Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.742/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.174D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că susţinerile autoarei excepţiei sunt formulate prin raportare la împrejurări de fapt care s-ar putea produce. Aceste chestiuni ţin de aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 171 din 23 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.742/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate afectează durata termenului de formulare a contestaţiei în anulare, în condiţiile în care posibilitatea respectării termenului este condiţionată de data comunicării hotărârii judecătoreşti. Astfel, prin comunicarea unei hotărâri judecătoreşti definitive de la data pronunţării peste limita termenului de un an se ajunge la sancţionarea părţii fără a exista o culpă din partea acesteia pentru depăşirea termenului. Comunicarea hotărârii definitive spre finalul termenului de un an, dar cu mai puţin de 15 zile înainte de împlinirea acestuia ar determina o scurtare a termenului de 15 zile stabilit de teza întâi a art. 506 alin. (1) din Codul de procedură civilă. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal arată că nu poate exista un conflict între dispoziţiile legale criticate şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 24, întrucât obiectul de reglementare al acestor prevederi constituţionale este în mod esenţial diferit. Constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate poate fi analizată în raport cu art. 21 din Constituţie. Instanţa judecătorească apreciază că prin stabilirea termenului de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pentru formularea contestaţiei în anulare legiuitorul a urmărit asigurarea certitudinii raporturilor juridice tranşate în urma soluţionării unui proces civil. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.“ 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 - Dreptul la apărare. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 506 din Codul de procedură civilă au mai fost analizate prin Decizia nr. 322 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 27 august 2018, sau prin Decizia nr. 398 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 20 septembrie 2019, prilej cu care a constatat constituţionalitatea acestora. 13. Curtea a reţinut că termenele instituite prin textul de lege criticat au în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa acestora contestaţia în anulare putând fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând astfel grav stabilitatea şi securitatea care trebuie să le caracterizeze. 14. De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac, ceea ce înseamnă că termenele procedurale instituite de textul de lege criticat reprezintă expresia aplicării acestor dispoziţii constituţionale. 15. În ceea ce priveşte momentul de la care încep să curgă termenele procedurale, Curtea a reţinut că legiuitorul a reglementat, cu titlu general, faptul că acestea încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu prevede altfel [art. 184 alin. (1) din Codul de procedură civilă], regulă care este prevăzută şi în art. 506 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Pentru fixarea momentului de la care curge termenul de 15 zile pentru formularea contestaţiei în anulare, legiuitorul s-a raportat la un criteriu determinat şi obiectiv, acesta fiind comunicarea hotărârii, care va avea loc în toate cazurile, inclusiv în privinţa hotărârilor judecătoreşti rămase definitive, potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Aşadar, faţă de vechea reglementare procesual civilă sub imperiul căreia erau comunicate doar hotărârile susceptibile de a fi atacate cu apel sau recurs, deci nu şi acelea rămase irevocabile, art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că „Hotărârea se va comunica din oficiu părţilor, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată şi semnată în condiţiile legii.“, respectiv în cel mult 30 de zile de la pronunţare, potrivit art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă. În urma modificării operate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, termenul de redactare şi semnare a hotărârii judecătoreşti, în cazuri temeinic motivate, poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori, putând fi deci prelungit până la 90 de zile. Prin urmare, comunicarea reprezintă garanţia unui proces echitabil şi transparent, scopul acesteia fiind acela ca părţile să ia act de conţinutul hotărârii şi să îşi poată formula, dacă este cazul, criticile împotriva acesteia. 16. În actuala reglementare, termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă are semnificaţia unui termen-limită, înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive şi, totodată, exercitarea contestaţiei în anulare. 17. Faptul că hotărârea a fost comunicată înainte de împlinirea termenului de un an de la rămânerea definitivă a acesteia nu deschide dreptul părţii interesate să formuleze contestaţia în anulare oricând după comunicare şi până la împlinirea termenului de un an, aceasta având obligaţia să respecte termenul de 15 zile de la comunicare instituit prin art. 506 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă. Aşadar, părţile nu pot formula contestaţie în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicare sau într-un an de la rămânerea definitivă a hotărârii. Termenul de un an prevăzut de dispoziţiile legale criticate reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor pentru a nu afecta accesul liber la justiţie al persoanelor, determinat de eventualele erori procedurale. 18. În cazul în care hotărârea nu a fost redactată şi, prin urmare, comunicarea nu a avut loc în termenul de un an de la data rămânerii definitive a acesteia, partea nu va putea fi decăzută din termenul de formulare a contestaţiei în anulare. În acest caz, partea va putea solicita repunerea în termen, arătând că nedepunerea contestaţiei în anulare în termen se datorează unui motiv temeinic justificat, neimputabil ei, respectiv neredactarea hotărârii şi, implicit, necomunicarea acesteia în limita termenului de un an prevăzut de lege. Aceeaşi soluţie se impune şi pentru situaţia în care comunicarea hotărârii s-a făcut în termenul de un an, dar în mai puţin de 15 zile până la împlinirea acestui termen. 19. În ceea ce priveşte termenul de motivare a contestaţiei în anulare, Curtea a observat că art. 506 alin. (2) din Codul de procedură civilă prevede expres faptul că aceasta se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), respectiv în termenul de declarare a căii extraordinare de atac. Aşadar, alin. (1) al art. 506 din Codul de procedură civilă stabileşte termenul de declarare a căii extraordinare de atac în 15 zile de la comunicare, termen în care se va şi motiva, având în vedere dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol. 20. Astfel, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăţi anterioare, iar motivele pentru care se poate promova această cale de atac a contestaţiei în anulare sunt limitativ stabilite prin art. 503 din Codul de procedură civilă şi au drept scop pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti corecte. Prin urmare, Curtea a reţinut că motivarea contestaţiei în anulare trebuie să se facă în termenul de declarare a căii extraordinare de atac. 21. În aceste condiţii, Curtea nu a putut reţine o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor, întrucât norma criticată se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza acesteia, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situaţiei prezentate în cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016). 22. Nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare nu sunt înfrânte atât timp cât, potrivit dispoziţiilor legale criticate, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Rompit Impex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.742/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 506 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
