Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.053D/2022. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 octombrie 2022, în prezenţa reprezentantului Avocatului Poporului, consilier Linda Zenovia Timofan, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Anton Eugen, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 2 noiembrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Adresa nr. 22.075 din 8 septembrie 2022, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 6.525 din 8 septembrie 2022, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (3) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că textul criticat nu întruneşte cerinţele de previzibilitate specifice legii, în sensul că destinatarii normei nu pot determina în mod predictibil dacă mandatul preşedintelui şi vicepreşedinţilor este considerat efectuat când se împlineşte termenul de 5 ani prevăzut de lege sau prin realizarea unui rest de mandat pe care persoana desemnată îl aduce la îndeplinire pentru o durată mai mică decât cei 5 ani prevăzuţi de lege, în situaţii speciale. Se apreciază că finalitatea urmărită de legiuitor este aceea ca un mandat complet să aibă durata de 5 ani, în timp ce exercitarea unui mandat cu o durată mai mică de 5 ani, subsumată unui rest de mandat, nu poate fi considerată ca epuizând conţinutul noţiunii de „mandat“. 5. Se consideră că modul de redactare a textului legal criticat este imprecis, în sensul că nu prevede ce se întâmplă în situaţia în care o persoană este aleasă să continue un rest de mandat, apoi este realeasă pentru un mandat de 5 ani. Dacă, aşa cum prevede textul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 335/2007, mandatul este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată, unica interpretare în acord cu raţiunea legiuitorului este aceea că, după ce a executat un mandat de 5 ani, acesta poate fi reînnoit pentru încă 5 ani, perioada de început a cărei durată nu a atins cei 5 ani stabiliţi de lege fiind lipsită de consecinţe juridice sub aspectul efectuării ulterioare a două mandate de 5 ani. Mandatul, în accepţiunea legii, este de 5 ani. Per a contrario, ceea ce trebuie executat într-o situaţie specială pentru o durată mai mică de 5 ani nu constituie „mandat“ şi nu împiedică executarea ulterioară a două mandate de 5 ani. De altfel, însăşi Adunarea generală a Camerei de Comerţ şi Industrie a României (denumită în continuare Camera Naţională), prin Statutul Camerei Naţionale, adoptat în anul 2018, a atribuit această interpretare textului art. 36 alin. (3) din Legea nr. 335/2007, în cuprinsul art. 33 pct. 2^1 din statutul menţionat, în sensul că, „în cazul vacantării funcţiei de Preşedinte al Camerei Naţionale înainte de împlinirea mandatului, se va alege un nou Preşedinte, care va continua mandatul iniţial, perioada astfel rămasă din mandatul predecesorului său nefiind considerat un mandat complet sau reînnoit, în sensul prevăzut de art. 28 pct. 7“, complinind lipsa de reglementare la nivelul legii. Or, aspectele concrete referitoare la durata şi executarea mandatului preşedintelui Camerei Naţionale trebuie reglementate la nivel de lege, în mod previzibil. 6. Prin urmare, se concluzionează că norma legală criticată nu se încadrează în garanţiile aferente statului de drept în ceea ce priveşte reglementarea organizării unor organisme de interes public în coordonatele dreptului, fiind astfel contrară art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10,29,32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 6 decembrie 2007, care au următorul cuprins: „(3) Mandatul preşedintelui şi vicepreşedinţilor este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată.“ 11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) cu referire la statul de drept şi la exigenţele de calitate a legii. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că problema ridicată de autorul acesteia este aceea de a se stabili dacă limitarea prevăzută la art. 36 alin. (3) din Legea nr. 335/2007, în sensul posibilităţii reînnoirii o singură dată a mandatului de preşedinte şi de vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (denumită în cuprinsul Legii nr. 335/2007 şi în continuare Camera Naţională), are în vedere un singur mandat complet de 5 ani sau şi un eventual rest de mandat. Analiza excepţiei are ca obiect şi calificarea restului de mandat exercitat în cazul funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte ai Camerei Naţionale, respectiv dacă mandatul unei persoane alese pentru o durată sub 5 ani, deci pentru un rest de mandat, se asimilează sau nu cu mandatul complet reglementat expres pe o durată de 5 ani [art. 36 alin. (3) din Legea nr. 335/2007], sub aspectul consecinţelor pe care le produce exercitarea sa. În cazul în care s-ar asimila cu un astfel de mandat ar însemna că respectiva persoană ar mai putea fi aleasă în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte, după caz, pentru un singur mandat complet de 5 ani ori, după caz, pentru un rest de mandat în situaţia în care alegerea în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte are loc înainte de expirarea mandatului Colegiului de conducere al Camerei Naţionale ales conform art. 34 din aceeaşi lege. 13. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, s-a mai confruntat cu problema numirilor în funcţie pe un rest de mandat, numiri pe care le-a asimilat unui mandat complet. Astfel, în cazul funcţiei de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, s-a statuat că, „în aplicarea art. 54 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 317/2004, restul de mandat, necesar respectării normei constituţionale prevăzute de art. 133 alin. (4), [...] cade sub incidenţa interdicţiei prevăzute de art. 54 alin. (1) teza a doua din lege, neputând fi prelungit sau înnoit“ (Decizia nr. 374 din 2 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 5 iulie 2016, paragraful 60). Cu alte cuvinte, în condiţiile unei reglementări legale şi constituţionale care stabilea că mandatul membrului Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi reînnoit, Curtea a reţinut că restul de mandat exercitat se consideră un mandat complet de 6 ani, astfel că persoana care a exercitat un mandat de o astfel de durată şi în astfel de condiţii nu mai poate fi numită pentru un nou mandat (fie el complet, fie un alt/nou rest de mandat). 14. În cazul funcţiei de judecător la Curtea Constituţională, s-a arătat că „pe perioada de 9 ani cât durează un mandat constituţional de judecător, pe funcţia publică de judecător se pot succeda mai multe persoane, fiecare dintre acestea exercitând un mandat sui-generis, care cade sub incidenţa interdicţiei prevăzute de art. 142 alin. (2) teza a treia din Constituţie“ (Decizia nr. 136 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 4 mai 2018, paragraful 93). Cu alte cuvinte, în condiţiile unei reglementări legale şi constituţionale care stabilea că mandatul judecătorului Curţii Constituţionale nu poate fi reînnoit, Curtea a reţinut că restul de mandat exercitat se consideră un mandat complet de 9 ani, astfel că persoana care a exercitat un mandat de o astfel de durată şi în astfel de condiţii nu mai poate fi numită pentru un nou mandat (fie el complet, fie un alt/nou rest de mandat). 15. Din cele două decizii ar rezulta că, de principiu, restul de mandat se consideră un mandat sui-generis ce se asimilează ca regim juridic mandatului complet. Totuşi, Curtea observă că ambele decizii au vizat organisme colegiale de natură constituţională, unde, pe de o parte, cadenţa mandatelor dă expresie însuşi mandatului Consiliului Superior al Magistraturii prevăzut de Constituţie, respectiv de 6 ani, sau ideii de reînnoire a mandatului din 3 în 3 ani prevăzut de Constituţie, iar, pe de altă parte, unicitatea mandatului membrilor aleşi ai Consiliului Superior al Magistraturii/judecătorilor Curţii Constituţionale constituie o garanţie a independenţei acestora (Decizia nr. 22 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 9 martie 2012, sau Decizia nr. 136 din 20 martie 2018, precitată, paragraful 95). Cu alte cuvinte, mandatul constituţional este unic, colectiv şi aplicabil autorităţii constituţionale, iar nu fiecărui membru al său, individual. 16. Alături de cele două decizii antereferite, Curtea observă şi situaţia consilierilor de conturi care au exercitat mandate de 3 ani sau de 6 ani pentru a se realiza cadenţa prevăzută de art. 140 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia „Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii“. Aceste mandate au fost calificate de Curte ca fiind mandate constituţionale sui-generis, asimilate unui mandat complet, care cad sub incidenţa interdicţiei prevăzute de art. 140 alin. (4) teza întâi din Constituţie, neputând fi prelungite sau înnoite (Decizia nr. 442 din 10 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014, paragraful 43, sau Decizia nr. 514 din 8 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 27 octombrie 2014, paragraful 36). 17. În cazul de faţă, Curtea observă că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 335/2007, „Camerele de comerţ sunt organizaţii autonome, neguvernamentale, apolitice, fără scop patrimonial, de utilitate publică, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta, apăra şi susţine interesele membrilor lor şi ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi din străinătate“, iar, potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din aceeaşi lege, „Camera Naţională este organizaţie neguvernamentală, autonomă, nonprofit, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce reprezintă, sprijină şi apără interesele generale ale comunităţii de afaceri din România, urmărind promovarea şi dezvoltarea industriei, comerţului, serviciilor şi agriculturii, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă.“ 18. Expresie a autonomiei conferite prin lege, Parlamentul a recunoscut Camerei Naţionale dreptul de a se organiza şi de a-şi desfăşura activitatea în conformitate cu prevederile Legii nr. 335/2007 şi cu statutul propriu aprobat de adunarea generală, cu votul majorităţii membrilor de drept (art. 26). Principiul autonomiei guvernează inclusiv procedura de alegere a preşedintelui şi a vicepreşedinţilor Camerei Naţionale, prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 335/2007 statuând că adunarea generală alege preşedintele dintre membrii colegiului de conducere, conform prevederilor statutului. 19. Sub aspect procedural, legea reglementează expres la art. 34 alin. (1) şi (3) structura Colegiului de conducere al Camerei Naţionale care se compune din 27 de membri aleşi în condiţiile de la alin. (1), iar mandatul membrilor acestuia este de 5 ani. Alegerea preşedintelui Camerei Naţionale se realizează de către Adunarea generală a Camerei Naţionale dintre membrii colegiului de conducere, conform prevederilor statutului, iar alegerea celor 4 vicepreşedinţi se face de către colegiul de conducere, după constituirea sa, dintre membrii săi, conform prevederilor statutului propriu [a se vedea prevederile art. 36 alin. (1) şi (3)]. Potrivit normei criticate, mandatul preşedintelui şi vicepreşedinţilor este de 5 ani şi poate fi reînnoit o singură dată. Prin urmare, aceste mandate au o natură legală, şi nu constituţională. 20. Deşi Colegiul de conducere al Camerei Naţionale este un organism colegial, funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte au o fizionomie juridică distinctă, exprimând o poziţie proprie şi de sine stătătoare. 21. Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 34 alin. (1) şi (3) şi ale art. 36 alin. (1)-(3) rezultă că sunt posibile două împrejurări distincte în care se aleg preşedintele şi vicepreşedinţii Camerei Naţionale. Prima împrejurare este cea a alegerii preşedintelui şi vicepreşedinţilor imediat după alegerea şi constituirea colegiului de conducere, având în vedere că persoana care urmează să exercite funcţia de preşedinte sau, după caz, de vicepreşedinte trebuie să deţină şi calitatea de membru al colegiului de conducere. În acest caz, mandatul preşedintelui şi vicepreşedinţilor este de 5 ani, potrivit prevederilor art. 36 alin. (3) teza întâi. A doua împrejurare în care este posibilă alegerea preşedintelui sau, după caz, a unui vicepreşedinte poate interveni în situaţiile în care mandatul de preşedinte sau de vicepreşedinte încetează înainte de împlinirea termenului de 5 ani pentru care a fost ales (indiferent de modalitatea de încetare, de exemplu demisie ori deces) sau preşedintele ori vicepreşedintele nu ar mai deţine calitatea de membru al colegiului de conducere. În această a doua împrejurare, alegerea preşedintelui sau a vicepreşedintelui nu este posibilă decât pe restul de mandat rămas neexercitat din mandatul anterior de 5 ani, întrucât alegerea pentru un mandat complet de 5 ani nu ar fi corelată cu mandatul colegiului de conducere prevăzut la art. 34 alin. (3). Alegerea preşedintelui şi a vicepreşedintelui pentru un rest de mandat nu presupune şi alegerea colegiului de conducere decât în situaţia dizolvării întregului colegiu în condiţiile expres reglementate la art. 43 din lege. 22. Prin urmare, durata mandatului preşedintelui şi vicepreşedinţilor Camerei Naţionale se subsumează celui de 5 ani aferent calităţii de membru al colegiului de conducere, sens în care „în cazul vacantării funcţiei de Preşedinte al Camerei Naţionale înainte de împlinirea mandatului, se va alege un nou Preşedinte, care va continua mandatul iniţial (...)“ (art. 33 pct. 2^1 din Statutul Camerei Naţionale, aprobat în Adunarea Generală a Membrilor Camerei Naţionale din data de 17 aprilie 2018). O asemenea concluzie este logică, întrucât funcţia de preşedinte şi cea de vicepreşedinte presupun drept condiţie sine qua non funcţia de membru în colegiul de conducere. Or, o persoană nu poate fi preşedinte sau vicepreşedinte nici măcar o zi dacă i-a încetat calitatea de membru al colegiului de conducere. 23. Cu alte cuvinte, faţă de situaţia jurisprudenţială anterior indicată, se poate constata că funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte al Camerei Naţionale au natură legală şi legătură directă cu organismul colegial (colegiul de conducere), fără a se identifica însă cu acesta. 24. În cazul mandatelor de natură legală, legiuitorul are o largă marjă de apreciere; în acest sens, Curtea a reţinut că „nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime durata unui mandat care nu este de rang constituţional, cum este (...) Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nefiind o instituţie fundamentală a statului, prin urmare mandatul membrilor săi fiind unul de rang legal“ (Decizia nr. 908 din 16 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 27 ianuarie 2021, paragraful 93). De asemenea, prin Decizia nr. 641 din 23 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1001 din 29 octombrie 2020, paragraful 72, Curtea a constatat că „nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să modifice durata unui mandat care nu este de rang constituţional, cum este (...) cel al membrului Consiliului Concurenţei, mandatul acestuia fiind unul de rang legal. Aceasta, deoarece Constituţia nu stabileşte nici numărul membrilor Consiliului Concurenţei şi nici durata mandatului acestora şi lasă legiuitorului posibilitatea să reglementeze în acest domeniu“. 25. Rezultă, astfel, că, în lipsa unor prevederi constituţionale exprese, legiuitorul este cel care determină durata mandatului şi consecinţele care derivă din încetarea acestuia înainte de termen. 26. În cazul reglementării analizate, legiuitorul a consacrat, în virtutea principiului autonomiei de organizare şi funcţionare, ca toate condiţiile în care adunarea generală îşi alege preşedintele dintre membrii colegiului de conducere să fie stabilite prin statutul Camerei Naţionale, aprobat de adunarea generală, cu votul majorităţii membrilor de drept. Legiuitorul a stabilit prin lege doar durata mandatului complet (5 ani) supus alegerii imediat după alegerea şi constituirea colegiului de conducere, legea necuprinzând nicio prevedere referitoare la încetarea înainte de termen a mandatului şi la consecinţele juridice care derivă din aceasta, aspecte care rămân la dispoziţia adunării generale pentru a fi reglementate prin statut. 27. În virtutea autonomiei de organizare şi funcţionare, legiuitorul a dat posibilitatea Adunării generale a Camerei Naţionale să stabilească - prin statut - ea însăşi cazurile de încetare înainte de termen a funcţiilor de preşedinte/ vicepreşedinte, precum şi modul de ocupare a funcţiei astfel vacantate. În mod logic, având în vedere că preşedintele/ vicepreşedintele sunt membrii ai colegiului de conducere, încetarea mandatului lor înainte de termen nu poate impune decât soluţia alegerii unei alte persoane pe durata restului de mandat rămas de exercitat. Chiar dacă atribuţiile şi statutul persoanei astfel alese sunt identice cu cele ale unei persoane alese pe un mandat complet de 5 ani, se poate constata că acest (rest de) mandat nu se identifică întru totul din punctul de vedere al naturii juridice cu cel complet. Acesta are o natură complinitoare/de tranziţie/provizorie/de trecere care să asigure exercitarea funcţiei de preşedinte pe perioada mandatului colegiului de conducere. Programul pe care trebuie să îl implementeze persoana aleasă pe un rest de mandat este unul care se află în legătură de provizorat cu mandatul precedent exercitat, fie îndepărtându-se de acesta, fie continuându-l. Este o soluţie tip răspuns la situaţia practică a fragmentării mandatului iniţial obţinut. Reprezintă o soluţie mai puternică decât interimatul, întrucât se exercită toate atribuţiile aferente mandatului de preşedinte/vicepreşedinte, însă nu se identifică cu un mandat complet, plin, de 5 ani, lipsindu-i atât consistenţa temporală, cât şi substanţa, individualitatea şi integralitatea programului în considerarea căruia este acordat. 