Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 5.952  din 8 decembrie 2022  îndreptată prin Încheierea din 16 februarie 2023      Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 5.952 din 8 decembrie 2022 îndreptată prin Încheierea din 16 februarie 2023

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 169 din 28 februarie 2023
    Şedinţa publică din 8 decembrie 2022
    Dosar nr. 188/33/2021

┌───────────┬──────────────────────────┐
│ │Alina Nicoleta │
│ │Ghica-Velescu - judecător │
│ ├──────────────────────────┤
│ │Adriana Florina Secreţeanu│
│ │- judecător │
│Preşedinte:├──────────────────────────┤
│ │Daniel Gheorghe Severin - │
│ │judecător │
│ ├──────────────────────────┤
│ │Roxana Andreea Căşaru - │
│ │magistrat-asistent │
└───────────┴──────────────────────────┘


    Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamantul E.Z.C. împotriva Sentinţei civile nr. 167 din 9 iunie 2021 a Curţii de Apel C. - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 8 decembrie 2022.
    ÎNALTA CURTE,
    asupra recursului de faţă,
    din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
    I. Circumstanţele cauzei
    1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
    Prin acţiunea înregistrată la data de 16.03.2021, reclamantul E.Z.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.P., a solicitat instanţei anularea din cuprinsul Deciziei nr. 463/2017 a secţiunii C. Documentaţia de atribuire, pct. 2 - Cerinţe tehnice, lit. h), pct. (vi), emisă de directorul general al A.N.P., care prevede ca sistemul de telefonie să permită introducerea unui mesaj vocal la iniţierea convorbirilor cu următorul conţinut: „Acest apel poate fi nesigur, nu furnizaţi date şi informaţii persoanelor a căror identitate nu o cunoaşteţi.“

    1.2. Hotărârea instanţei de fond
    Prin Sentinţa civilă nr. 167 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel C. - Secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul E.Z.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.

    1.3. Calea de atac exercitată în cauză
    Împotriva acestei sentinţe, reclamantul E.Z.C. a declarat recurs şi a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, considerând că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material incidente speţei.
    În esenţă, a arătat că dreptul persoanelor condamnate de a efectua apeluri telefonice este reglementat de art. 65 din Legea nr. 254/2013, legiuitorul primar înţelegând să delege organizarea exercitării acestui drept prin intermediul unui regulament de aplicare, astfel cum reiese din alin. (4) al art. 65 din legea anterior menţionată. Această organizare este cuprinsă la art. 133 alin. (1)-(3) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu modificările şi completările ulterioare, însă alin. (4) nu mai vizează persoanele private de libertate, ci tratează obligaţia în sarcina A.N.P. de a emite o decizie care va fi opozabilă unităţilor penitenciare şi operatorilor particulari de astfel de servicii. Ca atare, inserarea mesajului: „Acest apel poate fi nesigur, nu furnizaţi date şi informaţii persoanelor a căror identitate nu o cunoaşteţi.“, la iniţierea oricărui apel telefonic, este nelegală. Legiuitorul nu a trasat astfel de competenţe A.N.P., aşadar nu se poate discuta despre oportunitate, cum eronat a reţinut prima instanţă.
    O altă critică de nelegalitate formulată de recurentul-reclamant a vizat reţinerea de către prima instanţă a faptului că A.N.P. a consultat punctul de vedere al altor organisme publice cu competenţe în domeniu, amintind în acest sens: Direcţia tehnologia informaţiei şi comunicaţii, Serviciul cooperare şi programe, Direcţia contencios şi elaborare acte normative, precum şi Direcţia siguranţa deţinerii şi regim penitenciar. Or, toate acestea nu sunt alte organisme publice, cum eronat a reţinut prima instanţă, ci sunt divizii ale A.N.P.
    A mai arătat că din înscrisurile depuse la dosar de către intimata-pârâtă rezultă caracterul arbitrar al mesajului vocal automat. Anterior adoptării Deciziei nr. 463/2017, Direcţia control intern din cadrul A.N.P. a transmis clar că nu au fost identificate fapte de natură penală în urma folosirii terminalelor de telefonie din unităţile penitenciare. În aceste condiţii, raportat la cerinţele art. 8 din Convenţie, ingerinţa în dreptul la viaţa privată nu este prevăzută de lege şi nu urmăreşte un scop legitim. Decizia de a insera acest mesaj, în condiţiile în care nu au fost identificate fapte de natură penală, aduce atingere art. 8 din Convenţie.
    În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile şi, în rejudecare, admiterea acţiunii cum a fost formulată, anularea parţială a Deciziei nr. 463/2017 şi acordarea de daune morale.

