Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 885/1/2019
┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Gabriela │Înaltei Curţi de Casaţie│
│Elena Bogasiu│şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului│
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici │civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei a│
│ │II-a civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei │
│Angelica │de contencios │
│Stănişor │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Daniel │- preşedintele Secţiei │
│Grădinaru │penale │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Simona Gina │- judecător la Secţia I │
│Pietreanu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Andreia Liana│- judecător la Secţia I │
│Constanda │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Carmen │- judecător la Secţia I │
│Georgeta │civilă │
│Negrilă │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Aurelia Rusu │- judecător la Secţia I │
│ │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Beatrice │- judecător la Secţia I │
│Ioana Nestor │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Bianca Elena │- judecător la Secţia I │
│Ţăndărescu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Alina Iuliana│- judecător la Secţia I │
│Ţuca │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Simona Lala │- judecător la Secţia I │
│Cristescu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ruxandra │- judecător la Secţia I │
│Monica Duţă │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mărioara │- judecător la Secţia a │
│Isailă │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Minodora │- judecător la Secţia a │
│Condoiu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Virginia │- judecător la Secţia a │
│Florentina │II-a civilă │
│Duminecă │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Petronela │- judecător la Secţia a │
│Iulia Niţu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Carmen │- judecător la Secţia a │
│Trănica Teau │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│George Bogdan│- judecător la Secţia a │
│Florescu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Veronica │- judecător la Secţia a │
│Magdalena │II-a civilă │
│Dănăilă │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Daniel │- judecător la Secţia de│
│Gheorghe │contencios administrativ│
│Severin │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Adriana │- judecător la Secţia de│
│Florina │contencios administrativ│
│Secreţeanu │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia │
│Valeria │penală │
│Lefterache │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ionuţ Mihai │- judecător la Secţia │
│Matei │penală │
└─────────────┴────────────────────────┘
Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 885/1/2019 este constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^2 alin. (2) lit. a) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror şef al Secţiei judiciare Antonia Constantin. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^3 din Regulament. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce face obiectul Dosarului nr. 885/1/2019. Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii, precum şi cu privire la faptul că la dosar au fost depuse hotărâri definitive contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precizări ale recursului în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi concluzii ale judecătorilor-raportori. Doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, preşedintele completului, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii. Doamna procuror şef al Secţiei judiciare Antonia Constantin expune sesizarea, orientările jurisprudenţiale diferite şi opinia procurorului general, potrivit căreia titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme le pot fi acordate numai sumele depuse, după denominare, cu aplicarea dobânzii convenţionale şi cu scăderea comisionului practicat de C.E.C. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2008, cu completările ulterioare, nu este aplicabilă nici măcar pentru înlăturarea unui pretins caracter discriminatoriu, pentru că situaţiile juridice analizate sunt diferite. Această soluţie este în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Totodată, apreciază ca fiind utilă soluţionarea sesizării şi faţă de datele comunicate de Casa de Economii şi Consemnaţiuni cu privire la numărul cauzelor existente pe rolul instanţelor şi la numărul reclamanţilor din aceste cauze, care sunt sensibil egale cu numărul titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme. Arată că este de acord cu soluţia propusă de judecătorii-raportori prin concluzii, însă apreciază că este necesar ca în considerente să se facă referire la denominare, comisionare şi principiul nominalismului monetar, deoarece, în acest mod, s-ar oferi o rezolvare plenară a problemelor în discuţie. Doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele: I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 1. La data de 26 martie 2019, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii privind existenţa şi întinderea dreptului titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme de a obţine din partea C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român despăgubiri pentru sumele depuse pe aceste mijloace de economisire, despăgubiri constând în restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate în raport cu indicele de inflaţie. 2. Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la aceeaşi dată, formându-se Dosarul nr. 885/1/2019. II. Obiectul recursului în interesul legii 3. Din cuprinsul recursului în interesul legii, declarat, potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedură civilă, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce priveşte acţiunile în pretenţii ale titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, formulate în contradictoriu cu C.E.C. Bank - S.A. şi statul român prin Ministerul Finanţelor Publice. În cauzele supuse analizei, persoanele fizice titulare ale unor librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, întemeindu-se pe dispoziţiile Codului civil din 1864 în materia contractului de depozit, dar şi pe prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2008, cu completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007), au solicitat în instanţă, în contradictoriu cu C.E.C. Bank - S.A. şi cu statul român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate în raport cu indicele de inflaţie. În soluţionarea acestor acţiuni instanţele s-au pronunţat diferit în raport cu modul în care au calificat problema de drept enunţată. III. Prevederile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale: 5. Codul civil din 1864: "ART. 969 Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege. (...) ART. 1604 Depozitarul trebuie să înapoieze tot acel lucru ce a primit. Un depozit de bani, când depozitarul, conform art. 1602, făcuse întrebuinţare de dânsul, trebuie să se restituie în acele monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire, cât şi în acela de scădere a valorii lor. (...) ART. 1618 Deponentul este îndatorit în a întoarce depozitarului toate spezele făcute pentru păstrarea lucrului depozitat şi a-l dezdăuna de toate pierderile căşunate lui din cauza depozitului." 6. Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare "ART. 1 (1) La data de 1 iulie 2005, moneda naţională a României, leul, va fi denominată astfel încât 10.000 lei vechi, aflaţi în circulaţie la această dată, vor fi preschimbaţi pentru 1 leu nou. (...) (...) ART. 5 (1) Bunurile, drepturile şi obligaţiile evaluabile în bani, născute anterior datei de 1 iulie 2005, vor fi convertite conform raportului prevăzut la art. 1, în toate cazurile în care acestea fac obiectul unei operaţiuni de evaluare, de plată sau de constituire a oricărui alt raport juridic. (2) Conversia în noua unitate monetară, prevăzută la alin. (1), va avea loc conform situaţiei existente la data de 30 iunie 2005. (...)" 7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2008, cu completările ulterioare "ART. 1 (1) Persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., precum şi cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., în vederea achiziţionării de autoturisme, au dreptul să obţină despăgubiri băneşti dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., respectiv ale Băncii Române pentru Dezvoltare - B.R.D. - S.A., îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial. (2) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, depozitele existente în conturile active care îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial, conform alin. (1), sunt acele depozite constituite din sume reprezentând avansuri sau depuneri integrale în vederea achiziţionării de autoturisme, existente în sold, fără dobânda aferentă şi din care nu s-au efectuat retrageri." IV. Examenul jurisprudenţial 8. Din examinarea hotărârilor judecătoreşti transmise a rezultat existenţa a două orientări jurisprudenţiale cu privire la problema de drept supusă dezlegării prin prezentul recurs în interesul legii. 9. Astfel, o primă orientare, majoritară, este în sensul respingerii ca neîntemeiate a acţiunilor deţinătorilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, acţiuni formulate împotriva C.E.C. Bank - S.A. (Banca) şi a statului român. 10. Soluţia este fundamentată pe considerente precum cele menţionate în continuare: Prin emiterea libretelor de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, între C.E.C. şi reclamanţi a intervenit un contract de depozit neregulat căruia îi sunt aplicabile prevederile dreptului comun (Codul civil). În urma apariţiei Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 348/2004), s-a stabilit că, începând cu data de 1 iulie 2005, moneda naţională a României, leul, se denominează, astfel încât 10.000 lei vechi, aflaţi în circulaţie la acea dată, erau preschimbaţi pentru 1 leu nou. În perioada cuprinsă între data depunerii acestor sume de bani şi data denominării, Banca a calculat şi a adăugat soldului iniţial sumele aferente dobânzii aplicabile acestor instrumente de economisire. În urma denominării monedei naţionale, sumele aferente acestor instrumente de economisire s-au diminuat. S-a perceput apoi de către Bancă un comision de administrare de 0,1 RON/cont/lună şi astfel aceste conturi au ajuns la sold zero, aspecte faţă de care acţiunea apare ca vădit neîntemeiată. S-a argumentat că depozitarul (C.E.C. Bank - S.A.) nu este responsabil pentru scăderea puterii de cumpărare a sumelor depuse, determinată de inflaţie, şi nici pentru denominarea operată prin Legea nr. 348/2004. În virtutea contractului de depozit şi în baza principiului nominalismului monetar (art. 1604 din Codul civil din 1864), Banca nu avea obligaţia de a indexa sau actualiza sumele depuse, ci numai de a le restitui oricând, la cererea deponenţilor, exact în moneda în care le-a primit, indiferent de creşterea sau scăderea valorii acesteia. Lipsa de diligentă a reclamanţilor, în condiţiile în care cunoşteau efectele inflaţiei, dar şi ale denominării realizate la data de 1 iulie 2005, nu poate fi imputată instituţiei bancare, neexistând nicio dispoziţie legală care să instituie în sarcina băncii obligaţia de a acoperi riscurile inflaţioniste determinate de evoluţiile economice. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 nu sunt aplicabile în cazul libretelor C.E.C. cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, deoarece acestea sunt produse bancare diferite de depozitele constituite în vederea achiziţionării unui autoturism. Aşadar, majoritatea instanţelor de judecată au respins acţiunile formulate împotriva C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român, vizând restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate cu rata inflaţiei, apreciind că acestea nu sunt întemeiate nici prin raportare la legea specială (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007), nici prin raportare la dreptul comun (Codul civil). 11. În a doua orientare jurisprudenţială, minoritară, instanţele au admis acţiunile cu acest obiect cu diverse motivări. 12. O instanţă de judecată a considerat că C.E.C. Bank - S.A. trebuie să plătească reclamanţilor, persoane fizice care au constituit depozite pe librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, sumele depuse de către aceştia, care să fie actualizate cu indicele de inflaţie, motivat de faptul că, prin depunerea sumelor pe librete, s-au constituit contracte de depozit între deponenţi şi Bancă, iar, potrivit art. 969 dinCodul civil din 1864, aceste contracte reprezintă legea părţilor şi trebuie să fie executate cu bună-credinţă. Astfel, s-a apreciat că, la fiecare dată a depunerilor, între reclamant şi pârâtă s-au născut raporturi juridice contractuale de depozit şi mandat care, potrivit art. 969 dinCodul civil din 1864, reprezintă legea părţilor şi pe care acestea trebuie să le execute cu bună-credinţă. S-a mai reţinut că reclamantul şi-a executat obligaţiile asumate, prin aceea că a respectat condiţiile specifice ale acestui fel de contract, anume că nu a efectuat mişcări de solduri din aceste conturi pe toată perioada, sumele depozitate rămânând la dispoziţia pârâtei, care, în baza aceluiaşi contract, le-a folosit pe toată perioada, iar faptul că pe parcurs pârâta a modificat unilateral regimul juridic al acestor tipuri de depozite, fără acordul celeilalte părţi contractante, nu prezintă relevanţă juridică faţă de reclamant, întrucât, potrivit art. 969 alin. (2) dinCodul civil din 1864, convenţiile legale pot fi revocate prin consimţământul mutual al ambelor părţi. 13. O altă instanţă a admis acţiunea în pretenţii formulată de persoana fizică titulară de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme şi a obligat Banca să plătească reclamantei în solidar cu statul român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice sumele depuse de aceasta, care să fie actualizate cu indicele de inflaţie, motivat de faptul că reclamantul are dreptul să primească acelaşi gen de despăgubiri ca şi persoanele care au efectuat depuneri (70.000 ROL) în vederea achiziţionării de autoturisme, despăgubite în temeiul art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007. Astfel, instanţa a apreciat că, potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţia României, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate juridică, aşa încât, la situaţii de fapt asemănătoare, trebuie să corespundă un tratament juridic egal, la situaţii de fapt diferite, tratamentul juridic poate fi diferit. Violarea principiului egalităţii apare atunci când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii de fapt asemănătoare, fără să existe o motivare obiectivă rezonabilă, sau dacă există o disproporţie vădită între scopul urmărit şi tratamentul inegal şi mijloacele folosite. Instanţa din această cauză a apreciat că, din moment ce alţi deponenţi au primit despăgubiri (referindu-se la persoanele despăgubite în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007), şi reclamantul are dreptul să primească acelaşi gen de despăgubiri, motiv pentru care, omologând raportul de expertiză întocmit, a obligat statul român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Banca la plata în solidar a sumei depuse de reclamant la C.E.C., actualizată cu indicele de inflaţie. 