Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România în Dosarul nr. 12.369/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 268D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Ştefan Nicolae Alexandru, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei, care arată că la dosar este comunicat un punct de vedere din partea Avocatului Poporului cu privire la alte dispoziţii legale decât cele supuse controlului de constituţionalitate, respectiv dispoziţii din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În acest context solicită Curţii să sesizeze acest aspect, pentru a fi transmis la dosar un punct de vedere corect. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulate de apărător. 5. Curtea, deliberând, respinge cererea şi acordă cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Apărătorul autoarei excepţiei solicită admiterea acesteia prin raportare la textele constituţionale indicate în notele scrise prin care a fost ridicată excepţia, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat instituie o excepţie de la comunicarea informaţiilor de interes public din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice. Problema de constituţionalitate intervine atunci când în acest domeniu sunt incluse chestiuni care ţin de rolul şi administrarea justiţiei, stabilite prin acte infralegale şi clasificate, cum sunt hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Excepţia de la liberul acces la informaţiile de interes public ar trebui să intervină numai prin lege, astfel cum s-a reţinut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 16 februarie 2016, paragraful 39 şi următoarele, iar nu prin acte infralegale. Varianta actuală, în care prin acte infralegale şi clasificate pot fi exceptate de la comunicare informaţii care nu au legătură cu definiţia noţiunii de „siguranţă naţională“ în sensul Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, permite să fie acoperită exceptarea de la comunicare a informaţiilor care ţin de conceptul de securitate extinsă. La momentul la care s-au solicitat informaţiile de interes public, s-a formulat acţiunea în justiţie şi a fost sesizată Curtea Constituţională nu exista nicio prevedere legală care să stabilească în mod expres că tot ce ţine de funcţionarea justiţiei nu poate avea caracter clasificat. Ulterior s-au adoptat norme cu caracter vag şi echivoc care permit în continuare organelor statului să ascundă informaţii de interes public care se găsesc în legislaţia de organizare judiciară şi care nu fac ca textul de lege criticat să capete un caracter constituţional. 7. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, deoarece sunt aspecte care ţin de interpretarea noţiunii de „securitate naţională“ care intră în competenţa instanţei de judecată, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, pentru argumentele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 462 din 4 decembrie 2003. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 8. Prin Încheierea din 14 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 12.369/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinţei prin care s-a respins acţiunea având ca obiect obligarea Serviciului Român de Informaţii la comunicarea anumitor informaţii de interes public. Este vorba despre informaţiile şi/sau documentele transmise Consiliului Superior al Magistraturii care apar menţionate în Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 636 din 15 iunie 2015, cum este, spre exemplu, Hotărârea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 17 din 28 februarie 2005, prin care s-a integrat problema corupţiei şi combaterea acesteia în structura strategiei de securitate naţională. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, este necesar ca o lege să întrunească cerinţele clarităţii, accesibilităţii şi previzibilităţii pentru a putea reglementa în domeniul drepturilor fundamentale, respectiv dreptul la informaţie sub aspectul accesului liber la informaţii de interes public. Prin interpretarea dată de Serviciul Român de Informaţii textului de lege criticat se ajunge ca, sub incidenţa noţiunii de „securitate naţională“, să fie excluse de la accesul liber la informaţiile de interes public o serie de informaţii care nu au legătură cu definiţia „securităţii naţionale“ dată prin Legea nr. 51/1991, ci cu definirea conceptului de „securitate extinsă“, astfel cum acesta rezultă din hotărâri adoptate la nivelul Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, ceea ce contravine „standardelor fixate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale“. 