Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ligia Pălcuţ în Dosarul nr. 6.175/111/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 278D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii că autoarea excepţiei a transmis la dosar note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei, precum şi o cerere de judecare în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate au mai fost analizate de Curtea Constituţională, din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 958 din 30 octombrie 2007. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.175/111/2017, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Ligia Pălcuţ într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva unei decizii de pensie emise de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi Casa Naţională de Pensii Publice, prin care s-a solicitat de către contestatoare acordarea pensiei de urmaş după soţul său decedat, care a îndeplinit funcţia de judecător, iar, ulterior, la data pensionării, a exercitat profesia de avocat. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin modul de reglementare a situaţiei foştilor magistraţi care la data pensionării au avut calitatea de avocat se creează o situaţie de discriminare, prin tratarea diferenţiată, inegală, a categoriilor profesionale de jurişti cu funcţii similare derulate pe perioada de activitate, în calitate de magistrat şi, respectiv, avocat. Pentru categoria care, pe parcursul carierei profesionale, a deţinut succesiv calitatea de avocat şi ulterior pe cea de magistrat, art. 82 alin. (5) recunoaşte vechimea anterioară de avocat, în vederea beneficiului pensiei de serviciu. Pentru categoria profesională care a desfăşurat iniţial activitatea în funcţiile de judecător sau procuror, dar ulterior a desfăşurat activitatea de avocat, nu se recunoaşte decât în parte vechimea ca judecător/procuror/avocat, fără beneficiul acordat de pensia de serviciu. Se arată că, sub aspectul vechimii în profesie, nu există nicio deosebire în conţinutul drepturilor şi obligaţiilor asumate pentru perioada de exercitare a profesiei de magistrat între persoanele care se pensionează din funcţia de judecător sau de procuror, rămase în această funcţie până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de pensionare, şi cele care, după ce au îndeplinit funcţia de magistrat, au trecut în altă activitate, tot juridică. 7. Se susţine că eventuala idee a lipsei de loialitate faţă de sistemul judiciar nu poate fi primită. Înlăturarea vechimii în muncă pentru calitatea de avocat constituie un afront adus acestei profesii. Pentru categoria care se pensionează din cadrul sistemului judiciar se atribuie o formă de maximizare a unei perioade de formare şi activitate profesională ca avocat, dar pentru categoria care a ieşit din sistemul judiciar trecerea în avocatură reprezintă o sancţiune prin pierderea sau decăderea din acelaşi drept. 8. Se critică, totodată, şi lipsa de corelare logică a alin. (5) cu dispoziţiile celorlalte alineate ale art. 82 din Legea nr. 303/2004 în ceea ce priveşte recunoaşterea vechimii în exercitarea profesiei de avocat, prin corelare cu dispoziţiile din celelalte alineate ale aceluiaşi articol. În ansamblul său, art. 82 prezintă deficienţe de redactare care îi conferă un caracter neconstituţional, care impune refacerea textului pentru a elimina situaţia de confuzie. 9. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă consideră că prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(5) Persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3) în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupaţie. În acest caz, pensia se stabileşte dintr-o bază de calcul egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, şi sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcţie ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile“. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalităţii în faţa legii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici similare, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă, ca neîntemeiată. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 501 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, paragraful 16, Curtea a statuat, cu privire la pensia de serviciu a magistraţilor, că aceasta a fost instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură. Conform reglementărilor criticate, pensia de serviciu se acordă la împlinirea vârstei de pensionare numai magistraţilor care, în privinţa totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiţia de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură (între 20 şi 25 de ani, după caz). 16. Curtea a observat (paragrafele 22 şi 23 din decizia menţionată) că legiuitorul a reglementat la art. 82 din Legea nr. 303/2004 condiţiile în care judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi pot beneficia de pensia de serviciu. La acordarea acestui beneficiu, legiuitorul a avut în vedere importanţa pentru societate a activităţii desfăşurate de această categorie socioprofesională, activitate caracterizată printr-un înalt grad de complexitate şi răspundere, precum şi de incompatibilităţi şi interdicţii specifice. Totodată, Curtea a constatat că acordarea pensiei de serviciu la împlinirea vârstei de pensionare numai acelora care, în privinţa totalului vechimii lor în muncă, îndeplinesc condiţia de a fi lucrat un anumit număr de ani numai în magistratură nu poate conduce la constatarea unor discriminări - sub aspectul cuantumului pensiei - între persoanele care au îndeplinit funcţia de magistrat o perioadă mai mică de 25 ani (care nu beneficiază de cuantumul pensiei de serviciu) şi persoanele care au îndeplinit această funcţie cel puţin 25 ani (şi care, dacă îndeplinesc şi celelalte condiţii, beneficiază de cuantumul pensiei de serviciu). Condiţia de a exercita profesia de magistrat o perioadă determinată este legitimată de necesitatea reglementării unei perioade de timp relevante şi suficiente în vederea atingerii scopului legitim urmărit de legiuitor. Prin determinarea acestei perioade, legiuitorul a intenţionat, pe de o parte, să recompenseze stabilitatea persoanelor în munca desfăşurată în acest domeniu, dar şi, pe de altă parte, să încurajeze şi să obţină, în cadrul sistemului judiciar, stabilitatea personalului angajat, pentru ca, în final, actul de justiţie să se realizeze în condiţii cât mai bune. Sub acest aspect, pensia de serviciu reprezintă un beneficiu, o recompensă acordată persoanelor care şi-au dedicat, integral sau cea mai mare parte din viaţa lor profesională, justiţiei (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 433 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 10 decembrie 2013). 17. Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, a statuat că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare ale statului. Astfel, este la aprecierea legiuitorului reglementarea condiţiilor şi a criteriilor necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o categorie de pensie sau alta, cu condiţia de a nu încălca exigenţele constituţionale şi de a respecta o condiţie de rezonabilitate în stabilirea condiţiilor de pensionare - est modus in rebus (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragraful 114). Curtea a statuat că, în considerarea situaţiei specifice a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 455 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 22 iunie 2006, sau Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007). 18. Totodată, prin Decizia nr. 958 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2008, Curtea a mai reţinut că, deşi diferenţiată, reglementarea criticată nu este discriminatorie, întrucât, aşa cum s-a arătat în jurisprudenţa sa, persoanele care se pensionează din funcţia de judecător sau de procuror, rămânând în această funcţie până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de pensionare [conform art. 82 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004], şi cele care, deşi au trecut într-o altă activitate, au în funcţia de judecător sau de procuror o vechime de 20 de ani sau chiar de 25 de ani [conform art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004] se află, în mod evident, într-o situaţie diferită faţă de persoanele care la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare sunt încadrate în alte funcţii, iar în funcţia de judecător sau de procuror nu au realizat o vechime de cel puţin 25 sau 20 de ani. Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concordantă şi cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, situaţia obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferenţiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori discriminări. 19. Curtea a constatat, prin Decizia nr. 574 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 2 iulie 2019, paragraful 20, că soluţiile normative reglementate de art. 82 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004 valorifică diverse vechimi asimilate, fără a exista o diferenţă fundamentală de concepţie, întrucât art. 82 alin. (1) se corelează cu art. 86 din aceeaşi lege, care defineşte vechimea în magistratură, urmând să fie interpretat în coroborare cu acesta. De altfel, definirea acesteia intră în marja de apreciere a legiuitorului. Curtea a mai subliniat că, în ceea ce priveşte art. 82 alin. (5) cu raportare la art. 82 alin. (1) şi (3) din lege, revine instanţelor judecătoreşti competenţa de a analiza şi de a aprecia dacă şi în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile de vechime pentru acordarea pensiei de serviciu la împlinirea vârstei de 60 de ani, chiar dacă la data pensionării solicitanţii au o altă ocupaţie. 20. Cele statuate în jurisprudenţa citată sunt valabile şi cu privire la prevederile de lege ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ligia Pălcuţ în Dosarul nr. 6.175/111/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
