesual penale criticate au mai fost examinate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, prin care Curtea a constatat constituţionalitatea acestora.
    16. În motivarea soluţiei sale, instanţa de control constituţional a reţinut, în paragrafele 15-21 ale deciziei precitate, că incompatibilitatea constă în imposibilitatea legală pentru un subiect procesual de a participa într-o cauză penală, spre a nu influenţa caracterul echitabil al procesului penal. De asemenea, Curtea a reţinut că termenul „suspiciune rezonabilă“, utilizat în relaţie cu instituţia recuzării, determină analiza acestuia prin raportare la afectarea imparţialităţii judecătorului. Curtea a observat că recuzarea este o ipoteză de excludere a judecătorului suspect - judex suspectus (distinct de judex incapax şi judex inhabilis) -, iar suspiciunea poate avea numeroase temeiuri; astfel cum se arată în literatura de specialitate, „pot exista anumite împrejurări, interese, relaţiuni, pasiuni, preocupaţiuni care ar putea să producă îndoială, suspiciune asupra imparţialităţii judecătorului, şi de aceea legea, în interesul bunei justiţii, a încrederii în justiţie, şi a prestigiului acesteia, prevede recuzabilitatea judecătorului suspect. (...), judex suspectus trebuie să fie dispensat de a judeca procesul, în care, ţinându-se cont de forţa medie de rezistenţă individuală, s-ar putea prezuma că este imparţial (...)“.
    17. Cu privire la imparţialitate, Curtea a observat că, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, „justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“, ceea ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, „în numele legii“, după cum prevede art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală, ţinându-se seama totodată de dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege“. Aşadar, Curtea a reţinut că principiul imparţialităţii justiţiei constituie un corolar al principiului legalităţii ce caracterizează statul de drept. Pe de altă parte, principiul imparţialităţii presupune ca autorităţile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiţia să fie neutre. De altfel, instanţa de contencios constituţional a subliniat în jurisprudenţa sa că neutralitatea este de esenţa justiţiei (Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004).
    18. Totodată, Curtea a observat, în acord cu jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg (în acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Procola împotriva Luxemburgului; Le Compte, Van Leuven şi de Meyere împotriva Belgiei; Thorgeirson împotriva Islandei; Hauschildt împotriva Danemarcei; Kleyn şi alţii împotriva Olandei; Piersack împotriva Belgiei, De Cubber împotriva Belgiei; Grieves împotriva Regatului Unit al Marii Britanii; Kyprianou împotriva Ciprului; Wettstein împotriva Elveţiei; Padovani împotriva Italiei; Rudnichenko împotriva Ucrainei; Castillo Algar împotriva Spaniei; Micallef împotriva Maltei), că imparţialitatea magistratului, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde să determine convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă. De asemenea, imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (a se vedea Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, şi Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 9 decembrie 2015).
    19. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că nu există o delimitare clară între aspectul obiectiv şi cel subiectiv şi că, pentru a statua asupra imparţialităţii judecătorului, acelaşi act al unui judecător poate fi analizat atât prin prisma demersului subiectiv, cât şi prin prisma celui obiectiv (Hotărârea din 5 februarie 2009, pronunţată în Cauza Olujić împotriva Croaţiei, paragraful 57 şi următoarele, şi Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunţată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, paragraful 114). Potrivit jurisprudenţei aceleiaşi instanţe, imparţialitatea, conform demersului subiectiv, se prezumă până la proba contrară, atitudinea părtinitoare a judecătorului într-o anumită cauză urmând să fie dovedită, însă Curtea europeană poate aplica, de asemenea, testul obiectiv pentru a determina dacă judecătorul oferă suficiente garanţii pentru a exclude orice bănuială legitimă în privinţa sa (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30, şi Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Grieves împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 69). În aplicarea acestui test, opinia părţii cu privire la imparţialitatea judecătorului cauzei este importantă, dar nu decisivă. Esenţial este ca bănuielile referitoare la imparţialitate să poată fi justificate rezonabil, caz în care judecătorul bănuit de incompatibilitate trebuie să se retragă de la soluţionarea cauzei (Hotărârea din 11 iulie 2013, pronunţată în Cauza Rudnichenko împotriva Ucrainei, paragraful 113, şi Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Micallef împotriva Maltei, paragraful 98).