14. Într-o altă cauză instanţa a apreciat că, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 nu reglementează în mod expres situaţia libretelor deţinute de reclamant (produse de economisire cu dobândă şi câştiguri), acest act normativ se poate aplica şi în speţa dedusă judecăţii, considerând că există similitudine între un libret de economii (cazul reclamantului) şi contul special reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, în care se depunea suma de 70.000 ROL, reprezentând preţul integral al unui autoturism Dacia. Pentru a stabili valoarea actuală a depozitelor reclamantului au fost însuşite concluziile unui raport de expertiză efectuat în cauză, care a utilizat metodologia de actualizare a sumelor reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007. Chiar dacă acest act normativ nu reglementează în mod expres situaţia depozitelor de tipul celor deţinute de apelant, ci pe cea a libretelor ce au avut ca obiect achiziţia de autoturisme, instanţa a apreciat că el se poate aplica în speţă, având în vedere că şi acest tip de libret - pentru achiziţionarea de autoturisme - are acelaşi regim juridic cu libretele deţinute de reclamant, respectiv al unui depozit neregulat. În ceea ce priveşte perceperea de către intimata C.E.C. Bank - S.A. a comisionului de administrare lunară începând cu anul 2005, s-a apreciat că această operaţiune a fost efectuată cu nerespectarea condiţiilor legale, atâta vreme cât deponentul nu a fost înştiinţat în niciun mod despre acest comision şi nu a consimţit la plata lui. 15. Într-o altă cauză instanţa a considerat că reclamantului, persoană fizică deţinătoare de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, i se cuvine să primească de la pârâta C.E.C. Bank - S.A. suma depusă pe instrumentele de economisire, actualizată cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală pentru perioada 1 ianuarie 1996-9 mai 2016. V. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 16. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat în repetate rânduri asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 969 dinCodul civil din 1864, respingând excepţiile de neconstituţionalitate formulate. 17. Astfel, răspunzând criticii potrivit căreia textul de lege este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale care conferă Parlamentului rolul de unică autoritate legiuitoare a statului, deoarece permite unor persoane fizice sau juridice să încheie convenţii care au putere de lege, Curtea Constituţională a reţinut că încheierea unei convenţii, fiind guvernată de principiul libertăţii contractuale, părţile unui contract pot să determine, prin voinţa lor, clauzele contractuale şi efectele pe care acestea urmează să le producă. Convenţia astfel încheiată se impune părţilor întocmai ca şi legea, având caracter obligatoriu, iar nu facultativ. Prevederea legală criticată nu pune în discuţie rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, ci se referă la principiul pacta sunt servanda, privitor la forţa obligatorie a convenţiilor civile, care trebuie să se circumscrie legii, ca act normativ emis de autoritatea legiuitoare (deciziile nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nr. 1.531 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 30 noiembrie 2011, nr. 313 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, nr. 296 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 27 iunie 2013 etc.). 18. Curtea Constituţională nu a fost învestită cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1604 şi 1618 din Codul civil din 1864. 19. Referitor la Legea nr. 348/2004, doar dispoziţiile art. 5 alin. (5) din acest act normativ au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, excepţia cu acest obiect fiind respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 701 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 13 aprilie 2017. 20. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din acest act normativ, excepţie care a fost respinsă prin Decizia nr. 168 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 20 mai 2019, relevante fiind paragrafele 18-27, redate în continuare: „18. Pe de altă parte, distinct de acest instrument autonom de economisire, potrivit pct. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.187/1962, publicată în Colecţia de hotărâri şi dispoziţii ale Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române, anul XI, nr. 37 din 3 decembrie 1962, abrogată prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 735/1997 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 24 noiembrie 1997, a mai fost reglementat un alt tip de contract de depozit neregulat, denumit «Libret de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme», la care se acorda o dobândă de 4% pe an, din care 2% se atribuia cu titlu de dobândă depunătorilor, iar 2% se folosea de C.E.C. pentru constituirea unui fond de câştiguri în autoturisme, câştiguri atribuite pe bază de tragere la sorţi. 19. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia invocă încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, fiind nemulţumiţi de faptul că în obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 nu au intrat şi depozitele constituite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.), în vederea economisirii, respectiv acele depozite purtătoare de dobândă, acordată anual, o parte sub formă de numerar, iar altă parte utilizată pentru constituirea fondului de câştiguri în autoturisme, acordate prin trageri la sorţi, organizate la fiecare scadenţă a dobânzii, potrivit art. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.187/1962, anterior menţionată (libretele de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme). 20. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, deşi cele două categorii de librete de economisire (libretul de economii constituit în vederea achiziţionării de autoturisme, respectiv libretul de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme) aveau aceeaşi natură juridică, fiind contracte de depozit neregulat, constituite în scop de economisire, totuşi acestea generau situaţii juridice diferite pentru deponenţi. Astfel, în cazul depozitului constituit în vederea achiziţionării de autoturisme, deponentul nu putea retrage suma depusă, în caz contrar pierzând dreptul de prioritate pe lista viitorilor cumpărători. Aşadar, în acest caz, depozitul devenea scadent doar când se constituia suma necesară achiziţionării unui autoturism, respectiv la finalul perioadei contractuale. În acest sens, şi în prezent actul normativ criticat menţine condiţia neafectării soldului iniţial [art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007], respectiv de a nu fi fost efectuate retrageri din contul curent constituit cu acest scop. 21. Pe de altă parte, în cazul depozitelor cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, acestea urmau regimul juridic al unor depozite cu dobândă, cu posibilitatea retragerii sumei iniţiale, precum şi a dobânzii, la fiecare termen de scadenţă, iar câştigurile în autoturisme erau doar un efect al elementului aleatoriu - tragerea la sorţi, care se adăuga la contractul de depozit neregulat. 22. Curtea reţine faptul că, deşi un procent din dobândă se atribuia depunătorilor, iar alt procent se folosea de către C.E.C. pentru constituirea fondului de câştiguri în autoturisme, aceasta nu justifică instituirea aceluiaşi tratament juridic. Cele două categorii de deponenţi se găseau în situaţii juridice diferite, generate de utilizarea unor instrumente financiare diferite, respectiv, pe de o parte, un depozit cu dobândă, cu posibilitatea retragerii întregii sume de bani economisite, la fiecare scadenţă a dobânzii, iar câştigul unui autoturism, prin tragere la sorţi, fiind doar un avantaj al acestui tip de depozit (situaţie în care se regăsesc autorii excepţiei de neconstituţionalitate). Pe de altă parte, exista depozitul al cărui scop era achiziţionarea de autoturisme, scop ce era atins doar când depozitul devenea scadent, prin economisirea sumei necesare achiziţionării autoturismului, fără posibilitatea retragerii soldului sau a dobânzii pe perioada derulării contractului de depozit (ipoteza de reglementare a actului normativ criticat). 23. Astfel, Curtea reţine că situaţia juridică diferită este de natură a justifica opţiunea diferită de reglementare a legiuitorului. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, acest principiu nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii s-a mai reţinut că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui, iar principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010). În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că art. 14 - Interzicerea discriminării cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri diferit pentru a îndrepta «inegalităţile de fapt» dintre acestea, deoarece statul contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă şi în ce măsură diferenţele în situaţii similare justifică un tratament diferit, Convenţia lăsând statului contractant o astfel de marjă de apreciere în domeniul măsurilor economice sau de strategie socială (a se vedea, în acest sens, decizia cu privire la Cererea nr. 13.902/11, introdusă de Ionel Panfile împotriva României, paragraful 27, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012). 24. Astfel, aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, având în vedere faptul că regimul juridic al celor două contracte de depozit neregulat era diferit, Curtea reţine că instituirea cadrului legal care să permită persoanelor fizice care au efectuat depuneri de sume la C.E.C., în vederea achiziţionării de autoturisme, de a beneficia de restituirea sumelor astfel constituite intră în competenţa de legiferare a legiuitorului, acesta fiind liber să stabilească condiţiile de acordare a despăgubirilor pentru astfel de depozite. 25. Pentru aceleaşi considerente, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza a doua privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private. De altfel, în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, din prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii, cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu se deduce o obligaţie generală a statului de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la bănci sau la organisme internaţionale, iar prevederile art. 1 din acelaşi protocol nu se referă la dreptul de a deveni proprietarul unui bun (a se vedea decizia cu privire la Cererea nr. 34.746/97, introdusă de Asociaţia pentru protecţia cumpărătorilor de autoturisme şi alţii împotriva României). De asemenea dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 26. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu se arată, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre aceste prevederi constituţionale şi textul de lege criticat, astfel încât critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută, Curtea Constituţională neputându-se substitui autorului excepţiei în formularea unor critici de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituţionale invocate nu susţin prin ele însele neconstituţionalitatea textelor de lege criticate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 27. De altfel, Curtea mai reţine că nemulţumirea autorilor excepţiei vizează strict opţiunea legiuitorului de circumstanţiere a sferei de cuprindere a beneficiarilor de despăgubiri băneşti, pentru depozitele constituite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A., până la data de 15 februarie 1992, aspect care excedează controlului de constituţionalitate. Aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională nu îşi poate asuma rolul de a crea sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea altor prevederi la cele instituite, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.“ VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 21. Procurorul general consideră că prima orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii. 22. Titularii libretelor de economii cu dobânzi şi câştiguri în autoturisme reglementate de art. 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.187/1962 au dreptul la restituirea de către C.E.C. Bank - S.A. a sumelor depuse şi a dobânzii aferente acestora potrivit art. 1604 teza a doua şi art. 1618 din Codul civil din 1864, la valoarea denominată, conform Legii nr. 348/2004, şi în cuantumul rezultat după scăderea comisionului de administrare perceput de C.E.C. începând cu luna august 2005, indiferent de evoluţia ratei inflaţiei între momentul emiterii libretelor şi cel al restituirii sumelor. În aceste situaţii nu sunt aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007. 23. Potrivit dispoziţiilor pct. 14 alin. (1) lit. a) din Statutul C.E.C., aprobat prin Decretul nr. 371/1958 privind organizarea şi funcţionarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni, publicat în Buletinul Oficial nr. 32 din 19 august 1958, Casa de Economii şi Consemnaţiuni „primeşte de la cetăţeni depuneri de bani pe librete de economii, pe obligaţiuni C.E.C. şi alte forme de economisire“. De asemenea, conform pct. 21 din Statut, „pentru sumele depuse, Casa de Economii şi Consemnaţiuni a Republicii Populare Române plăteşte titularilor dobânzi anuale sau câştiguri“ [alin. (1)], cuantumul dobânzilor fiind stabilit de Consiliul de Miniştri [alin. (2)], iar cuantumul câştigurilor de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni, „în limita sumelor corespunzătoare dobânzii legale şi a sumelor încasate la operaţiunile efectuate pe diferite forme de economisire“ [alin. (3)]. În fine, potrivit pct. 17 alin. (1) şi pct. 4 din statut, sumele depuse la Casa de Economii şi Consemnaţiuni „se restituie la cererea titularilor“ şi „sunt garantate de stat“. Această soluţie s-a menţinut şi după reorganizarea C.E.C. prin Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii şi Consemnaţiuni din România în societate bancară pe acţiuni, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 66/1996), în societate bancară pe acţiuni; astfel, conform art. 5 alin. (1) din Statutul Casei de Economii şi Consemnaţiuni din 1 octombrie 1996, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 888/1996: „C.E.C. funcţionează ca bancă de economii, având ca principal obiect de activitate atragerea, păstrarea şi fructificarea economiilor băneşti în lei şi în valută ale populaţiei (...).