Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Bianca Drăghici │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Cătălin Cherecheş în Dosarul nr. 1.070/100/2016 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.191D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, ordinul prin care prefectul ia act de încetarea mandatului primarului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ şi, pe tot parcursul soluţionării contestaţiei, ambele părţi îşi pot exercita drepturile şi garanţiile procesuale. Ca atare, faţă de cele menţionate, apreciază că nu se încălcă nici celelalte prevederi constituţionale invocate de autor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.070/100/2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 28 iunie 2016, Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Cherecheş, într-o cauză având ca obiect anularea ordinului prefectului de constatare a suspendării de drept a mandatului de primar. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 215/2001 contravin principiilor generale de drept, prevederilor constituţionale şi celor din tratatele internaţionale la care România este parte, întrucât suspendarea mandatului de primar apare ca o sancţiune şi nu conferă emitentului ordinului, respectiv prefectului, niciuna dintre prerogativele prevăzute de lege, ci doar i se atribuie o prerogativa nouă de a constata o stare de fapt, exclusiv formal, însă emite un ordin cu efect sancţionator. Totodată, autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate înfrâng prezumţia de nevinovăţie şi „nu consacră o pârghie judiciară de cenzurare, cu toate că suntem în prezenţa unui act administrativ de autoritate, cu caracter sancţionator, care produce efecte juridice, sociale şi financiare“. 6. Tribunalul Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia invocată este inadmisibilă, având în vedere considerentele deciziilor nr. 785 din 16 iunie 2011 şi nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce priveşte formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 215/2001 sunt constituţionale. În acest sens arată că, potrivit art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, republicată, ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ, contestaţia adusă spre soluţionare în faţa instanţei judecătoreşti constituind însăşi modalitatea specifică şi concretă prevăzută de legiuitor pentru a ataca în justiţie actul administrativ vătămător - în speţă, ordinul prefectului. Atât timp cât, sub imperiul garanţiei constituţionale, legea prevede o modalitate concretă şi efectivă de acces la instanţă a părţii interesate, nu sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (1) sau art. 126 alin. (6) din Constituţie. În plus, suspendarea exercitării mandatului nu este de natură să limiteze efectele principiului prezumţiei de nevinovăţie, raportat la art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, apreciază că nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 71 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din data de 20 februarie 2007, dispoziţii care au următorul cuprins: "(1) Mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, în termen de maximum 48 de ore de la comunicare, constată suspendarea mandatului.(2) Ordinul de suspendare se comunică, în termen de maximum 48 de ore de la emitere, primarului.(3) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alin. (1).(4) Dacă primarul suspendat din funcţie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul, în condiţiile legii, la plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei în care a fost suspendat.(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică şi viceprimarului." 13. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11)-(13) cu privire la libertatea individuală, art. 52 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 alin. (1) şi (2) privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 126 alin. (6) referitor la instanţele judecătoreşti. De asemenea sunt invocate prevederile art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 paragrafele 1 şi 2 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 cu privire la egalitatea în faţa legii şi a curţilor de justiţie, precum şi examinarea litigiului în mod echitabil şi public de către un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege, din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta nu respectă dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, dispoziţii ce impun obligativitatea motivării sesizărilor adresate instanţei de contencios constituţional. 15. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în care s-a statuat asupra acestei cerinţe, excepţia de neconstituţionalitate are o anumită structură, fiind, în mod esenţial, constituită din trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei contrarietăţi existente între cele două texte (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 16. În cauza de faţă, excepţia nu cuprinde motivarea pretinsei contrarietăţi între textul criticat şi normele constituţionale invocate. În situaţii similare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, precizând că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Curtea a arătat că, dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, s-ar substitui autorului acesteia în ce priveşte formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011). 17. Totodată, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, precitată, Curtea a observat că, dacă excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ipoteză ce corespunde situaţiei din prezenta cauză. Or, în cauză, se susţine că dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 215/2001 contravin principiilor generale de drept, prevederilor constituţionale şi celor din tratatele internaţionale la care România este parte, fără a se desluşi motivele pentru care autorul excepţiei apreciază astfel. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Cătălin Cherecheş în Dosarul nr. 1.070/100/2016 al Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