    20. Având în vedere jurisprudenţa celor două instanţe, precitată, Curtea a constatat că, în cazul recuzării pentru cazul de incompatibilitate reglementat la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, criteriul general acceptat pentru excludere este „percepţia rezonabilă de subiectivism“, modalităţile de a stabili dacă există percepţia de subiectivism evoluând de la o „probabilitate mare“ de subiectivism până la o „probabilitate reală“, o „posibilitate substanţială“ şi o „suspiciune rezonabilă“ de subiectivism. Percepţia de subiectivism se măsoară prin standardul obiectiv al observatorului rezonabil, aşadar, ceea ce este decisiv este dacă temerile că un anumit judecător ar fi lipsit de imparţialitate pot fi considerate ca justificate, în mod obiectiv, de către un observator rezonabil care reprezintă societatea. Cu alte cuvinte, în cazurile în care se solicită recuzarea unui judecător, cercetarea trebuie să stabilească nu dacă a existat în fapt subiectivism conştient sau inconştient din partea acestuia, ci dacă o persoană rezonabilă şi bine informată ar percepe existenţa unui atare subiectivism.
    21. În concluzie, întrucât există o jurisprudenţă coerentă, constantă şi clară a instanţei de contencios constituţional şi a instanţei europene cât priveşte analiza imparţialităţii judecătorului cauzei, Curtea nu poate reţine că prevederile art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
    22. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (2) fraza finală din Codul de procedură penală, Curtea a pronunţat Decizia nr. 565 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 27 ianuarie 2023, paragrafele 28-32, în care a reiterat considerente din jurisprudenţa sa constantă potrivit cărora procedura de soluţionare a cererilor de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. Cu alte cuvinte, procedura asupra cercetării şi judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicţional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, iar actele ce se îndeplinesc în această procedură, după ritualul procesului penal, îi dau un caracter jurisdicţional numai în sens formal (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 24). Proceduri similare se regăsesc şi cu privire la alte instituţii - cum ar fi strămutarea, desemnarea altei instanţe, declinarea de competenţă, trimiterea cauzei la alt parchet şi trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul - care nu soluţionează fondul cauzei, ci un incident în administrarea justiţiei, în scopul bunei funcţionări a sistemului judiciar.
    23. Curtea Constituţională a mai reţinut că reglementarea soluţionării cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri. Potrivit expunerii de motive a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit simplificarea modalităţilor de soluţionare a cazurilor de incompatibilitate (abţinere şi recuzare), astfel încât să nu poată fi afectată celeritatea procesului penal prin abţineri şi recuzări repetate, inclusiv prin recuzarea tuturor judecătorilor de la o instanţă sau a procurorilor de la parchet, care ar conduce la tergiversarea soluţionării cauzei penale, în defavoarea înfăptuirii cu operativitate a actului de justiţie. După rezolvarea cauzei penale de către procuror, aceasta va fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, care va verifica legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, contrar susţinerilor autorului excepţiei, câtă vreme normele legale criticate nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită.
    24. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 alin. (5) fraza a doua din Codul de procedură penală, examinând critici similare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a pronunţat Decizia nr. 275 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 24 iulie 2018, în care a reţinut că normele procesual penale ale art. 67 reglementează procedura de soluţionare a cererii de recuzare, similar dispoziţiilor cuprinse în art. 51 din Codul de procedură penală din 1968, aceasta constând în parcurgerea a două etape de rezolvare a cererii de recuzare. În primul rând, potrivit art. 67 alin. (5) din Codul de procedură penală, cererea de recuzare presupune o etapă de examinare a admisibilităţii în principiu, care se realizează de judecătorul sau de completul de judecată în faţa căruia a fost formulată cererea de recuzare. Prin aceasta însă persoana împotriva căreia a fost formulată cerere de recuzare nu se pronunţă cu privire la propria incompatibilitate, astfel cum susţine autoarea excepţiei, ci cu privire la respectarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recuzare, astfel cum sunt acestea în mod expres reglementate în cuprinsul alin. (2)-(5) ale art. 67 din Codul de procedură penală. Într-o a doua etapă, dacă se constată faptul că cererea de recuzare este admisibilă în principiu, urmează ca aceasta să fie trimisă spre soluţionare unui alt judecător sau unui alt complet de judecată din cadrul aceleiaşi instanţe. Cu titlu de excepţie, potrivit alin. (8) al art. 68 din Codul de procedură penală, când pentru soluţionarea abţinerii sau a recuzării nu poate fi desemnat un judecător din cadrul aceleiaşi instanţe, cererea se soluţionează de un judecător de la instanţa ierarhic superioară. În aceste condiţii, având în vedere cele menţionate, Curtea a constatat că normele procesual penale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi dreptul la apărare, astfel încât a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate (paragrafele 13 şi 14).
    25. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia care au fundamentat deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Bădiţa în Dosarul nr. 5.258/311/2020/a2 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) şi ale art. 67 alin. (2) fraza finală şi alin. (5) fraza finală din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 509 din 17 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 509 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f), ale art. 67 alin. (2) fraza finală şi alin. (5) fraza finală şi ale art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 509 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. f), ale art. 67 alin. (2) fraza finală şi alin. (5) fraza finală şi ale art. 68 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală