Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 5 din 14 ianuarie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 964 alin. (3), ale art. 966 şi ale art. 983 alin. (3) din Codul civil     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 5 din 14 ianuarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 964 alin. (3), ale art. 966 şi ale art. 983 alin. (3) din Codul civil

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 287 din 22 martie 2021

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 964 alin. (3), ale art. 966 şi ale art. 983 alin. (3) din Codul civil, excepţie ridicată de Adrian Andrăşescu, Costel-Cătălin Andreşescu şi Elena Corbu în Dosarul nr. 7.484/196/2017 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.110D/2018.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că faţă de autorii excepţiei de neconstituţionalitate procedura de citare este legal îndeplinită, însă citaţia emisă pentru partea Jan-Persu Diaconu a fost înmânată domnului Octaviean Diaconu. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că partea anteferită a decedat ulterior sesizării Curţii Constituţionale, iar moştenitorii săi, domnul Octaviean Diaconu şi doamna Marlena Toader, au fost introduşi în cauză în faţa instanţei a quo. Totodată, cei doi moştenitori au depus, prin avocat, domnul Dan Frâncu, concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    3. Cu privire la situaţia antereferită, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită Curţii să ia act de aceasta şi apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
    4. Curtea, având în vedere art. 14 din Legea nr. 47/1992, ia act de introducerea moştenitorilor în cauză în faţa instanţei a quo şi constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu toţi moştenitorii se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel că textul criticat nu încalcă art. 16 din Constituţie. Totodată, se arată că devoluţiunea legală presupune o moştenire de familie, drept care aceasta este limitată la legăturile de rudenie de gradul patru, cu respectarea principiului proximităţii gradelor de rudenie, fără să se încalce art. 46 din Constituţie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 29 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.484/196/2017, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 964 alin. (3), ale art. 966 şi ale art. 983 alin. (3) din Codul civil, excepţie ridicată de Adrian Andrăşescu, Costel-Cătălin Andreşescu şi Elena Corbu într-o cauză având ca obiect, printre altele, soluţionarea cererii de stabilire a calităţii de moştenitor a reclamanţilor, rude colaterale de gradul al patrulea ale defunctului, în condiţiile în care la moştenire a venit şi o rudă colaterală de gradul al treilea a defunctului. Rudele colaterale de gradele trei şi patru fac parte din clasa a patra de moştenitori care cuprinde colateralii ordinari.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate generează discriminare între descendenţii colateralilor ordinari în viaţă, care profită de fructele unei succesiuni şi descendenţii colateralilor ordinari decedaţi, care nu pot profita de fructele aceleiaşi succesiuni. De asemenea, există discriminare între descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului, pe de o parte, şi celelalte clase de moştenitori, pe de altă parte, sub aspectul dreptului de a veni la moştenire prin reprezentare succesorală. Rezultă că este nesocotit art. 16 din Constituţie.
    8. Se mai arată că textele legale criticate încalcă art. 46 din Constituţie. În acest sens se menţionează că textul constituţional invocat nu îngrădeşte, nu condiţionează şi nu limitează în niciun fel dreptul la moştenire, astfel că acest drept nu poate fi condiţionat în interiorul aceleiaşi clase de moştenitori de existenţa în viaţă a succesibilului. Prin urmare, odată ce a fost determinată o clasă de succesori, împărţeala moştenirii se face pe trunchi cu participarea directă a succesibililor aflaţi în viaţă, precum şi prin reprezentare succesorală atunci când succesibilul direct este decedat. Gradul de rudenie nu constituie o condiţie generală pentru a moşteni, ci una particulară în interiorul unei clase de succesori, astfel că introducerea unei asemenea restricţii în interiorul aceleiaşi clase de moştenitori duce la eludarea dreptului la reprezentare, contrar art. 46 din Constituţie.
    9. Se mai apreciază că dreptul la reprezentare succesorală este subsumat dreptului la apărare, astfel că interzicerea dreptului la reprezentare în privinţa unor clase de moştenitori face ca dreptul la apărare să nu mai fie garantat.
    10. Judecătoria Brăila - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 964 alin. (3), ale art. 966 şi ale art. 983 alin. (3) din Codul civil, care au următorul cuprins:
    - Art. 964 alin. (3): „(3) Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.“;
    – Art. 966:
    "(1) Pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului.
(2) În limitele prevăzute la alin. (1) şi dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 967, reprezentarea operează în toate cazurile, fără a deosebi după cum reprezentanţii sunt rude de acelaşi grad ori de grade diferite în raport cu defunctul.“;"

    – Art. 983 alin. (3): „(3) Colateralii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul“.

    15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 46 privind dreptul la moştenire.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dreptul la moştenire implică îndeplinirea a trei condiţii, şi anume: capacitate succesorală, vocaţie succesorală şi pe aceea de a nu fi nedemn, astfel încât existenţa unei cauze de nedemnitate in personam antrenează pierderea dreptului la moştenire [Decizia nr. 530 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 23 noiembrie 2005]. În sensul celor arătate, art. 957 alin. (1) din Codul civil prevede că o persoană poate moşteni doar dacă există la momentul deschiderii succesiunii, aşadar, are capacitatea de a moşteni. Totodată, nedemnul este înlăturat de la dreptul de a moşteni [art. 958-960 din Codul civil], cu excepţia situaţiei în care efectele nedemnităţii au fost înlăturate [art. 961]. Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament [art. 962]. Astfel, indiferent că este vorba de o moştenire legală sau testamentară, aceste condiţii generale ale dreptului de a moşteni trebuie să fie întrunite.
    17. În cazul moştenirii legale, art. 964 alin. (1) din Codul civil stabileşte că rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine: a) clasa întâi: descendenţii; b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi; c) clasa a treia: ascendenţii ordinari; d) clasa a patra: colateralii ordinari. În legătură cu aceste clase, alin. (3) stabileşte principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă, stabilind o regulă de drept conform căreia, în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori legali, rudele de grad mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat. Astfel, vocaţia concretă de moştenire depinde de apropierea gradului de rudenie faţă de cel care lasă moştenirea. Se mai reţine că art. 983 alin. (3) din Codul civil este o aplicaţie a art. 964 alin. (3) în privinţa clasei a patra de moştenitori şi că regula proximităţii gradului de rudenie a fost consacrată şi de Codul civil din 1864.
    18. De la principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă există două excepţii, şi anume situaţia clasei a doua de moştenitori [părinţii defunctului neînlăturând de la moştenire fraţii/surorile defunctului] şi reprezentarea succesorală [rudele de grad mai apropiat al defunctului vin la moştenire împreună cu rudele de grad mai îndepărtat]. Reprezentarea succesorală este admisă în linie dreaptă descendentă, precum şi în favoarea copiilor şi descendenţilor fraţilor şi surorilor ce fac parte din ordinul colateralilor privilegiaţi. Beneficiul reprezentării este refuzat ascendenţilor, fie ei chiar privilegiaţi, precum şi colateralilor ordinari [Decizia nr. 185 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 31 martie 2006].
    19. Prin urmare, de principiu, în cazul moştenirii legale trebuie determinată în primă fază îndeplinirea condiţiilor generale ale dreptului de a moşteni: capacitatea de a moşteni, nedemnitatea şi vocaţia la moştenire. Ulterior, concretizarea vocaţiei succesorale se obţine prin aplicarea regulilor devoluţiunii legale, şi anume a celor specifice prevăzute de art. 964 din Codul civil, care stabileşte principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii, iar unul dintre acestea fiind cel al proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă.
    20. Reglementarea acestei reguli de drept are la bază două elemente, unul subiectiv şi altul obiectiv, şi anume prezumarea faptului că sentimentul real de afecţiune faţă de defunct este mai puternic în funcţie de gradul proxim de rudenie, respectiv obligaţia statului de a stabili un criteriu de ordonare în materia dreptului succesoral pentru a evita atât insecuritatea juridică generată de dezbaterea succesiunii la un număr incert de rude de până la gradul al patrulea, cât şi fărâmiţarea accentuată a masei succesorale la un număr nedefinit de persoane. În consecinţă, principiul edictat este o expresie atât a dreptului la moştenire, cât şi a securităţii juridice.
    21. În lipsa unei asemenea reguli s-ar ajunge la situaţia împărţirii moştenirii per capita indiferent de gradul de rudenie cu defunctul în interiorul clasei respective. Rezultă că vocaţia concretă de moştenire ar avea-o în nume propriu şi în mod egal orice rudă de până la gradul al patrulea din interiorul clasei; o asemenea orientare nu ar mai ţine cont de un element esenţial al dreptului la moştenire, respectiv legătura de sânge cât mai apropiată de defunct. Mai mult, ar produce şi o insecuritate juridică crescândă, din moment ce un număr mare/nedefinit de persoane ar veni la moştenire - mai ales în ipoteza clasei a patra de moştenitori, precum în speţă.
    22. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014).
    23. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că vocaţia concretă de moştenire, determinată în funcţie de principiul proximităţii gradelor de rudenie, nu încalcă dreptul la moştenire a rudelor mai îndepărtate, fiind evident că rudele mai apropiate sunt într-o situaţie juridică distinctă faţă de acestea. Prin urmare, folosind acest criteriu - proximitatea gradului de rudenie -, legiuitorul justifică în mod obiectiv şi raţional tratamentul juridic diferit atribuit celor două categorii de persoane din perspectiva dreptului la moştenire. Aşadar, Curtea reţine că nu există o discriminare a rudelor de gradul al patrulea din clasa a patra de moştenitori în raport cu cele de gradul al treilea din aceeaşi clasă.
    24. Totodată, principiul proximităţii gradelor de rudenie nu generează discriminare între descendenţii colateralilor ordinari în viaţă, care profită de fructele unei succesiuni, şi descendenţii colateralilor ordinari decedaţi, care nu pot profita de fructele aceleiaşi succesiuni pentru că se folosesc termeni care nu suportă comparaţie. Colateralul ordinar de gradul al treilea în viaţă la momentul deschiderii moştenirii este cel ce profită de fructele succesiunii defunctului. Descendentul colateralului ordinar în viaţă de gradul al treilea moşteneşte pe colateralul ordinar în calitate de fiu/fiică în cadrul clasei întâi de moştenitori, şi nu pe defunct, faţă de care este rudă de gradul al patrulea în cadrul clasei a patra de moştenitori. El nu are un drept propriu la moştenirea defunctului dacă este în viaţă ascendentul său, rudă de gradul al treilea cu defunctul. Mai mult, colateralii ordinari decedaţi nu au capacitatea de a moşteni, astfel că descendenţii lor nu pot fi în aceeaşi situaţie juridică cu colateralul ordinar în viaţă sau cu descendentul colateralului ordinar în viaţă. Aşadar, colateralul ordinar de grad al treilea în viaţă şi descendentul acestuia nu sunt în aceeaşi situaţie juridică nici cu colateralul ordinar de gradul al treilea decedat şi nici cu descendentul acestuia. Prin urmare, termenii de comparaţie folosiţi de autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt adecvaţi pentru a demonstra existenţa unei situaţii de discriminare. Rezultă că art. 964 alin. (3) şi art. 983 alin. (3) din Codul civil nu încalcă art. 16 din Constituţie.
    25. Cu privire la invocarea art. 16 din Constituţie şi prin prisma existenţei unei discriminări privind dreptul de a veni la moştenire prin reprezentare succesorală între descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului, pe de o parte, şi celelalte clase de moştenitori, pe de altă parte, se constată că reprezentarea succesorală este un beneficiu al legii de strictă interpretare, care are drept efect general împărţirea pe tulpini a moştenirii în cadrul claselor întâi şi a doua. Această excepţie este justificată de evitarea unor situaţii injuste ce pot apărea în cazul unor decese intervenite într-o succesiune temporală imprevizibilă [decesul copiilor înaintea părinţilor sau decesul unui/unei frate/surori al/a defunctului înaintea celuilalt frate/celeilalte surori] şi de necesitatea îndeplinirii unor obligaţii de familie faţă de descendenţii apreciaţi în funcţie de liniile de descendenţă. Cu alte cuvinte, reprezentarea succesorală asigură dreptul de moştenire al descendenţilor defunctului, precum şi al colateralilor privilegiaţi, adică persoanelor aflate în mediul afectiv şi relaţional cel mai apropiat defunctului. Contactul şi relaţiile directe şi nemijlocite dintre aceştia reprezintă motivele care au determinat legiuitorul să circumscrie instituţia reprezentării numai acestei situaţii speciale. Elementul central se referă la viaţa de familie pe care a avut-o de cujus cu descendenţii, fraţii şi surorile sale, şi anume s-a născut şi a evoluat în cadrul unei vieţi de familie prestabilite în jurul părinţilor/fraţilor şi surorilor, iar ulterior a stabilit el însuşi o viaţă de familie cu descendenţii săi - fii, nepoţi, strănepoţi etc.
