Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1), ale art. 118, ale art. 120 alin. (2) şi ale art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Daniel Popescu şi de Societatea Dyad Compact Grup - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.538/281/2017 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.942D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 noiembrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 14.538/281/2017, Judecătoria Ploieşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 alin. (1), ale art. 118, ale art. 120 alin. (2) şi ale art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Daniel Popescu şi de Societatea Dyad Compact Grup - S.R.L. din Bucureşti. În cauza penală în care autorii excepţiei au fost trimişi în judecată, în conţinutul actului de sesizare a instanţei, precum şi în raportul de expertiză au fost reţinute - ca probe determinante în stabilirea stării de fapt - declaraţii date de către inculpatul, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, anterior dobândirii calităţii de suspect. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că soluţiile legislative cuprinse în art. 118 şi art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd obligaţia organelor judiciare de a avertiza martorul şi nici dreptul acestuia de a păstra tăcerea asupra aspectelor de natură să îl incrimineze, refuzând să dea declaraţii ori apelând la asistenţa unui avocat. Totodată, susţin că lipsa unei excluderi in integrum a declaraţiilor obţinute de la un martor, care ulterior a devenit sau anterior a fost suspect sau inculpat, conduce la neconstituţionalitatea normelor procesual penale ale art. 118. 5. Judecătoria Ploieşti - Secţia penală, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu a comunicat opinia sa cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 117 alin. (1), ale art. 118, ale art. 120 alin. (2), precum şi ale art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a statuat cu valoare de principiu, în jurisprudenţa sa, că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, în caz contrar, Curtea va fi ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepţiei a textului legal criticat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012). Din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate de autor, Curtea constată că intenţia acestuia a fost aceea de a critica dispoziţiile legale care circumscriu dreptul martorului de a nu se acuza, respectiv obligaţia martorului de a da declaraţii conforme cu realitatea. Or, aceste dispoziţii constituie obiectul de reglementare al art. 118 şi al art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin prevederile art. 102 pct. 75 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, precum şi dispoziţiile art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 118: „Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi cauză, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară.“; – Art. 120 alin. (2) lit. d): „(2) Martorului i se aduc apoi la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii: [...] d) obligaţia de a da declaraţii conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenţia că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.“ 10. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că normele procesual penale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală privind dreptul la un proces echitabil, raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi raportat la art. 47 paragraful 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil. Totodată, susţin că se aduce atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, raportat la art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la prezumţia de nevinovăţie şi raportat la art. 48 paragraful 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la prezumţia de nevinovăţie. De asemenea, invocă dispoziţiile art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare, raportat la art. 6 paragraful 3 din Convenţie referitor la dreptul la apărare al acuzatului şi raportat la art. 48 paragraful 2 din Cartă referitor la dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 8 iulie 2020, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură penală, care nu reglementează dreptul martorului la tăcere şi la neautoincriminare, este neconstituţională, fiind contrară dispoziţiilor art. 21 alin. (3), ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, precum şi prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. În decizia mai sus menţionată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 118 din Codul de procedură penală nu instituie o protecţie efectivă a martorului în raport cu o eventuală răspundere penală, nu reglementează garanţii procedurale şi substanţiale adecvate persoanei ascultate în calitate de martor şi nu interzic folosirea împotriva martorului a elementelor probatorii obţinute indirect, pe baza declaraţiei sale, singura probă faţă de care martorul este protejat fiind propria sa declaraţie. În acest sens, Curtea a statuat că dreptul la tăcere şi dreptul la neautoincriminare decurg direct din prezumţia de nevinovăţie, potrivit căreia organele de urmărire penală sunt cele care trebuie să probeze vinovăţia persoanei ce declară în calitate de martor, adică a suspectului de facto, aşa încât constrângerea la autoincriminare, deşi indirectă, are drept consecinţă ignorarea acestui principiu constituţional. Aşadar, prevederile art. 118 din Codul de procedură penală nu instituie garanţii suficiente pentru martor, de vreme ce acesta poate fi pus în situaţia să contribuie indirect la propria incriminare, în dezacord cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie, de care orice persoană beneficiază potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţie, şi, totodată, impietează asupra justei soluţionări a cauzei, contrar dreptului la un proces echitabil, consacrat în prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie, inclusiv prin încălcarea dreptului la apărare al martorului (paragrafele 70, 71 şi 79). 13. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, mai sus menţionată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă. 14. Referitor la prevederile art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea reglementează obligaţia martorului de a da declaraţii conforme cu realitatea, având în vedere faptul că legea pedepseşte infracţiunea de mărturie mincinoasă, aspect cu privire la care organul judiciar care audiază martorul are obligaţia de a-i atrage atenţia acestuia din urmă. Examinând motive de neconstituţionalitate similare, formulate cu privire la aceste dispoziţii procesual penale, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 513 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 21 august 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. În motivarea soluţiei sale, în paragrafele 16 şi 17 ale deciziei menţionate, Curtea a constatat că textul de lege criticat reia, practic, şi dezvoltă prevederea din cuprinsul art. 114 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală. Astfel, dispoziţiile art. 114 alin. (2) din acest cod prevăd obligaţiile ce incumbă oricărei persoane care este citată în calitate de martor în faţa organelor judiciare, şi anume obligaţia de a se prezenta în faţa organului judiciar care a citat-o la locul, ziua şi ora arătate în citaţie, obligaţia de a depune jurământ sau declaraţie solemnă în faţa instanţei şi obligaţia de a spune adevărul. Aşadar, o persoană citată în calitate de martor nu poate refuza să se prezinte în faţa organelor judiciare, organul judiciar fiind însă obligat să o informeze cu privire la dreptul său la tăcere şi neautoincriminare - aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, mai sus menţionată - fără însă ca acest lucru să aibă semnificaţia unei anulări/excluderi a obligaţiei martorului de a da declaraţii conforme cu realitatea. Totodată, Curtea a observat că, prin Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, precitată, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin raportare la prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi faţă de critici similare. Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale menţionate anterior. 15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 513 din 30 iunie 2020, mai sus menţionate, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Daniel Popescu şi de Societatea Dyad Compact Grup - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.538/281/2017 al Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Ploieşti - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
