Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid-Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 130/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.640D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie 2023, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, a amânat pronunţarea pentru data de 13 iulie 2023. La această dată, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 3 octombrie 2023, când a pronunţat această decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 3. Prin Adresa nr. 17.547 din 8 octombrie 2019, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.727 din 9 octombrie 2019, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 130/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prin modul deficitar de redactare, încalcă exigenţele impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii, motivat de faptul că nu individualizează modalitatea de executare a sancţiunii aplicate atunci când depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus se situează în intervalul cuprins între 50 km/h şi 70 km/h. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus se sancţionează, pe lângă amendă, cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Din analiza dispoziţiilor legale criticate, care stabilesc modalitatea de executare a sancţiunii complementare, rezultă că legiuitorul a reglementat posibilitatea reducerii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce de la 90 de zile la 30 de zile în beneficiul conducătorului auto care a săvârşit o faptă mai gravă, conducând cu 70 km/h sau mai mult, însă a omis să reglementeze posibilitatea de a obţine reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru conducătorul auto care a condus cu o viteză cuprinsă în intervalul 50 km/h-70 km/h, fără să existe o motivare rezonabilă a diferenţei de tratament juridic. 5. În acest context, Avocatul Poporului apreciază că, prin efectul noilor norme, ca o consecinţă a modului deficitar de redactare, persoanele sus-menţionate nu pot beneficia, la cerere, de reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere, deşi au săvârşit o faptă cu o gravitate redusă, depăşind viteza maximă legală admisă cu o viteză cuprinsă în intervalul 50-70 km/h. Aşadar, pentru înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, legiuitorul trebuie să individualizeze aplicarea sancţiunii, dar şi a beneficiului acordat tuturor conducătorilor auto aflaţi în ipoteza art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, în mod progresiv şi echitabil, cu respectarea principiului proporţionalităţii. Omisiunea legiuitorului de a reglementa situaţia expusă are drept consecinţă un viciu de neconstituţionalitate, sub aspectul nerespectării principiului legalităţii şi al proporţionalităţii, ce decurge din împrejurarea că persoana care săvârşeşte o faptă contravenţională mai gravă nu suportă anumite rigori ale legii, ci beneficiază de o reducere a perioadei de suspendare a permisului de conducere la 30 de zile, în timp ce persoanele care săvârşesc o faptă mai uşoară primesc o sancţiune mai aspră, având permisul suspendat pentru o perioadă de 90 de zile, fără posibilitatea reducerii acestei perioade. 6. În opinia Avocatului Poporului, argumentele sus-invocate sunt de natură a imprima un viciu de neconstituţionalitate normei legale şi din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece noile reglementări instituie, în fapt, situaţii inechitabile a căror calificare juridică se poate circumscrie privilegiilor sau discriminărilor expres prohibite chiar de textul constituţional. Apreciază, totodată, că reglementarea criticată trebuie să fie în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, care stabilesc condiţiile în care poate avea loc restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, inclusiv sub aspectul proporţionalităţii măsurii cu situaţia care a determinat-o. În această circumstanţă, determinarea, prin lege, a unui tratament diferit pentru fapte contravenţionale diferite, raportate la viteza cu care a fost depăşită viteza maximă admisă pe un anumit sector de drum, indică lipsa unei justificări obiective şi rezonabile, nefiind respectată proporţionalitatea între scopul urmărit şi mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop, întrucât finalitatea actului normativ, în forma actuală, conduce la sancţionarea mai aspră pentru o faptă mai uşoară. Principiul proporţionalităţii exprimă necesara adecvare a măsurilor juridice la situaţiile de fapt, stabilind o relaţie - apreciată de întreaga colectivitate ca justă şi legitimă - între măsura juridică adoptată şi realitatea socială. Or, prin această modificare operată prin Legea nr. 130/2019 se realizează o scădere a gradului de siguranţă rutieră, în condiţiile în care conducătorii auto beneficiază, la cerere, de reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere de la 90 la 30 de zile, doar dacă viteza legală maximă admisă pentru un sector de drum este depăşită cu 70 de km/h sau mai mult, nicidecum dacă viteza cu care se depăşeşte limita legală este cuprinsă între 51 km/h şi 69 km/h. 7. Concluzionând, Avocatul Poporului apreciază că omisiunea legiuitorului de a include în norma juridică posibilitatea reducerii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pentru conducătorii auto sancţionaţi pentru depăşirea vitezei maxime admise cuprinse în intervalul 50 km-70 km/oră are relevanţă constituţională, generând un viciu de neconstituţionalitate prin aceea că, astfel, statul eşuează în obligaţia sa de a respecta principiul legalităţii şi proporţionalităţii sancţiunilor complementare, în componenta individualizării şi executării acestora. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29, 32 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 130/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 15 iulie 2019, având următorul cuprins normativ: "(3) Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, pentru săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptelor prevăzute la art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) lit. a) şi art. 103 alin. (1) lit. c). Pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e), perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului: a) dacă depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu 70 km/h; b) dacă depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu mai mult de 70 km/h, doar dacă fapta a fost săvârşită o singură dată în 12 luni." 12. În opinia Avocatului Poporului, dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în drepturi, precum şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 130/2019, reglementare a cărei neconstituţionalitate este invocată de către Avocatul Poporului, prevede că pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, pentru două situaţii, şi anume (i) dacă depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu 70 km/h; (ii) dacă depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este cu mai mult de 70 km/h, doar dacă fapta a fost săvârşită o singură dată în 12 luni. 14. Curtea învederează că, potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, la care face trimitere reglementarea criticată, „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:[…] e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.