10. Autoarea face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 24 martie 2011, prin care s-a reţinut, în esenţă, că a lăsa la îndemâna organelor sau autorităţilor publice care deţin informaţiile de interes public să decidă dacă acestea sunt sau nu exceptate de la accesul liber al cetăţenilor ar însemna instituirea unui arbitrar în aprecierea informaţiei ca fiind sau nu de interes public pentru cetăţeni. Numai legiuitorul poate califica o informaţie ca ţinând de „securitatea naţională“, şi nu alte organe sau autorităţi publice. În concret, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, problema corupţiei şi combaterea acesteia au fost integrate în strategia de securitate naţională. S-a extins astfel conceptul de „securitate naţională“ prin acte infralegale, care sunt clasificate. Includerea informaţiilor ce ţin de independenţa justiţiei în sfera „securităţii naţionale“ prin acte normative infralegale, clasificate, aduce atingere art. 124 şi 126 din Constituţie, deoarece caracteristica legii este aceea de a fi publică şi accesibilă, astfel încât toate persoanele să îşi ajusteze comportamentul în funcţie de normele sale, judecătorii să se supună numai acesteia, iar procedurile judiciare să se poată desfăşura în conformitate cu legea. Justiţia, ca serviciu public, este incompatibilă fundamental cu orice norme clasificate care i-ar afecta în vreun fel modul de funcţionare. 11. Se solicită să se constate că art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 „este neconstituţional în măsura în care prin «securitate naţională» (care include apărarea, siguranţa şi ordinea publică) sunt cuprinse noţiuni ce excedează celor prevăzute de legislaţia primară, inclusiv aspecte ce ţin de independenţa, administrarea şi funcţionarea justiţiei definite ca atare prin legislaţie infralegală şi clasificată, precum hotărâri ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării“. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că, în raport cu argumentele invocate de autoarea excepţiei, nu se prefigurează o neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi se impune ca excepţia să fie respinsă. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 14. Avocatul Poporului face referire la punctele sale de vedere exprimate anterior şi reţinute prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 462 din 4 decembrie 2003 şi nr. 1.175 din 11 decembrie 2007, în care a apreciat că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 sunt constituţionale. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile apărătorului autoarei excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, care au următorul cuprins: „Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11^1, următoarele informaţii: a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 21 alin. (3) teza întâi referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat face referire la „siguranţa“ naţională, terminologie specifică domeniului înainte de revizuirea Constituţiei, care în art. 49 făcea referire la „apărarea siguranţei naţionale“. Ca urmare a revizuirii Legii fundamentale din anul 2003, conceptul de „siguranţă naţională“ a fost înlocuit cu cel de „securitate naţională“. Distinct de aspectele terminologice menţionate, Curtea observă şi că asupra conţinutului normativ al textului de lege criticat s-a pronunţat prin mai multe decizii, toate publicate după revizuirea Constituţiei, cum ar fi, spre exemplu, Decizia nr. 462 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, Decizia nr. 1.175 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 392 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, prin care a respins excepţia ca neîntemeiată. 20. Curtea a reţinut, în esenţă, că „exceptarea prevăzută de textul de lege criticat este legitimată chiar de dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate. Astfel, art. 31 alin. (3) din Constituţie, republicată, stabileşte că «Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze [... ] securitatea naţională», iar art. 53 din aceasta prevede că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securităţii naţionale, concept care include apărarea naţională, siguranţa şi ordinea publică vizate de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001.“ 21. Prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 20 aprilie 2018, şi Decizia nr. 802 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 20 martie 2019, Curtea a constatat că sintagmele „aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români“ şi „ori altor asemenea interese ale ţării“ cuprinse în art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României sunt neconstituţionale, deoarece aduc atingere art. 1 alin. (5), art. 26 şi 53 din Constituţie. 22. De asemenea, în Decizia nr. 91 din 28 februarie 2018, paragraful 81, Curtea a reţinut că săvârşirea unor infracţiuni determinate, precum cele de corupţie, nu va putea fi calificată drept o ameninţare la adresa securităţii naţionale chiar dacă faptele aduc atingere gravă anumitor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor români. Astfel, deşi unele infracţiuni sunt de natură să aducă atingere gravă anumitor drepturi şi libertăţi fundamentale, sancţionarea lor fiind în interesul general, totuşi acestea nu au amploarea necesară calificării lor ca ameninţări la adresa securităţii naţionale. 23. Curtea observă însă şi că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a contestat, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, refuzul autorităţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale de a-i comunica informaţii şi/sau documente clasificate. Curtea constată, aşa cum a observat şi instanţa de recurs, că autoarea excepţiei nu a exercitat o „acţiune directă împotriva clasificării informaţiilor“ solicitate deşi, prin Hotărârea nr. 636 din 15 iunie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, i s-a comunicat că informaţiile şi actele solicitate sunt clasificate. Autoarea excepţiei avea posibilitatea de a contesta clasificarea conform procedurii prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, coroborată cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Din această perspectivă, Curtea reţine că autoarea solicită pronunţarea unei decizii interpretative referitoare la Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public al cărei efect să fie scoaterea de sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate a „legislaţiei infralegale şi clasificate, precum hotărâri ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării“ prin care s-au reglementat „aspecte ce ţin de independenţa, administrarea şi funcţionarea justiţiei“ într-o cauză în care s-a contestat refuzul autorităţii cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale de a-i comunica informaţii care s-ar putea afla în domeniul de reglementare al Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României. Prin urmare, nu poate fi stabilită nicio legătură între modul în care critica de neconstituţionalitate a fost formulată şi fondul cauzei în care a fost ridicată excepţia. 24. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei (...)“. Referitor la condiţia de admisibilitate privind relevanţa unei excepţii de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că prima teză a art. 146 lit. d) din Constituţie, privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituţionalitate a posteriori, concret şi incident, ce presupune sine qua non existenţa unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce neconstituţionalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia (a se vedea Decizia nr. 793 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 2 aprilie 2019, paragraful 14). Acest control de constituţionalitate este a posteriori pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. Este un control concret pentru că porneşte de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituţional doar cu soluţionarea chestiunii de constituţionalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia. În sfârşit, acesta este un control incident pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti, dar nu poate fi soluţionat de aceasta, ci trebuie deferit Curţii Constituţionale, care îl va soluţiona fără a cunoaşte sau interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Însă Curtea Constituţională nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituţia în absenţa unei legături relevante între excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi procesul pendinte. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiţionarea sesizării sale cu o excepţie de neconstituţionalitate de legătura dispoziţiei legale criticate cu soluţionarea cauzelor reprezintă un aspect esenţial al acestui tip de control de constituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 793 din 6 decembrie 2018, paragraful 19). 25. Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut şi că este inadmisibil să fie învestită cu examinarea neconstituţionalităţii unui act normativ într-un cadru procesual creat special cu acest scop (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 137 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, sau Decizia nr. 460 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 9 octombrie 2014, paragraful 39, şi Decizia nr. 484 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 23 noiembrie 2018, paragraful 15). În acelaşi sens sunt statuările Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Hotărârea din 11 martie 1980, pronunţată în Cauza Foglia contra Novello, în care această instanţă a admis că nu este competentă în cazul în care ar fi obligată să pronunţe hotărâri în cauze provocate „care ar pune în pericol întregul sistem al căilor de atac aflate la dispoziţia persoanelor private pentru a le permite să se apere“. 26. Totodată, din examinarea motivării excepţiei, Curtea reţine că autoarea nu formulează critici de neconstituţionalitate cu privire la textul de lege criticat din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, ci solicită Curţii Constituţionale să pronunţe o decizie prin care acesta să primească o anumită interpretare, considerată de natură a produce efecte de modificare a dispoziţiilor legale referitoare la siguranţa naţională. 27. Or, interpretarea legii într-un caz determinat, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excedează competenţei acesteia (a se vedea Decizia nr. 62 din 28 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 9 martie 2021, paragraful 12). 28. Mai mult, solicitarea adresată de autoare Curţii Constituţionale ar avea ca efect modificarea şi completarea textului de lege criticat, anume art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, contrar celor prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“ (a se vedea Decizia nr. 683 din 18 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 6 iulie 2010). 29. Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, excepţie ridicată de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România în Dosarul nr. 12.369/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 iulie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