“ Potrivit art. 17-26 din statut: (i) depunerile populaţiei la C.E.C. „au caracter voluntar şi se primesc cu respectarea strictă a principiului liberului consimţământ al depunătorilor“ [art. 17 alin. (1)] şi „pot îmbrăca atât formă materializată (librete de economii, obligaţiuni, certificate de economii, de depunere şi altele similare), cât şi dematerializată (conturi curente personale, de depozit)“ [art. 18 alin. (2)]; (ii) instrumentele de economisire emise de C.E.C. în contrapartida preluării disponibilului bănesc „au înscrisă (...) o valoare nominală exprimată în formă bănească, negociabilă sau nu, purtătoare de dobândă sau nu, după cum se stabileşte de C.E.C. prin condiţiile de emisiune a fiecărui tip de instrument de economisire“ [art. 18 alin. (3)]; (iii) „rata dobânzii pe fiecare instrument de economisire şi modul de acordare a acesteia, în numerar sau sub formă de câştiguri, se stabilesc de către Consiliul de administraţie al C.E.C. (...) în limita fondului constituit din dobânzile totale sau parţiale ce se acordă la depunerile pe fiecare instrument de economisire“ [art. 20 alin. (1)]; (iv) sumele depuse, precum şi dobânzile şi câştigurile cuvenite pentru acestea „sunt garantate de stat“ şi „se restituie oricând, la cererea titularilor sau a reprezentanţilor legali ai acestora“, dreptul de creanţă asupra sumelor depuse, dobânzilor şi câştigurilor fiind imprescriptibil (art. 24). Întrucât, potrivit prevederilor mai sus menţionate, raporturile între C.E.C. şi titularii libretelor de economii cu dobânzi şi câştiguri în autoturisme sunt specifice unui contract de depozit având ca obiect bunuri fungibile, odată cu emiterea libretului de economii C.E.C. a devenit proprietarul disponibilului bănesc pe care l-a preluat în depozit, fiind obligat să restituie titularului libretului - oricând, la cererea acestuia - exact suma pe care a primit-o, indiferent de creşterea sau deprecierea valorii ei, precum şi dobânda aferentă prevăzută pentru acest instrument de economisire. 24. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 1604 teza a doua din Codul civil din 1864, în vigoare la data emiterii libretelor, care, consacrând principiul nominalismului monetar, stabilesc că „un depozit de bani, când depozitarul, conform art. 1602, făcuse întrebuinţare de dânsul, trebuie să se restituie în acele monede în care s-a făcut, atât în cazul de sporire, cât şi în acela de scădere a valorii lor“. 25. Aşadar, în considerarea acestor prevederi legale, C.E.C. Bank - S.A. nu are obligaţia de a asigura - prin indexarea lor cu rata inflaţiei - menţinerea puterii de cumpărare a disponibilităţilor băneşti pe care le-a atras prin emiterea de librete de economii cu dobânzi şi câştiguri în autoturisme, efectele denominării operate prin Legea nr. 348/2004 şi ale fenomenului inflaţionist asupra puterii de cumpărare urmând a fi suportate de către titularii acestor librete. 26. În acest sens trebuie observată şi precizarea cuprinsă în considerentele Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 10 iulie 2001 asupra Cererii nr. 34.746/1997 în Cauza privind Asociaţia şi Liga pentru Protecţia Cumpărătorilor de Autoturisme ş.a. împotriva României: „Cu privire la faptul că reclamanţii se plâng despre faptul că puterea de cumpărare a economiilor lor a scăzut ca urmare a inflaţiei, Curtea consideră că din prevederile art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie nu se deduce o obligaţie generală pentru stat de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la bănci sau la organismele financiare (Comisia Europeană, DH X. împotriva Germaniei nr. 8.724/79, 6.3.80, DR 20, p. 226). Cu privire la imposibilitatea pentru reclamanţi de a achiziţiona un autoturism datorită deprecierii puternice a sumei depuse în cont, Curtea reafirmă faptul că art. 1 nu se referă la dreptul de a deveni proprietarul unui bun (Comisia Europeană, D.H. Kuczynska împotriva Poloniei, nr. 25.696/1994, 10.9.97, nepublicată, şi Comisia Europeană, D.H. Rudzinska împotriva Poloniei, hotărârea din 7 septembrie 1999, nepublicată).“ 27. În fine, întrucât comisionarea activităţii de administrare a conturilor s-a realizat de către C.E.C. în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 66/1996, fiind justificată prin faptul că această activitate presupune anumite cheltuieli, ce cad în sarcina deponentului, conform art. 1618 dinCodul civil din 1864, titularii libretelor au dreptul la restituirea sumei depuse împreună cu dobânda aferentă, în cuantumul rezultat după scăderea comisionului de administrare perceput de C.E.C. Bank - S.A. 28. Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 nu sunt incidente în cauzele privind libretele C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme (nici sub aspectul îndreptăţirii deţinătorilor de librete la despăgubiri prin titluri de stat până la concurenţa valorică determinată potrivit prevederilor ordonanţei, nici sub aspectul posibilităţii utilizării metodei de calcul al valorii despăgubirilor), deoarece acestea sunt produse bancare diferite de depozitele constituite în vederea achiziţionării unui autoturism în considerarea expresă a cărora ordonanţa a fost emisă. Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 sunt incidente exclusiv în cazul depozitelor constituite la C.E.C. în vederea achiziţionării de autoturisme şi nu pot fi aplicate prin analogie în cazul libretelor de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme. Această voinţă a legiuitorului este clar exprimată atât în preambulul, cât şi în prevederile ordonanţei (art. 1, art. 1^1 şi art. 1^3) şi se explică prin diferenţele existente între cele două instrumente de economisire; astfel, în cazul libretelor de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, titularul libretului urmăreşte obţinerea unei dobânzi pentru suma depusă (scop ce este atins cu fiecare termen de scadenţă a dobânzii), iar dobândirea autoturismului constituie „un câştig“ obţinut prin tragere la sorţi (comportând deci un element aleatoriu); în schimb, în cazul depozitelor constituite în vederea achiziţionării de autoturisme, prin constituirea depozitului la C.E.C., deponentul vizează achiziţionarea unui autoturism, scop care este atins numai atunci când acumulează în cont suma reprezentând preţul acestuia. 29. De asemenea nici principiul nediscriminării nu poate justifica aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 în ipoteze neprevăzute în cuprinsul său, căci, după cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), în considerarea principiului separaţiei puterilor în stat, instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege, pe care le consideră discriminatorii, şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, neavute în vedere de legiuitor sau inaplicabile în cazurile deduse judecăţii. 