Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Cosmin-Marian Văduva │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Elena Săvulescu în Dosarul nr. 8.212/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.271D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de acestea. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcţia de Sănătate Publică Prahova a depus la dosarul cauzei o cerere de judecare în lipsă. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.272D/2016, nr. 1.273D/2016, nr. 1.274D/2016, nr. 1.275D/2016, nr. 1.276D/2016 şi nr. 1.277D/2016, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate cu obiect identic ridicate de Elena Gabriela Berbec, Giorgiana Marinescu, Maria Gabriela Manole, Titus Ţănţar Mazilu, Marius Cardaş şi Constanţa Dinu în dosarele nr. 8.215/105/2015, nr. 8.329/105/2015, nr. 8.331/105/2015, nr. 8.333/105/2015, nr. 8.334/105/2015 şi nr. 8.342/105/2015 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de acestea. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcţia de Sănătate Publică Prahova a depus o cerere de judecare în lipsă în toate aceste dosare. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.272D/2016, nr. 1.273D/2016, nr. 1.274D/2016, nr. 1.275D/2016, nr. 1.276D/2016 şi nr. 1.277D/2016 la Dosarul nr. 1.271D/2016. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1272D/2016, nr. 1.273D/2016, nr. 1.274D/2016, nr. 1.275D/2016, nr. 1.276D/2016 şi nr. 1.277D/2016 la Dosarul nr. 1.271D/2016, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că diferenţele salariale se pot justifica pentru angajaţii care nu îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, fără ca, în acest fel, să fie încălcate dispoziţiile constituţionale invocate. Astfel, în considerarea atribuţiilor diferite pe care le are personalul din direcţiile de sănătate publică faţă de alte categorii de personal din sistemul public sanitar, precum şi faţă de personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală, legiuitorul a stabilit drepturi diferite care sunt legate de rolul, răspunderea şi complexitatea fiecărei funcţii în parte, fără ca, în acest fel, să fi fost încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Pentru aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 10 iunie 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.212/105/2015, nr. 8.215/105/2015, nr. 8.329/105/2015, nr. 8.331/105/2015, nr. 8.333/105/2015, nr. 8.334/105/2015 şi nr. 8.342/105/2015, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13), prin raportare la art. 1 alin. (5^5) şi alin. (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţii ridicate de Elena Săvulescu, Elena Gabriela Berbec, Giorgiana Marinescu, Maria Gabriela Manole, Titus Ţănţar Mazilu, Marius Cardaş şi Constanţa Dinu, reclamanţi în cauze având ca obiect calcul drepturi salariale. Excepţiile de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.271D/2016, nr. 1.272D/2016, nr. 1.273D/2016, nr. 1.274D/2016, nr. 1.275D/2016, nr. 1.276D/2016 şi nr. 1.277D/2016. 8. În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, autorii susţin că dispoziţiile normative criticate discriminează categoria personalului direcţiilor de sănătate publică faţă de categoria personalului din sistemul public sanitar şi a personalului din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Astfel, se arată că, la nivelul lunii iulie 2015, în ceea ce priveşte toate aceste categorii de personal, inclusiv a personalului direcţiilor de sănătate publică, a avut loc asimilarea la salariile şi funcţiile din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Ca urmare a acestei asimilări, salariile din luna septembrie 2015 au fost mai mari decât salariile de la nivelul lunii iunie 2015. Or, având în vedere că majorarea de 25%, în ceea ce priveşte personalul direcţiilor de sănătate publică, se calculează, potrivit dispoziţiilor criticate, prin raportare la nivelul lunii iunie 2015, şi nu la nivelul lunii septembrie 2015, aşa cum se calculează pentru personalul din sistemul public sanitar, precum şi în cazul personalului din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, rezultă că majorarea de 25% se aplică în mod diferenţiat. 9. În acest mod, potrivit autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, se încalcă, pe de o parte, principiul egalităţii şi echităţii, prevăzut de Constituţia României, conform căruia la muncă egală, salarizarea este egală, iar, pe de altă parte, se relevă caracterul discriminatoriu al dispoziţiilor criticate. 10. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate respectă principiul proporţionalităţii, neputându-se reţine încălcarea art. 8, art. 17, art. 18, şi nici a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, art. 16 din Constituţie nu este încălcat, câtă vreme tratamentul juridic diferenţiat impus de măsurile criticate ţin de politica economico-financiară a statului. Potrivit instanţei, diferenţele salariale invocate se pot justifica pentru angajaţi care nu îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Este invocată, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 332 din 30 aprilie 2015, în care s-a reţinut că „sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula“. De asemenea, Guvernul mai face trimitere şi la considerentul din aceeaşi decizie în care s-a reţinut că „nu se pune problema generării unei stări de discriminare sub aspectul încadrării în muncă şi al ocupării forţei de muncă“. 13. Avocatul Poporului apreciază că, în considerarea atribuţiilor diferite pe care le are personalul din direcţiile de sănătate publică, faţă de alte categorii de personal din sistemul public sanitar şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care acestea beneficiază, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea şi complexitatea fiecărei funcţii în parte, fără ca, prin aceasta, să se aducă vreo atingere principiului egalităţii persoanelor în faţa legii şi a autorităţilor publice, garantat de art. 16 din Constituţie şi de reglementările internaţionale la care s-a făcut referire. 14. În punctul de vedere al Avocatului Poporului se mai arată că nici critica vizând încălcarea dreptului la muncă nu poate fi reţinută, întrucât Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept şi o obligaţie a legiuitorului“ (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006) şi că „stabilirea principiilor şi a condiţiilor de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale (Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007)“. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Textul criticat, introdus prin Legea nr. 293/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015, are următorul cuprins: „Pentru personalul direcţiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ Art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, la care textul criticat face trimitere, are următorul conţinut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepţie de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“ 18. În opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 41 referitor la muncă şi la protecţia socială a muncii. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] cap. I, cuprinzând art. 1-13, şi art. 32, 32^1 şi 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 [...].“. Potrivit dispoziţiilor art. 43 din Legea-cadru nr. 153/2017, aceasta intră în vigoare la data de 1 iulie 2017. Prin urmare, Curtea reţine că, la data soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, acestea sunt abrogate. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a decis că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşa cum a reţinut Curtea, în aceeaşi decizie, scoaterea sau ieşirea formală din vigoare a unei norme juridice nu înseamnă, neapărat şi în toate situaţiile, inaplicabilitatea sa. Astfel, în toate litigiile în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate din prezenta cauză, temeiul juridic al acţiunilor formulate de reclamanţi se află într-o strânsă legătură cu dispoziţiile normative criticate, modul de soluţionare a acestor acţiuni de către instanţele judecătoreşti depinzând de decizia pe care Curtea o va pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor normative criticate. Aşadar, Curtea urmează a analiza constituţionalitatea prevederilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. 20. În continuare, Curtea observă că art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 stabileşte, cu titlu general, că, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014. Aplicarea acestei dispoziţii normative este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: pe de o parte, personalul plătit din fonduri publice trebuie să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii şi, pe de altă parte, nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. 21. Art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 vizează o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, respectiv personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Pentru această categorie, legiuitorul delegat reglementează o dispoziţie normativă derogatorie de la dispoziţia normativă reţinută, cu titlu general, în art. 1 alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Astfel, începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015. 22. Art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 vizează o subcategorie - personalul direcţiilor de sănătate publică - a categoriei căreia i se aplică prevederile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Cu privire la această subcategorie, dispoziţia normativă a art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 prevede că cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna iunie 2015. 23. Curtea constată că legiuitorul delegat a reglementat, cu privire la modalitatea de calcul al majorării de 25%, un tratament diferenţiat în cazul a două categorii de subiecţi de drept, respectiv între personalul direcţiilor de sănătate publică, pe de o parte, şi personalul din sistemul public sanitar şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, pe de altă parte. 24. În soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 28 iunie 2016, Curtea a reţinut că, analizând din punct de vedere sistematic conţinutul normativ al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, alin. (1) şi (2) instituie regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi cuantum al salariilor de bază, sporurilor şi al celorlalte elemente ale salariului personalului plătit din fonduri publice ca cel din decembrie 2014, iar art. 1 alin. (5), (5^1), (5^2), (5^4), (5^5), (5^6), (6), (7), (7^1) şi alin. (11) prevăd excepţii de la această regulă. Cu privire la aceste excepţii, Curtea a reţinut că acestea se referă la anumite categorii profesionale pentru care legiuitorul a considerat oportună acordarea de creşteri salariale, fiind instituite în considerarea statutului acestora, având, aşadar, o justificare obiectivă şi rezonabilă, deoarece legiuitorul are libertatea de a reglementa atât salarizarea în sistemul public, cât şi creşteri salariale pentru o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, evident cu respectarea prevederilor Constituţiei. Curtea a mai statuat că legiuitorul este liber să stabilească reguli şi excepţii referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. (paragrafele 17 şi 19). 25. De asemenea, în cauză sunt relevante şi considerentele Deciziei nr. 53 din 19 februarie 2002, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, potrivit cărora art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui. Cu alte cuvinte, art. 16 din Constituţie nu îi protejează pe cetăţeni faţă de orice acţiuni statale care reglementează, pe baza unor criterii pe care statul le consideră relevante, în mod diferenţiat, situaţia unor categorii de cetăţeni care, sub alte aspecte relevante, se află în situaţii asemănătoare. 26. Diferenţierea de regim juridic realizată de legiuitorul delegat nu are semnificaţia nerecunoaşterii pentru categoria personalului direcţiilor de sănătate publică a unui drept sau a unor libertăţi fundamentale pe care, în schimb, să le fi recunoscut categoriei personalului din sistemul public sanitar, precum şi personalului din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, ci măsura prin care legiuitorul delegat a înţeles să reglementeze, în mod diferenţiat, pentru cele două categorii de personal plătit din fonduri publice, modul în care se va calcula majorarea salarială de 25%, situându-se în limitele de acţiune a statului în ceea ce priveşte politica de salarizare. Aşa cum a reamintit Curtea şi în Decizia nr. 387 din 6 iunie 2017, nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, prin care a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate cu un obiect identic cu al celei de faţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut statelor o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). 27. Curtea constată că, deşi autorii excepţiei îşi raportează critica şi la prevederile art. 41 din Constituţie referitor la dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, în realitate nu oferă niciun argument care să se sprijine pe acest text constituţional, excepţia de neconstituţionalitate fiind nemotivată sub acest aspect. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Săvulescu, Elena Gabriela Berbec, Giorgiana Marinescu, Maria Gabriela Manole, Titus Ţănţar Mazilu, Marius Cardaş şi Constanţa Dinu în dosarele nr. 8.212/105/2015, nr. 8.215/105/2015, nr. 8.329/105/2015, nr. 8.331/105/2015, nr. 8.333/105/2015, nr. 8.334/105/2015 şi nr. 8.342/105/2015 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
