Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Amuza în Dosarul nr. 5.785/315/2017 al Judecătoriei Târgovişte şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 419D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate constituie norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale potrivit căreia, la art. 208 din Codul de procedură civilă, a stabilit că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 20 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.785/315/2017, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Daniel Amuza într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, în care partea adversă a formulat o întâmpinare ce cuprinde motive care îl nemulţumesc pe autorul excepţiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că reclamantul trebuie să respecte toate obligaţiile prevăzute de art. 196-197 şi 200 din Codul de procedură civilă, a căror neîndeplinire poate duce la anularea cererii, pe când pârâtul are doar obligaţia de a depune întâmpinarea. Din această perspectivă, textul de lege criticat este discriminatoriu, aducând atingere dreptului la un proces echitabil. 6. Judecătoria Târgovişte apreciază că nu se aduce atingere principiului egalităţii armelor, componentă a dreptului la un proces echitabil, prin faptul că nu se instituie o sancţiune asemănătoare anulării cererii de chemare în judecată în cazul întâmpinării. Astfel, instanţa este învestită prin cererea de chemare în judecată, impunându-se ca aceasta să fie conformă cu prevederile Codului de procedură civilă pentru ca procesul să se poată desfăşura în condiţii bune. Depunerea de către pârât a unei întâmpinări necorespunzătoare poate fi sancţionată de către instanţă prin respingerea sau înlăturarea excepţiilor şi a apărărilor care nu au legătură cu cererea de chemare în judecată. Deşi nu se prevede o sancţiune anume pentru nerespectarea anumitor menţiuni specifice, legea a avut în vedere sancţionarea pârâtului care nu ar manifesta un comportament diligent în cadrul procesului civil. Astfel, potrivit art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel. Această sancţiune are rolul de a asigura desfăşurarea procesului în cele mai bune condiţii, pârâtul care nu înţelege să respecte termenele instituite pentru formularea apărărilor urmând a fi sancţionat. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Întâmpinarea va cuprinde: […] b) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului; c) răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii; […]“. 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 323 din 18 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 24 septembrie 2021, paragraful 15, a stabilit o anumită ordine de prioritate a examinării condiţiilor de admisibilitate. Astfel, în considerarea acestei decizii, respectarea structurii excepţiei de neconstituţionalitate reglementate de art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale reprezintă condiţia de admisibilitate ce trebuie analizată cu precădere. 13. Cu privire la condiţia de admisibilitate referitoare la structura excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că acesta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). 14. Aplicând aceste considerente în cauza de faţă, Curtea observă că autorul critică textul de lege ce reglementează cu privire la cuprinsul întâmpinării, respectiv faptul că aceasta va cuprinde excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de cererea reclamantului şi răspunsul la toate pretenţiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii, motivând că poziţia procesuală a reclamantului în raport cu aceea a pârâtului este mult mai dificilă, ceea ce duce la discriminarea reclamantului. 15. Curtea reţine că motivarea în sine a excepţiei în prezenta cauză nu are nicio legătură cu textul criticat şi nici cu cel de referinţă indicat, respectiv art. 21 alin. (3) din Constituţie, din această perspectivă excepţia fiind nemotivată, contrar prevederilor art. 10 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 16. Un alt motiv de inadmisibilitate, subsidiar nerespectării structurii excepţiei de neconstituţionalitate, îl constituie lipsa de legătură cu soluţionarea cauzei. Curtea a reţinut că „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Lipsa unui interes real, personal, al autorului în promovarea excepţiei determină ca o posibilă admitere a acesteia să nu schimbe cu nimic situaţia autorului, ci să privească numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 27 februarie 2020, paragraful 20, şi Decizia nr. 143 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 26 iunie 2020, paragraful 13). 17. În acest context, Curtea observă că o eventuală admitere a excepţiei şi declarare ca neconstituţionale a dispoziţiilor legale criticate ar avea ca efect crearea unei situaţii mai favorabile pentru pârât în raport cu reclamantul întrucât, cu privire la obligaţiile pârâtului stabilite prin textul de lege criticat, nu ar mai opera sancţiunea decăderii prevăzute de art. 208 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 18. În concluzie, Curtea reţine că motivarea în sine a excepţiei în prezenta cauză nu are nicio legătură cu textul criticat şi nici cu cel de referinţă indicat, ceea ce semnifică faptul că excepţia nu este motivată, contrar prevederilor art. 10 raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În subsidiar, Curtea constată şi lipsa unui interes real, personal, al autorului excepţiei în promovarea acesteia, corespunzând unei lipse de legătură cu soluţionarea cauzei, condiţie de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Amuza în Dosarul nr. 5.785/315/2017 al Judecătoriei Târgovişte. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgovişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
