Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 500 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2), (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 500 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2), (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 195 din 6 martie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 2.573/175/2020 al Judecătoriei Aiud şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.032D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul nu formulează o motivare din care să rezulte în ce constă contrarietatea faţă de prevederile constituţionale invocate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa penală nr. 764 din 2 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.573/175/2020, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Alen Daniel Moisin într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, pe care o consideră ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât nu au fost respectate termenele prevăzute de art. 56 alin. (2), (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile criticate sunt discriminatorii, întrucât, potrivit interpretării jurisprudenţiale, termenul de 10 zile prevăzut de art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, în care persoanele condamnate pot formula plângere împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor lor, este un termen imperativ, de decădere, în vreme ce termenele prevăzute de art. 56 alin. (6) şi (7) din acelaşi act normativ, în care judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea (15 zile de la primire), respectiv comunică încheierea (3 zile de la pronunţare), sunt termene de recomandare.
    6. Judecătoria Aiud apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că textele de lege criticate nu menţionează expres natura juridică a termenelor pe care le conţin. Potrivit doctrinei şi practicii, în interpretare majoritară, termenul de 10 zile în care se poate formula plângerea potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 este un termen de decădere, iar termenul de soluţionare a plângerii, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. (6) din aceeaşi lege, este un termen de recomandare. Apreciază însă că, pentru a se putea constata o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituţie, este necesară existenţa unor situaţii identice, tratate în legislaţie în mod diferit. Or, tocmai potrivit distincţiei arătate de autor şi reiterate anterior, în speţă nu este vorba despre situaţii identice, care să determine o posibilă discriminare. Totodată, apreciază că nu se poate discuta în cauză despre încălcarea principiului nondiscriminării, în sensul reglementării acestuia prin art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care face referire la exercitarea drepturilor de către persoane, iar nu la reglementarea unei proceduri de soluţionare a unei contestaţii sau a unei plângeri.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, având în vedere că dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 nu au legătură cu cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, întrucât diferenţa de natură juridică dintre termenele menţionate de autor în sesizare nu constituie o discriminare. Pe de altă parte, observă că autorul excepţiei afirmă caracterul discriminatoriu al prevederilor art. 56 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 prin raportare la cele ale art. 56 alin. (2) din acelaşi act normativ.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 56 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Având în vedere notele scrise ale autorului, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (2), (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins:
    "(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată.
    [...]
(6) Judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 15 zile de la primirea acesteia şi pronunţă una dintre următoarele soluţii:
    a) admite plângerea, în tot sau în parte, şi dispune anularea sau modificarea măsurii luate de către administraţia penitenciarului ori obligă administraţia penitenciarului să ia măsurile legale care se impun;
    b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă fără obiect, tardivă sau inadmisibilă, după caz;
    c) ia act de retragerea plângerii.
(7) Încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului, în termen de 3 zile de la data pronunţării acesteia."

    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, precum şi prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, şi anume din punctul de vedere al legăturii dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi al limitelor de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.
    14. Curtea va analiza cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv lipsa legăturii dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 cu cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate, în temeiul art. 56 alin. (9) din acelaşi act normativ, împotriva încheierii pronunţate de judecătorul de supraveghere a privării de libertate cu ocazia soluţionării plângerii formulate împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, luate de către administraţia penitenciarului. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, care reglementează dreptul persoanelor condamnate de a formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de lege, luate de către administraţia penitenciarului, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată, nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Curtea reţine că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepţiilor de neconstituţionalitate, condiţionând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situaţie, raportat la cauza în care a fost ridicată excepţia. Legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanţei de contencios constituţional, incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Dacă autorul excepţiei nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepţiei nu schimbă cu nimic situaţia acestuia, ci priveşte numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20). Or, în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 nu rezultă o asemenea legătură a textului de lege criticat cu cauza concretă în care excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, cu consecinţa respingerii acesteia ca inadmisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
    17. Pe de altă parte, cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2), (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013, Curtea reţine o problemă de admisibilitate prin raportare la limitele de competenţă a Curţii Constituţionale atunci când procedează la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate. În acest sens, Curtea observă că motivele de neconstituţionalitate privesc natura juridică a termenelor reglementate de normele criticate, respectiv a termenului de 10 zile de la data când persoana condamnată a luat cunoştinţă de măsura luată de penitenciar, în vederea formulării plângerii, a termenului de 15 zile de la primirea plângerii în vederea soluţionării acesteia, prin încheiere motivată, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, respectiv a termenului de 3 zile de la data pronunţării încheierii de soluţionare a plângerii, în vederea comunicării acesteia persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului. În formularea criticii de neconstituţionalitate, autorul excepţiei se referă la interpretarea jurisprudenţială, potrivit căreia termenul de 10 zile, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, în care persoanele condamnate pot formula plângere împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor lor, este un termen imperativ, de decădere, în vreme ce termenele prevăzute de art. 56 alin. (6) şi (7) din acelaşi act normativ, în care judecătorul de supraveghere a privării de libertate soluţionează plângerea (15 zile), respectiv comunică încheierea (3 zile), sunt termene de recomandare, pentru a invoca o prezumtivă discriminare.
    18. În aceste condiţii, Curtea constată că motivul relevat de autor nu tinde spre evidenţierea unei reale contradicţii între textele de lege supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din Legea fundamentală invocate, ci vizează exclusiv aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea normei juridice de către organele judiciare. Curtea reaminteşte însă că modul de aplicare de către organele judiciare a dispoziţiilor criticate, la care face referire autorul excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestuia, nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate a textelor de lege invocate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. În consecinţă, din această perspectivă, având în vedere prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2), (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal este inadmisibilă.
    19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (2), (6) şi (7) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 2.573/175/2020 al Judecătoriei Aiud.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Aiud şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 500 din 17 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016