28. Limitarea dimensiunii temporale a mandatului este dată de o exigenţă ce ţine de funcţionarea colegiului de conducere - care la rândul său funcţionează pe o perioadă de 5 ani -, iar durata mandatului este un aspect definitoriu al regimului său juridic. În acest sens se reţine Decizia nr. 908 din 16 decembrie 2020, paragraful 95, în care Curtea Constituţională a subliniat că „în toate situaţiile analizate prin deciziile sus-menţionate obiect al controlului de constituţionalitate îl constituiau dispoziţii de lege care modificau regimul juridic al unor mandate (prin modificarea autorităţii de numire - Decizia nr. 641 din 23 septembrie 2020, prin modificarea condiţiilor de numire - Decizia nr. 641 din 23 septembrie 2020, prin redimensionarea duratei mandatului prin micşorare - Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 sau prin mărire - Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 713 din 4 decembrie 2014, prin instituirea/modificarea unor cauze de încetare a mandatului - Decizia nr. 61 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 175 din 26 martie 2014, Decizia nr. 534 din 12 iulie 2017). 29. În acest cadru nu se poate afirma că textul criticat se referă la situaţia restului de mandat sau a unui mandat fragmentat, din moment ce durata mandatului este un element definitoriu al regimului său juridic. Dacă restul de mandat este o consecinţă a încetării sale înainte de termen, un mandat complet este determinat de o situaţie juridică fundamental diferită şi nouă, fiind asociată, în cazul dat, cu un nou mandat al organismului colectiv (colegiul de conducere). Deci mandatul complet al preşedintelui/ vicepreşedintelui are în vedere situaţia juridică generată de alegerea unui nou colegiu de conducere, de asemenea, pe un mandat complet. Mai mult, legitimitatea unui mandat complet sub aspectul substanţei, individualităţii şi integralităţii programului asumat de preşedinte/vicepreşedinte nu poate fi comparată cu cea a unui mandat parţial/rest de mandat. 30. Aşadar, diferenţele nu sunt doar terminologice, ci de substanţă, ceea ce determină în mod evident soluţii juridice diferite în raport cu tipologia de mandat exercitat (mandat complet - mandat parţial). Regula în materie de legiferare este cea a mandatului complet, iar excepţia, cea a mandatului parţial, astfel că dacă legiuitorul reglementează în privinţa excepţiei, acesta trebuie să o facă expressis verbis, ca o derogare de la regula comună, cea a mandatului complet. 31. Rezultă că textul criticat, întrucât reglementează generic aspecte care ţin de mandatul preşedintelui/vicepreşedinţilor, se referă numai la alegerea în funcţia de preşedinte/vicepreşedinte pe un mandat complet de 5 ani, astfel că reînnoirea mandatului o singură dată are ca premisă o alegere anterioară tot pe un mandat complet. 32. În aplicarea prevederilor art. 26 coroborat cu art. 49 din lege, adunarea generală a introdus în statutul adoptat prevederea conform căreia „în cazul vacantării funcţiei de Preşedinte al Camerei Naţionale înainte de împlinirea mandatului, se va alege un nou Preşedinte, care va continua mandatul iniţial, perioada astfel rămasă din mandatul predecesorului său nefiind considerat un mandat complet sau reînnoit, în sensul prevăzut de art. 28 pct. 7“ (art. 33 pct. 2^1 din statut). Prin urmare, şi textul statutului consacră aceeaşi soluţie interpretativă. 33. În mod similar, în cazul vacantării unei funcţii de vicepreşedinte al Camerei Naţionale înainte de împlinirea mandatului, statutul prevede că se va alege un nou vicepreşedinte, care va continua mandatul iniţial, perioada astfel rămasă din mandatul predecesorului său nefiind considerată un mandat complet sau reînnoit, în sensul prevăzut de art. 28 pct. 7 [art. 28 pct. 7^1 din statut]. 