    1.4. Apărările formulate în cauză
    Intimata-pârâtă A.N.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca netimbrat, precum şi anularea recursului pentru că nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
    Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, apreciind că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală.

    1.5. Procedura de soluţionare a recursului
    În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 din Codul de procedură civilă.
    Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 24 noiembrie 2022, cu citarea părţilor.
    În şedinţa publică din 24 noiembrie 2022, Înalta Curte, constatând că la dosar se află dovada achitării taxei judiciare de timbru, a respins excepţia nulităţii recursului pentru netimbrare, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.


    II. Soluţia instanţei de recurs
    2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, constatând că recurentul-reclamant a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă şi a dezvoltat argumentele pentru care a apreciat că pronunţarea hotărârii recurate a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, referindu-se în concret la dispoziţiile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 şi de art. 133 alin. (1)-(4) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu modificările şi completările ulterioare.
    2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante
    Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.
    Reclamantul a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea din cuprinsul Deciziei nr. 463/2017 a secţiunii C. Documentaţia de atribuire, pct. 2 - Cerinţe tehnice, lit. h), pct. (vi), emisă de directorul general al A.N.P., care prevede ca sistemul de telefonie să permită introducerea unui mesaj vocal la iniţierea convorbirilor cu următorul conţinut: „Acest apel poate fi nesigur, nu furnizaţi date şi informaţii persoanelor a căror identitate nu o cunoaşteţi.“
    Prima instanţă a respins cererea formulată de reclamant, reţinând că Legea nr. 254/2013 consacră dreptul persoanei private de libertate la convorbiri telefonice şi acordă autorităţii publice, cu competenţe în gestionarea drepturilor persoanelor private de libertate, posibilitatea să organizeze modalitatea de exercitare a dreptului.
    Totodată, a constatat că reglementarea dreptului la convorbiri telefonice este menţionată în art. 65 alin. (4) din Legea nr. 254/2013, precum şi în normele metodologice de aplicare a legii, respectiv art. 133 alin. (4) din regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, astfel încât nu pot fi primite susţinerile reclamantului referitoare la lipsa unui temei legal privind reglementarea modului de exercitare a acestui drept. Atât timp cât legea care prevede dreptul face menţiune la necesitatea adoptării unui regulament, aspect confirmat şi prin normele metodologice menţionate anterior, emiterea actului administrativ pentru aprobarea procedurii de selecţie apare ca fiind legală.
    Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte concluzia la care a ajuns judecătorul fondului şi constată că sentinţa recurată reflectă aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, motiv pentru care o va casa.
    Actul administrativ normativ contestat în cauză şi a cărui anulare parţială se solicită este reprezentat de Decizia nr. 463/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, modificată şi completată prin Decizia nr. 593/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 25 septembrie 2018, emisă de directorul general al A.N.P.
    Prin această decizie, la secţiunea C. Documentaţia de atribuire, pct. 2 - Cerinţe tehnice, lit. h), pct. (vi), s-a prevăzut ca sistemul de telefonie să permită introducerea unui mesaj vocal la iniţierea convorbirilor cu următorul conţinut: „Acest apel poate fi nesigur, nu furnizaţi date şi informaţii persoanelor a căror identitate nu o cunoaşteţi.“
    Temeiul legal care a stat la baza emiterii actului administrativ cu caracter normativ contestat în cauză, astfel cum rezultă din preambulul actului, este reprezentat de prevederile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, de dispoziţiile art. 133 alin. (4) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2016 pentru organizarea, funcţionarea şi atribuţiile A.N.P. şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
    Art. 65 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu privire la dreptul la convorbiri telefonice prevede următoarele:
    "(1) Persoanele condamnate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial.
(2) Pentru asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, directorul penitenciarului are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru instalarea de telefoane publice în interiorul penitenciarului.
(3) Cheltuielile ocazionate de efectuarea convorbirilor telefonice sunt suportate de către persoanele condamnate.
(4) Numărul şi durata convorbirilor telefonice se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi."