30. Totodată, tratamentul juridic diferit este justificat în mod obiectiv şi rezonabil de natura şi efectele diferite ale celor două instrumente de economisire şi nu constituie o măsură discriminatorie contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie. 31. La data de 12 septembrie 2019, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după întocmirea raportului asupra recursului în interesul legii, a depus câteva precizări cu privire la sesizarea formulată. 32. În esenţă, s-a arătat că soluţionarea problemei de drept presupune a se răspunde întrebării dacă, faţă de prevederile Codului civil din 1864, aplicabile faţă de data constituirii depozitelor, luându-se în considerare, pe de o parte, efectele rezultate din denominarea monedei naţionale şi din comisionarea activităţii de administrare a conturilor realizate de C.E.C. - S.A. în temeiul art. 1618 dinCodul civil din 1864 - a cărui aplicare particulară o constituie art. 4 alin. (2) din Legea nr. 66/1996, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, pe de altă parte, există sau nu în sarcina C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român o obligaţie de despăgubire a titularilor acestor librete şi în ce limite. 33. Totodată, s-a menţionat că şi în alte situaţii în care formularea titularului sesizării cu privire la obiectul recursului în interesul legii a fost una generică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a procedat la reformularea problemei de drept şi fie a indicat în dispozitivul hotărârii pronunţate dispoziţiile legale supuse interpretării, fie a statuat generic asupra problemei de drept. 34. În sfârşit, procurorul general, referitor la oportunitatea soluţionării problemei de drept sesizate, a învederat instanţei supreme că din relaţiile comunicate de C.E.C. Bank - S.A., prin Adresa nr. B/2471 din 10 septembrie 2019 (pe care a anexat-o precizărilor), rezultă că: (1) în evidenţele băncii există un număr de 33.039 de librete cu dobândă şi câştiguri în autoturisme şi (2) în prezent, pe rolul instanţelor judecătoreşti se află un număr de 101 cauze având ca obiect pretenţii izvorâte din instrumentele de economisire de natura celor invocate în sesizarea de faţă, dosare aflate în diferite stadii procesuale şi în care au calitatea de reclamanţi 574 de titulari de librete, iar în 3 cauze colective acţiunile au fost formulate de 113, 212 şi respectiv 118 reclamanţi. VII. Opinia judecătorilor-raportori 35. Constatând îndeplinite condiţiile privind admisibilitatea recursului în interesul legii, judecătorii-raportori au apreciat că, în soluţionarea cererilor formulate de către titularii de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, având ca obiect obligarea C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român la restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate cu indicele de inflaţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007. VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 36. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele: VIII.1. Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii 37. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că această condiţie legală este îndeplinită în ceea ce priveşte titularul sesizării, acesta fiind procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte Casaţie şi Justiţie. 38. Este îndeplinită şi condiţia privind respectarea cerinţelor de ordin formal prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, date fiind anexele memoriului de recurs în interesul legii din care rezultă că practica neunitară se identifică la nivelul mai multor curţi de apel din ţară. 39. În ceea ce priveşte obiectul recursului în interesul legii se constată că dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă stabilesc că, pentru realizarea scopului acestui mijloc de unificare a practicii judiciare, menit a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va fi sesizată în vederea pronunţării asupra unor probleme de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti. 40. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că, prin promovarea prezentului recurs în interesul legii, a fost sesizată cu solicitarea de a se stabili „existenţa şi întinderea dreptului titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme de a obţine din partea C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român despăgubiri pentru sumele depuse pe aceste mijloace de economisire, despăgubiri constând în restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate în raport cu indicele inflaţiei“. 41. Totodată, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul precizărilor depuse la 12 septembrie 2019, a arătat că soluţionarea problemei de drept sesizate presupune a se răspunde întrebării dacă, faţă de prevederile Codului civil din 1864, aplicabile faţă de data constituirii depozitelor, luându-se în considerare, pe de o parte, efectele rezultate din denominarea monedei naţionale şi din comisionarea activităţii de administrare a conturilor realizate de C.E.C. - S.A. în temeiul art. 1618 dinCodul civil din 1864 - a cărui aplicare particulară o constituie art. 4 alin. (2) din Legea nr. 66/1996, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, pe de altă parte, există sau nu în sarcina C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român o obligaţie de despăgubire a titularilor acestor librete şi în ce limite. 42. În accepţiunea art. 514 din Codul de procedură civilă, premisa esenţială a declanşării unui recurs în interesul legii o constituie soluţionarea diferită a unei probleme de drept de către instanţele judecătoreşti, prin hotărâri definitive, iar scopul acestui mecanism este acela de asigurare a interpretării şi aplicării unitare a legii în practica judiciară. 43. Din analiza conţinutului art. 514 şi următoarele din Codul de procedură civilă nu rezultă că aceste norme impun cerinţa ca problema de drept soluţionată diferit de instanţe să decurgă exclusiv din interpretarea şi aplicarea diferită a unui text de lege, întrucât conceptul de „problemă de drept“ este mai cuprinzător decât atât. 44. Printr-o constantă jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cadrul mecanismelor de unificare s-a reţinut că noţiunea de „problemă de drept“ (în ceea ce priveşte recursul în interesul legii) şi cea de „chestiune de drept“ (în contextul hotărârilor prealabile) pot presupune nu numai clarificarea unei norme juridice echivoce sau susceptibile de mai multe sensuri, ci, în egală măsură, permit, de exemplu: stabilirea unei concluzii ce se impune din coroborarea unor norme juridice, prin aplicarea corespunzătoare a regulilor de interpretare; a se decide dacă o normă juridică mai este în vigoare sau nu, ca efect al unor modificări sau evenimente legislative succesive, în absenţa unei abrogări exprese; identificarea efectelor legale ale unor decizii pronunţate de instanţa de contencios constituţional; statuarea cu privire la incidenţa unei norme de drept într-o anumită categorie de cauze, având un anumit obiect; clarificarea raportului dintre două norme pe baza categoriilor de normă generală/normă specială şi prioritatea incidenţei normei