Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Sabin Beniamin Berende în Dosarul nr. 1.826/266/2018/a2 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.852D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, în motivarea sa, autorul excepţiei susţine că s-a ajuns la o aplicare eronată de către instanţele judecătoreşti a dispoziţiilor de lege criticate, ducând la încălcarea accesului liber la justiţie, a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil. Aceste aspecte nu intră însă în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în competenţa de verificare a instanţelor judecătoreşti, excedând controlului de constituţionalitate. Reprezentanta Ministerului Public susţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă, fapt ce determină inadmisibilitatea excepţiei în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale ce determină respingerea cererii ca inadmisibilă. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 684 din 31 octombrie 2019 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 608 din 28 septembrie 2017, apreciind că nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea acestei jurisprudenţe. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Decizia penală nr. 197/C din 16 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.826/266/2018/a2, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Sabin Beniamin Berende cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva încheierii penale prin care s-a respins cererea privind acordarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate nu reglementează situaţia persoanei căreia în mod nelegal i s-a emis de către organele de poliţie rutieră o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulaţie, deşi trebuia să îi fie emisă o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulaţie. Mai mult, numai în situaţia în care în cauză a fost eliberată o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulaţie, persoana poate solicita acordarea sau prelungirea dreptului de circulaţie. Face referire la considerentele încheierii penale pronunţate de instanţa judecătorească, precum şi la modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor criticate. 6. În ceea ce priveşte formularea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de prelungire a dreptului de a conduce doar odată cu fondul, apreciază că această soluţie legislativă contravine dreptului la un remediu efectiv, eficient şi într-un termen rezonabil, în vederea înlăturării, cel puţin pentru viitor, a posibilelor consecinţe negative şi a prejudiciilor. Autorul excepţiei susţine că inculpatul nu se poate adresa unei instanţe judecătoreşti cu o cerere de acordare/prelungire a dreptului de circulaţie, deoarece aceasta ar urma să fie respinsă ca inadmisibilă sau nefondată. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României. 7. Apreciază că, prin modul de redactare a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, s-a ajuns la o interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti, ceea ce conduce la încălcarea art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un remediu efectiv, direct aplicabil prin intermediul art. 20 din Constituţie, precum şi la încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, fiind îngrădite însuşi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie care garantează dreptul la apărare, acesta fiind imposibil de exercitat în condiţiile în care inculpatului i se respinge ca nefondată cererea de acordare a dreptului de circulaţie. 8. Tribunalul Satu Mare - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Susţine că în mod corect contestatorul a apreciat că prin actuala reglementare a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie raportat la art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Curtea observă că dispoziţiile criticate au fost modificate prin art. I pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 11 februarie 2020. Cu toate acestea, observând data actului de sesizare, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2020, cu următorul conţinut: „La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.“ 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează procedura prelungirii dreptului de circulaţie, sfera sa de aplicabilitate vizând doar acele situaţii de reţinere a permisului de conducere în care dovada înlocuitoare se eliberează cu drept de circulaţie. Or, în prezenta cauză, Curtea reţine că, potrivit actului de sesizare a instanţei de contencios constituţional, autorului excepţiei i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulaţie. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. În consecinţă, întrucât condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, instituită de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este îndeplinită, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect este inadmisibilă. 15. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 134 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, prilej cu care a respins, ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, deoarece în cauza respectivă se eliberase o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere fără drept de circulaţie. 16. Pe de altă parte, Curtea observă că autorul excepţiei apreciază că s-a ajuns la o interpretare şi aplicare eronată a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 de către instanţele judecătoreşti, ceea ce conduce la încălcarea art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a art. 20, a art. 21 alin. (1)-(3) şi a art. 24 alin. (1) din Constituţie. Aşa fiind, din modul de formulare a excepţiei rezultă că autorul acesteia este nemulţumit şi de modul de interpretare şi aplicare a normelor legale criticate în cauza dedusă judecăţii. Or, dintr-o asemenea perspectivă, examinarea excepţiei de neconstituţionalitate cu un atare obiect, constând într-o analiză şi o invalidare a modului în care au fost interpretate şi aplicate prevederile legale de către instanţele judecătoreşti, excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Modul de interpretare a unor texte de lege, ca fază a procesului de aplicare a legii, intră în competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei constituţionale. 17. Problema de interpretare a textelor de lege criticate, la nivelul practicii judiciare, nu se circumscrie în mod strict sferei controlului de constituţionalitate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dacă în privinţa normei de referinţă, şi anume Constituţia, Curtea este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a o interpreta, în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate, interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Constituţie, iar pentru ca textele legale să poată forma obiect al controlului de constituţionalitate în interpretarea dată de instanţele judecătoreşti, aceasta trebuie să fie una general acceptată - putându-se realiza fie prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri prealabile sau în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă - sau de un anumit nivel de acceptare la nivelul practicii judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragraful 20, sau Decizia nr. 841 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 12 februarie 2016, paragrafele 29 şi 30). Considerentele de principiu anterior expuse nu îşi găsesc aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece, pe de o parte, dispoziţia legală criticată nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei hotărâri prealabile pronunţate pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte interpretarea instanţelor judecătoreşti, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică vreo jurisprudenţă a acestora şi nici sensul în care aceasta a fost conturată. Prin urmare, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Sabin Beniamin Berende în Dosarul nr. 1.826/266/2018/a2 al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
