Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Loredana Anamaria Cibu în Dosarul nr. 870/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.586D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, în realitate, autoarea acesteia solicită extinderea beneficiului amnistiei fiscale pentru toate categoriile de venituri realizate din activităţi independente, aspect care excedează, însă, competenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 870/117/2016, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale. Excepţia a fost invocată de Loredana Anamaria Cibu, într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică doar persoanelor avute în vedere de legiuitor, apreciind că beneficiul instituit de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 ar trebui extins şi asupra tuturor celor care, din cauza neînregistrării voluntare în scopuri de TVA, datorează sume de bani cu acest titlu. Arată că norma legală criticată acordă amnistie fiscală doar unei categorii de persoane dintre cele care realizează venituri din activităţi independente, situaţie nepermisă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, aşa încât, consideră că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 sunt constituţionale doar în ipoteza în care vor profita persoanelor care datorează TVA pentru veniturile rezultate din toate activităţile independente. 6. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în opinia exprimată, apreciază că nu sunt întemeiate criticile invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, raportat la criticile formulate în cauza de faţă, sunt incidente considerentele Deciziei nr. 79 din 20 mai 1999, conform cărora „art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.“ 9. Avocatul Poporului arată că beneficiul amnistiei fiscale, prevăzut de textul de lege criticat, nu se referă la toate categoriile cuprinse în veniturile din activităţi independente, ci numai la cele provenite din drepturile de proprietate intelectuală. Subliniază, astfel, că regula în materie fiscală o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, amnistia având un caracter de excepţie. Or, în acest caz, se aplică regula de interpretare logică exceptio est strictissimae interpretationis şi, prin urmare, amnistia fiscală prevăzută de reglementarea criticată nu poate fi extinsă la toate categoriile de venituri realizate din activităţi independente. 10. Pe de altă parte, Avocatul Poporului observă că autoarea excepţiei solicită, în realitate, completarea soluţiei legislative şi acordarea amnistiei fiscale şi pentru alte categorii de venituri, or, acceptarea unei atare critici ar transforma instanţa de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce este contrar art. 61 alin. (1) din Constituţie şi art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, apare ca fiind inadmisibilă. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, potrivit cărora „Se anulează diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului ca urmare a depăşirii plafonului şi neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.“ 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015, criticat în cauză, reglementează amnistia obligaţiilor fiscale provenite din diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În acest context, autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional şi contravine art. 16 din Constituţie, în măsura în care se aplică doar persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală, apreciind că beneficiul anulării diferenţelor de taxă pe valoarea adăugată trebuie extins şi asupra celor care au obţinut venituri din alte activităţi independente. 16. În acest context, Curtea observă că art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, defineşte veniturile din activităţi independente şi precizează, la alin. (1), că veniturile din activităţi independente cuprind veniturile din activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente. Alin. (3) al acestui articol prevede că veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, brevete de invenţie, desene şi modele, mărci şi indicaţii geografice, topografii pentru produse semiconductoare şi altele asemenea. Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sunt venituri realizate din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenţii, know-how, mărci înregistrate, francize şi altele asemenea, recunoscute şi protejate prin înscrisuri ale instituţiilor specializate, precum şi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor, iar veniturile de această natură se supun regulilor de determinare pentru veniturile din activităţi independente şi în situaţia în care drepturile respective fac obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenţă, franciză şi altele asemenea, precum şi cele transmise prin succesiune, indiferent de denumirea sub care se acordă, cum ar fi: remuneraţie directă, remuneraţie secundară, onorariu, redevenţă şi altele asemenea. 17. Raportat la critica formulată în prezenta cauză, Curtea subliniază faptul că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, amnistia având un caracter de excepţie. Aşa fiind, pretenţiile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul extinderii beneficiului anulării unor obligaţii fiscale şi în cazul altor categorii de persoane care realizează venituri din activităţi independente, altele decât cele din drepturi de proprietate intelectuală, Curtea apreciază că este incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, aşa încât, amnistia fiscală instituită prin prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 nu poate fi extinsă la toate categoriile de venituri obţinute din activităţi independente, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental. În acest sens este, spre exemplu, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie „vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor“ (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). 18. Totodată, Curtea apreciază ca fiind valabile în speţă şi considerentele Deciziei nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, prin care s-a reţinut că „nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă.“ 19. În fine, din analiza expunerii de motive a Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, Curtea reţine că legiuitorul a precizat că „promovarea acestui act normativ a fost determinată, printre altele, de necesitatea înlăturării inechităţilor apărute în aplicarea practică a prevederilor Codului fiscal în ceea ce priveşte recalificarea unor activităţi independente ca activităţi dependente.“ Totodată, în expunerea de motive se arată că, din datele furnizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), în anul 2013, din totalul persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală (55.248) doar un număr de 153 de persoane au atins plafonul prevăzut de lege. Toate aceste situaţii de fapt au determinat legiuitorul ca, pentru înlăturarea unor inechităţi apărute ca urmare a aplicării necorespunzătoare a prevederilor Codului fiscal, să procedeze la adoptarea unei măsuri legislative prin care să se anuleze diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului ca urmare a depăşirii plafonului şi neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 şi neachitate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 209/2015. 20. Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ şi a scopului urmărit de legiuitor, Curtea constată că textul de lege criticat stabileşte beneficiarii „actului de clemenţă“, legiuitorul fiind singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligaţii fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Loredana Anamaria Cibu în Dosarul nr. 870/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