speciale etc. 45. În sensul celor anterior menţionate au fost pronunţate, spre exemplu, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi anume: Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 2 martie 2018, paragraful 46; Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019, paragrafele 56-57; deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv Decizia nr. 18 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 28 octombrie 2015, paragraful 41; Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 7 noiembrie 2011, etc. 46. Se constată însă că obiectul prezentului recurs în interesul legii, astfel cum a fost formulat şi precizat (în limitele sesizării iniţiale), nu surprinde sursa reală a practicii neunitare în litigiile în care titularii unor librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, întemeindu-se pe dispoziţiile Codului civil din 1864 în materia contractului de depozit, dar şi pe prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, au solicitat în instanţă, în contradictoriu cu C.E.C. Bank - S.A. şi cu statul român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate cu indicele de inflaţie. 47. Aşa cum reiese din analiza anexelor recursului în interesul legii şi din detaliile prezentate pentru ilustrarea orientărilor jurisprudenţiale divergente, problema de drept soluţionată diferit de către instanţe nu a constat în stabilirea existenţei şi întinderii dreptului titularilor de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme de a obţine din partea C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român despăgubiri pentru sumele depuse pe aceste mijloace de economisire, despăgubiri constând în restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate în raport cu indicele de inflaţie, ci în temeiul juridic aplicabil pentru soluţionarea cererilor cu obiectul menţionat, temei juridic identificat în mod neunitar de către instanţe. 48. Existenţa sau inexistenţa dreptului reclamanţilor de a fi despăgubiţi ori, dacă este cazul, întinderea acestor despăgubiri nu reprezintă decât consecinţa aplicării la speţă a normei sau a normelor de drept incidente şi este rezultatul activităţii jurisdicţionale nemijlocite a instanţelor în procesul de aplicare a legii, aşadar, de înfăptuire a justiţiei. 49. Se constată însă că o atare statuare nu presupune dezlegarea unei probleme de drept (obiectul valabil al unui recurs în interesul legii), ci reprezintă însăşi soluţionarea cauzei, ceea ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor cu un astfel de obiect. 50. Astfel, unele instanţe, în orientarea jurisprudenţială majoritară, au făcut aplicarea dispoziţiilor dreptului comun, respectiv a normelor din Codul civil din 1864 privitoare la contractul de depozit neregulat, cu luarea în considerare a efectelor Legii nr. 348/2004 şi cu deducerea comisionului de administrare a contului, stabilit prin Circulara aprobată în şedinţa Comitetului de direcţie al C.E.C. din 3 august 2005. 51. În orientările jurisprudenţiale minoritare, instanţele au făcut aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, prin analogie sau ca efect al principiului nediscriminării, extinzând domeniul de aplicare a acestei legi speciale la alte situaţii neavute în vedere de legiuitor la adoptarea ei; alte instanţe, pentru admiterea unor astfel de cereri, au apreciat că, la fiecare dată a depunerilor, între reclamant şi pârâtă s-au născut raporturi juridice contractuale de depozit şi mandat care, potrivit art. 969 din Codul civil din 1864, reprezintă legea părţilor şi pe care acestea trebuie să le execute cu bună-credinţă (raţionament care pare a indica o judecată în echitate şi care nu este de natură a susţine în mod consistent soluţiile pronunţate). 52. În consecinţă, se constată că practica judiciară neunitară a fost generată de regulile de drept aplicate sau de identificarea de către instanţe a temeiului juridic incident în aceste cauze, în exercitarea prerogativei judecătorului reglementate de art. 22 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.“ 53. În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii constată că se impune recalificarea obiectului recursului în interesul legii, în sensul de a se stabili dacă sunt incidente sau nu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 în soluţionarea acţiunilor formulate de către titularii de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, având ca obiect obligarea C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român la plata unor despăgubiri constând în restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate cu indicele de inflaţie. 54. Recalificarea obiectului recursului în interesul legii este susţinută de o bogată jurisprudenţă a instanţei supreme în cadrul acestui mecanism de unificare (spre exemplu, în materie civilă: Decizia nr. 9 din 25 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015; Decizia nr. 18 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 28 octombrie 2015, paragrafele 34, 35 şi 37; Decizia nr. 2 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 10 martie 2017; Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017; Decizia nr. 12 din 14 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 6 iulie 2018, paragraful 23; Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, etc.). 55. Totodată, se reţine că soluţionarea acestei sesizări este şi oportună, având în vedere datele statistice comunicate la dosar de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a precizărilor solicitate de acesta de la C.E.C. Bank - S.A.; astfel, în evidenţele băncii există încă un număr de 33.039 de librete cu dobândă şi câştiguri în autoturisme şi, pe de altă parte, în prezent, pe rolul instanţelor judecătoreşti se află un număr de 101 cauze având ca obiect pretenţii izvorâte din instrumentele de economisire de natura celor invocate în sesizarea de faţă, dosare aflate în diferite stadii procesuale şi în care au calitatea de reclamanţi 574 de titulari de librete, iar în 3 cauze colective acţiunile au fost formulate de 113, 212 şi, respectiv, 118 reclamanţi. 56. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii constată că prezenta sesizare întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 din Codul de procedură civilă. VIII.2. Asupra fondului recursului în interesul legii 57. Orientarea jurisprudenţială majoritară este cea care a dat o corectă calificare cererilor cu care instanţele au fost învestite, procedând la soluţionarea acestora pe baza dispoziţiilor dreptului comun - dispoziţiile Codului civil din 1864, iar nu prin aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007. 58. Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.187/1962 au fost introduse libretele de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme în valoare de 5.000 lei (ROL) ca instrumente de economisire emise de C.E.C. în contrapartida preluării disponibilului bănesc al depunătorilor. Funcţionând ca o bancă, atât potrivit statutului iniţial aprobat prin Decretul nr. 371/1958, cât şi Legii de reorganizare nr. 66/1996, raporturile dintre C.E.C. (în prezent C.E.C. Bank - S.A.) şi titularii libretelor de economii îmbrăcau forma unor contracte de depozit având ca obiect bunuri fungibile. În schimbul folosinţei banilor, care deveneau proprietatea băncii, C.E.C. suporta plata unei dobânzi, procentul acesteia suferind modificări după anul 1990, fără a depăşi nivelul procesului inflaţionist al perioadei imediat următoare schimbării regimului politic şi economic. 