34. Fiind în faţa unui control abstract de constituţionalitate (Decizia nr. 530 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 1 februarie 2022, paragraful 24), întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată în condiţiile art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, la iniţiativa Avocatului Poporului, nu trebuie demonstrat faptul că în practică au existat sau nu cazuri în care normei analizate să i se dea o altă interpretare, spre deosebire de excepţia de neconstituţionalitate ridicată conform art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie (a se vedea Decizia nr. 374 din 2 iunie 2016, paragraful 60). Prin urmare, dacă din cauza modului incomplet de reglementare se poate ajunge la afectarea previzibilităţii legii, a sferei sale de aplicare, înseamnă că se identifică o încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie. 35. Deşi în cauză se pune problema unei omisiuni legislative, ceea ce ar aduce în discuţie calitatea Curţii Constituţionale de legislator negativ, totuşi, în virtutea rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei, Curtea nu poate ignora viciul de neconstituţionalitate creat tocmai prin această omisiune care generează încălcarea Constituţiei, prin lipsa reglementării, în cuprinsul Legii nr. 335/2007, a unui mecanism juridic aplicabil situaţiei exercitării unor mandate fragmentate. În sensul competenţei sale de a interveni pentru restabilirea stării de constituţionalitate în situaţia în care constată existenţa unor omisiuni legislative cu relevanţă constituţională, Curtea s-a pronunţat în numeroase rânduri, de exemplu, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 458 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 2 iulie 2020, sau Decizia nr. 363 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 20 iulie 2022, paragraful 34. Or, în cauza de faţă, relevanţa constituţională este dată tocmai de încălcarea unui element component al securităţii juridice, respectiv previzibilitatea legii. 36. O dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrarul sau abuzul. Semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (a se vedea hotărârile din 15 noiembrie 1996, 24 mai 2007 şi 20 ianuarie 2009, pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauzele Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Sud Fondi srl şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). 37. Or, în domeniul exercitării funcţiilor de preşedinte/ vicepreşedinte al Camerei Naţionale se impune ca exigenţă certitudinea juridică, având în vedere că actele emise şi atribuţiile îndeplinite de aceştia ar putea afecta/bulversa securitatea raporturilor juridice civile în care se angajează însăşi Camera Naţională. 38. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile criticate cuprind o soluţie legislativă incompletă, ceea ce lipseşte norma analizată de previzibilitate şi poate afecta securitatea raporturilor juridice civile. Exigenţele de calitate a legii nu permit destinatarului legii să ajungă la o interpretare subiectivă sau discreţionară a normei juridice. Acesta trebuie să se bazeze pe o normă juridică de calitate, care să îi orienteze şi să îi ghideze conduita socială. Constatându-se lipsa unei asemenea norme, coroborată cu relevanţa constituţională a omisiunii legislative identificate, dispoziţiile criticate pot fi constituţionale numai în măsura în care reînnoirea mandatului de preşedinte şi vicepreşedinte al Camerei Naţionale are în vedere: (a) o alegere anterioară pe un mandat complet de 5 ani; (b) noua alegere se realizează pe un mandat complet de 5 ani. 39. Cu alte cuvinte, pentru a îndeplini cerinţele de previzibilitate a legii, textul criticat trebuie plasat în sfera exclusivă a noţiunii de mandat complet de 5 ani. Orice alt înţeles atribuit acestuia este contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. Întrucât există un înţeles al textului conform cu Constituţia, urmează să se pronunţe o decizie sub rezervă de interpretare care să conserve conţinutul constituţional al acestuia şi să plaseze elementele de neconstituţionalitate generate de caracterul incomplet al textului în afara cadrului constituţional. 40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29,32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi constată că dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007 sunt constituţionale în măsura în care reînnoirea mandatului de preşedinte şi vicepreşedinte al Camerei Naţionale pe o durată de 5 ani se raportează numai la un mandat anterior complet de 5 ani. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
