Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gheorghe T. Brad în Dosarul nr. 5.252/2/2014 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 859D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 iulie 2019, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Loredana Veisa, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi 58 din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 17 septembrie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Încheierea civilă din 30 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.252/2/2014, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe T. Brad într-o cauză având ca obiect anularea unei hotărâri emise de Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România prin care s-a respins contestaţia împotriva unei hotărâri pronunţate de Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care s-a aplicat o sancţiune disciplinară. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prevăd că hotărârea Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti „poate fi atacată la curtea de apel“, fără să facă vreo precizare referitoare la competenţa teritorială a curţii de apel. Se arată că prevederile art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000 sunt contrare art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale. 5. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea liberului acces la justiţie şi egalităţii în drepturi. 6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, notele scrise depuse la dosar de Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011. Prevederile art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000 au fost modificate prin art. 37 pct. 8 din titlul IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. 11. Din examinarea încheierii de sesizare şi a notelor scrise, Curtea observă că, deşi autorul redă cuprinsul art. 48 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 188/2000, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 76/2012, criticile formulate vizează art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000, în forma modificată prin Legea nr. 76/2012. În consecinţă, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000, modificate prin Legea nr. 76/2012, dispoziţii care au următorul cuprins: „Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel“. De asemenea, Curtea observă că prevederile art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/1999, în forma anterioară modificării, nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii, neavând deci legătură cu soluţionarea cauzei, şi că, în cauză, produc efecte juridice prevederile art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/1999, în forma modificată prin Legea nr. 76/2012. 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, aspecte privind interpretarea dispoziţiilor legale supuse controlului de constituţionalitate cu privire la stabilirea competenţei teritoriale a curţii de apel de a judeca contestaţiile împotriva Hotărârii Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Astfel, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate trebuie interpretate şi aplicate prin coroborare cu art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care stabilesc că „reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale“, şi nu cu art. 55 alin. (4) din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea Congresului Extraordinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 26 octombrie 2010, care stabilesc că: „Hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc în cauză.“ 14. Sub acest aspect, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului stabilesc competenţa curţii de apel de a judeca contestaţiile împotriva hotărârii Comisiei superioare de disciplină, care a judecat contestaţia împotriva hotărârii Consiliului de disciplină al Camerei executorilor judecătoreşti, fără a cuprinde norme privind competenţa teritorială a curţii de apel. 15. Cu toate acestea, presupusa lacună legislativă în ceea ce priveşte stabilirea curţii de apel competente teritorial să judece contestaţiile în materie nu există, având în vedere că, potrivit art. 72 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, „Prezenta lege se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă“, iar Codul de procedură civilă cuprinde în titlul III „Competenţa instanţelor judecătoreşti“ capitolul II „Competenţa teritorială“, art. 107 „Regula generală“ alin. (1) potrivit căruia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel“. 16. Prin urmare, Curtea reţine că, analizate în ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 188/2000 - lege specială în materie şi Codului de procedură civilă - lege generală în materie, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie şi claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea şi aplicarea lor. Curtea constată, aşadar, că în materia profesiei de executor judecătoresc, Codul de procedură civilă este dreptul comun, iar Legea nr. 188/2000 este un act normativ cu caracter special, care, potrivit regulii specialia generalibus derogant, derogă de la normele dreptului comun şi, totodată, se completează cu acestea, în măsura în care nu este prevăzută în mod expres o altă reglementare. 17. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate conţin norme de procedură şi, coroborate cu prevederile legale în materie cuprinse în Codul de procedură civilă, respectă exigenţele constituţionale ale art. 126 alin. (2), care acordă legiuitorului prerogativa de a reglementa competenţa şi procedura de judecată. Revine, aşadar, instanţei de judecată sesizate cu soluţionarea cererii ca, în virtutea rolului său activ, să interpreteze prevederile legale aplicabile, urmând să aprecieze asupra instanţei de judecată competente teritorial cu judecarea respectivei cereri. 18. În acest context, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate, astfel formulate prin raportare la aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, conferă excepţiei de neconstituţionalitate caracter inadmisibil. Aceasta, deoarece neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări proprii, cu caracter subiectiv, a autorului excepţiei. 19. În plus, Curtea reţine că instituirea unei reguli de competenţă teritorială nu prin lege, ci printr-un act normativ de reglementare secundară, cum este Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea Congresului Extraordinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 26 octombrie 2010, nu poate face obiect al controlului de constituţionalitate. Controlul de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională implică analiza conformităţii dintre dispoziţii cuprinse în legi şi ordonanţe şi Constituţie, fără a se extinde asupra verificării conformităţii actelor de reglementare secundară cu Legea fundamentală. 20. Distinct de considerentele prezentate, Curtea observă că invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5), precum şi ale art. 16,art. 21 din Constituţie are un caracter formal, deoarece autorul excepţiei nu relevă în ce constă contrarietatea dintre prevederile art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000 şi normele de referinţă indicate, rezumându-se la redarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (5) teza finală din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gheorghe T. Brad în Dosarul nr. 5.252/2/2014 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