59. Potrivit dispoziţiilor pct. 17 alin. (1) din Statutul C.E.C. aprobat prin Decretul nr. 371/1958, în vigoare la data constituirii unor asemenea depozite, în concordanţă cu dispoziţiile art. 1616 din Codul civil din 1864, restituirea sumelor în numerar şi a dobânzilor se realiza oricând, la cererea deponenţilor. 60. Totodată, în baza dispoziţiilor art. 1604 alin. (2) din Codul civil din 1864, care consacra principiul nominalismului monetar, C.E.C. era ţinut să restituie suma pe care a primit-o în aceeaşi monedă, indiferent de creşterea sau scăderea valorii acesteia. 61. Prin aplicarea prevederilor Legii nr. 348/2004, începând cu 1 iulie 2005, sumele neretrase de pe asemenea instrumente au fost convertite în noua unitate monetară, potrivit proporţiei 10.000 lei vechi (ROL) pentru 1 leu nou (RON). Ca urmare a acestei denominări, intervenită pe cale legislativă şi intens mediatizată în perioada anterioară, valoarea în RON a sumelor depuse pe aceste librete C.E.C., a căror valoare iniţială era de 5.000 ROL, s-a diminuat considerabil, devenind chiar derizorie. 62. În baza Circularei C.E.C. nr. 48 din 5 martie 2004, în cazul produselor bancare a căror valoare nominală era mai mică de 10 RON şi pe care nu au fost efectuate operaţiuni de depunere/restituire timp de un an, valoarea soldului existent urma a se vira într-un cont colector, din care erau permise doar operaţiuni de lichidare a produselor bancare inactive. Începând cu 3 august 2005, în conformitate cu dispoziţiile circularei aprobate în şedinţa Comitetului de Direcţie al C.E.C. din acea dată, pentru produsele de economisire inactive înregistrate în conturile colectoare deschise la sucursale, conturile urmau a fi debitate lunar cu valoarea comisionului de 0,1 RON până când valoarea comisionului datorat era egală cu soldul contului, când intervenea închiderea contului. 63. În urma acestei evoluţii, deponenţii care nu şi-au valorificat dreptul de retragere a sumelor de bani anterior devalorizării monedei naţionale ca urmare a procesului inflaţionist (în ciuda sistării tragerilor la sorţi organizate pentru desemnarea câştigătorilor unor autoturisme şi a dobânzii neatractive), anterior denominării monedei şi acumulării unei valori a comisioanelor peste valoarea soldului, au înregistrat acţiuni pe rolul instanţelor urmărind plata de către C.E.C. Bank - S.A. şi statul român prin Ministerul Finanţelor a unor despăgubiri reprezentând actualizarea sumelor depuse în contul unor asemenea instrumente financiare. 64. Lecturând considerentele hotărârilor judecătoreşti ataşate memoriului de recurs se poate concluziona că reclamanţii au urmărit plata cu titlu de despăgubiri a sumelor depuse, actualizate cu rata inflaţiei sau cu indicele preţurilor de consum, şi, fără a preciza natura raporturilor juridice dintre părţile în litigiu, au indicat drept temei juridic al pretenţiilor dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, în multe dintre acţiuni propunând modul de calcul al despăgubirilor reglementat în acest act normativ. 65. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 este o lege cu caracter reparator, prin care legiuitorul a urmărit acordarea efectivă a despăgubirii pentru o anumită categorie de subiecţi, respectiv persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C. - S.A.) în vederea achiziţionării de autoturisme. Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru o asemenea măsură, precum şi istoricul litigiilor purtate anterior sunt irelevante, în condiţiile în care categoria persoanelor beneficiare este expres delimitată, iar reclamanţii din litigiile generatoare de practică neunitară, sesizată prin prezentul recurs în interesul legii, nu fac parte din aceasta. 66. Atât legislaţia în vigoare la data constituirii, cât şi reglementările ulterioare au făcut diferenţa între depunerile realizate în vederea cumpărării unui autoturism Dacia şi situaţia libretelor C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, acestea constituind produse bancare cu finalitate diferită. 67. Orice încercare de identificare a unor asemănări între cele două situaţii pentru obţinerea unui tratament reparator similar nu poate avea finalitate pe cale judiciară, cât timp limitele aplicării actului normativ au fost expres determinate prin opţiunea legiuitorului. 68. Având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 este un act normativ special, dispoziţiile sale se interpretează restrictiv, normele juridice speciale fiind de strictă interpretare şi aplicare. 69. Nu este lipsit de utilitate a se constata că, în considerarea acestei situaţii, s-a încercat promovarea unui proiect legislativ pentru despăgubirea persoanelor fizice care au constituit la C.E.C. depozite de tipul libretelor de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme (PL-x nr. 327/2009), proiect respins însă de Camera Deputaţilor la data de 16 septembrie 2009. 70. De asemenea, nu se justifică invocarea unui tratament discriminatoriu potrivit art. 16 din Constituţia României cât timp cele două categorii de deponenţi erau diferite, legiuitorul optând în mod explicit pentru acordarea unor despăgubiri doar pentru o categorie expres identificată. 71. Faptul că valoarea nominală a acestor librete de economii a scăzut în urma denominării monedei naţionale sau că puterea de cumpărare s-a diminuat simţitor, ca efect al procesului inflaţionist, nu sunt împrejurări imputabile unităţii depozitare şi aceasta nu poate fi ţinută a răspunde dincolo de obligaţiile contractuale şi legale ce decurg din încheierea contractului de depozit, aceste limite extinzându-se şi asupra pretinsei garanţii a statului. 72. În acelaşi sens se cuvin a fi menţionate şi considerentele Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 10 iulie 2001 asupra Cererii nr. 34.746/1997 (Cauza privind Asociaţia şi Liga pentru Protecţia Cumpărătorilor de Autoturisme ş.a. împotriva României), potrivit cărora: „Cu privire la faptul că reclamanţii se plâng despre faptul că puterea de cumpărare a economiilor lor a scăzut ca urmare a inflaţiei, Curtea consideră că din prevederile art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie nu se deduce o obligaţie generală pentru stat de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la bănci sau la organismele financiare (Comisia Europeană, DH X. împotriva Germaniei nr. 8.724/79, 6.3.80, DR 20, p. 226).“ 73. Pentru toate aceste considerente, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că: În soluţionarea cererilor formulate de către titularii de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, având ca obiect obligarea C.E.C. Bank - S.A. şi a statului român la restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate cu indicele de inflaţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. - S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2008, cu completările ulterioare. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2020. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE GABRIELA ELENA BOGASIU Magistrat-asistent, Elena Adriana Stamatescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