“ 15. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 104 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate prin art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 11 februarie 2020, în sensul că "Perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce se reduce la 30 de zile, la cererea titularului, pentru săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptelor prevăzute la art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) lit. a) şi la art. 103 alin. (1) lit. c) şi d). Pentru fapta prevăzută la art. 102 alin. (3) lit. e), perioada de suspendare se reduce la 30 de zile, la cererea titularului: a) dacă viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este depăşită cu mai mult de 50 km/h, dar nu mai mult de 70 km/h; b) dacă viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus este depăşită cu mai mult de 70 km/h, doar dacă această faptă a fost săvârşită o singură dată în 12 luni." 16. Curtea reţine, de asemenea, că art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a mai fost modificat, ulterior, prin art. I pct. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 ianuarie 2022, această reglementare fiind în prezent în vigoare, legiuitorul reconfigurând atât structura, cât şi conţinutul normativ al reglementării criticate, astfel: - Art. 104: "(1) La cererea titularului permisului de conducere, perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce aplicată pentru săvârşirea unor contravenţii se reduce cu o treime, de către şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române, după caz, dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii: a) a fost declarat admis la testul de verificare a cunoaşterii regulilor de circulaţie; b) a obţinut permisul de conducere cu cel puţin un an înainte de săvârşirea faptei.(2) Conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai nu beneficiază de reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, dacă: a) a cumulat, din nou, cel puţin 15 puncte de penalizare în următoarele 12 luni de la data expirării ultimei suspendări a exercitării dreptului de a conduce; b) sancţiunea contravenţională complementară s-a dispus pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) sau art. 102 alin. (4); c) perioada de suspendare a fost majorată, conform legii; d) perioada de suspendare a exercitării dreptului de a conduce este aplicată prin însumarea mai multor perioade de suspendare prevăzute de lege dintre care cel puţin una prevăzută de art. 102 alin. (3) sau art. 102 alin. (4)." 17. Prin urmare, din examinarea conţinutului normativ iniţial al art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că, în prezent, aceste dispoziţii de lege, astfel cum au fost modificate succesiv prin art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2020 şi prin art. I pct. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2022, nu mai prevăd ipoteza normativă care a constituit obiectul criticii de neconstituţionalitate formulate în cauză şi, prin urmare, susţinerile formulate de Avocatul Poporului au rămas fără obiect. 18. În acest context, astfel cum a reţinut în jurisprudenţa sa constantă referitoare la examinarea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului, exemplu fiind Decizia nr. 90 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 3 iulie 2020, paragrafele 20-22 (făcând referire la Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragrafele 44 şi 45), Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 „nu poate fi interpretată în acelaşi fel ca în cazul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, întrucât soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de Avocatul Poporului se face în cadrul unui control abstract de constituţionalitate“, ceea ce înseamnă că Avocatul Poporului ridică o excepţie de neconstituţionalitate distinct de orice procedură judiciară, aşadar în lipsa vreunui litigiu, el neavând de apărat vreun drept subiectiv [a se vedea, cu privire la caracterul abstract al controlului exercitat în condiţiile art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, Decizia nr. 163 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 4 aprilie 2013, iar cu privire la condiţionările şi implicaţiile unui control abstract de constituţionalitate mutatis mutandis Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 33]. 19. Mai mult, Curtea a statuat că în cadrul acestui control abstract de constituţionalitate nu se poate determina dacă actul normativ abrogat produce în continuare efecte juridice asupra unor raporturi juridice concrete, evaluare care se poate face doar atunci când este vorba de o excepţie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.167 din 15 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 24 septembrie 2015, paragraful 16], ceea ce demonstrează inaplicabilitatea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011. 20. Prin urmare, în această din urmă ipoteză, Curtea a condiţionat exercitarea controlului de constituţionalitate, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, de existenţa în fondul activ al legislaţiei a actului de reglementare primară criticat de Avocatul Poporului, aşadar, implicit, a soluţiei legislative cuprinse în acesta. Numai în măsura în care soluţia legislativă a fost menţinută, la data pronunţării Curţii, în actul normativ criticat, acesta poate fi analizat pe fond în condiţiile textului constituţional antereferit [a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis Decizia nr. 549 din 15 iulie 2015, paragrafele 16-22]. 21. Or, în cauza de faţă, având în vedere că modificarea textului de lege criticat a survenit după sesizarea Curţii Constituţionale, precum şi faptul că soluţia criticată de Avocatul Poporului nu se mai regăseşte în fondul legislativ activ, fiind eliminată prin modificările succesive operate de către legiuitor, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 32-33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 104 alin. (3) ultima teză lit. a) şi b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 130/2019 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid-Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