    26. Cele expuse mai sus constituie motive suficiente care să demonstreze caracterul de excepţie al reprezentării succesorale în raport cu principiul proximităţii gradului de rudenie. Raţiunile înfăţişate nu permit extinderea sa la ascendenţii ordinari sau la colateralii ordinari, astfel că descendenţii colateralului ordinar de gradul al treilea decedat nu pot veni în reprezentarea acestuia în concurs cu colateralul ordinar de gradul al treilea în viaţă. Prin urmare, nu se poate susţine că ar exista o discriminare între descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor defunctului din cadrul claselor întâi şi a doua, pe de o parte, şi celelalte clase de moştenitori, pe de altă parte, acestea fiind ab initio în situaţii juridice diferite. Rezultă că art. 966 din Codul civil nu încalcă art. 16 din Constituţie.
    27. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la moştenire, Curtea constată că acesta presupune o reglementare inerentă din partea statului, neputându-se exercita oricum şi în orice condiţii. În acest sens, statul nu numai că are posibilitatea, dar şi obligaţia să reglementeze condiţiile generale ale dreptului de a moşteni, precum şi să stabilească regulile privitoare la moştenirea legală şi testamentară pentru a permite transmiterea patrimoniului defunctului. Prin urmare, moştenirea legală, prin chiar denumirea sa, denotă o activitate normativă a statului de natură a crea un sistem de referinţă prin mijlocirea căruia să se realizeze transmiterea patrimoniului defunctului către rudele sale apropiate, valorizându-se, astfel, ca element intrinsec al procedurii succesorale, gradul de rudenie.
    28. Astfel, în cazul moştenirii legale, statul trebuie să creeze formele cele mai adecvate de transmitere a patrimoniului succesoral către persoanele apropiate defunctului prin reglementarea gradelor de rudenie, a claselor de moştenitori şi a altor mecanisme juridice [proximitatea gradului de rudenie, reprezentarea succesorală, reducţiunea liberalităţilor excesive, rezerva succesorală, cotitatea disponibilă] care să asigure corectitudinea, justeţea şi echitatea procedurii succesorale. În consecinţă, faptul că în cadrul clasei a patra de moştenitori îşi găseşte aplicabilitatea principiul proximităţii gradului de rudenie, iar o rudă de gradul al treilea înlătură de la moştenire o rudă de gradul al patrulea nu reprezintă decât o aplicaţie a dreptului la moştenire a acestei categorii de persoane. Mai mult, persoana dată face parte în raport cu defunctul din clasa a patra de moştenitori, fiind, aşadar, ultima rudă cu vocaţie succesorală înaintea statului, astfel că i se aplică regulile specifice situaţiei sale; în schimb, aceeaşi persoană în raport cu o rudă decedată de gradul întâi face parte din clasa întâi de moştenitori, caz în care i se aplică alte reguli, inclusiv cele referitoare la reprezentarea succesorală/cotitatea disponibilă etc. Prin urmare, dreptul la moştenire legală a persoanei cunoaşte o necesară modulare în funcţie de relaţia de rudenie între defunct şi potenţialul moştenitor.
    29. Având în vedere cele expuse, art. 964 alin. (3), art. 966 şi art. 983 alin. (3) din Codul civil nu încalcă art. 46 din Constituţie în componenta sa referitoare la moştenirea legală.
    30. În fine, invocarea art. 24 din Constituţie porneşte de la o premisă eronată în sensul că reprezentarea succesorală ar echivala cu instituţia reprezentării [legale, convenţionale sau judiciare] cuprinsă în art. 80 din Codul de procedură civilă. Or, reprezentarea succesorală constituie o reglementare ce ţine de dreptul civil substanţial, neavând nicio contingenţă cu un drept procesual căruia i se circumscrie art. 24 din Constituţie.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Andrăşescu, Costel-Cătălin Andreşescu şi Elena Corbu în Dosarul nr. 7.484/196/2017 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 964 alin. (3), ale art. 966 şi ale art. 983 alin. (3) din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Benke Károly

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016