    Din interpretarea legală a dispoziţiilor redate anterior, Înalta Curte reţine că alin. (4) al art. 65 din Legea nr. 254/2013 reglementează expres faptul că se stabilesc prin regulamentul de aplicare al legii doar numărul şi durata convorbirilor telefonice, nu şi conţinutul convorbirilor telefonice.
    Totodată, art. 133 alin. (4) din regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, în privinţa dreptului la convorbiri telefonice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: „(4) Procedura de selecţie a operatorilor serviciilor de telefonie necesare exercitării dreptului deţinuţilor la convorbiri telefonice, categoriile de servicii de telefonie şi condiţiile de furnizare a acestora se reglementează prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.“
    Înalta Curte constată faptul că nici în cuprinsul art. 133 alin. (4) din regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 nu este reglementat modul în care se vor desfăşura convorbirile telefonice ale persoanelor condamnate, din punctul de vedere al conţinutului acestora. Ceea ce se poate reglementa prin decizie a directorului general al A.N.P., astfel cum reiese din aceste dispoziţii legale, este procedura de selecţie a operatorilor serviciilor de telefonie, categoriile de servicii de telefonie şi condiţiile de furnizare a acestora.
    Prin urmare, în acord cu susţinerile recurentului-reclamant, instanţa de control judiciar constată că legiuitorul nu a trasat în sarcina directorului general al A.N.P. competenţa de a stabili modul în care se vor desfăşura convorbirile telefonice cu privire la conţinutul acestora.
    Ca atare, inserarea, la iniţierea oricărui apel telefonic, a mesajului: „Acest apel poate fi nesigur, nu furnizaţi date şi informaţii persoanelor a căror identitate nu o cunoaşteţi.“ este nelegală, neputându-se discuta despre condiţia oportunităţii recunoscută autorităţii publice în sarcina căreia a fost stabilită obligaţia de emitere a actului administrativ cu caracter normativ, cum eronat a reţinut prima instanţă.
    În aceste condiţii, nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate de părţi cu privire la faptul că decizia a fost luată de autoritate după solicitarea şi consultarea punctului de vedere al altor organisme publice, cu competenţe în domeniu, că mesajul are un caracter neutru şi nu este de natură să scoată în evidenţă locul de unde se efectuează apelul, dar, în schimb, poate preveni comiterea unor fapte de natură penală, ori că mesajul audio încalcă sau nu dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 8 din CEDO.
    Cu referire la solicitarea recurentului-reclamant de acordare a daunelor morale, Înalta Curte aminteşte că dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează dreptul persoanei vătămate prin emiterea unui act administrativ în condiţii de nelegalitate de a obţine despăgubiri pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate de emiterea actului. Cu toate acestea, pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorităţii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite, precum şi legătura de cauzalitate dintre acestea şi emiterea actului anulat în tot sau în parte, ca nelegal.
    Prin urmare, câtă vreme recurentul-reclamant nu a probat existenţa şi întinderea daunelor morale solicitate, Înalta Curte va respinge această cerere ca neîntemeiată.

    2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
    Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul E.Z.C., va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite acţiunea şi va anula în parte Decizia nr. 463/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, modificată şi completată prin Decizia nr. 593/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 25 septembrie 2018, în ceea ce priveşte secţiunea C pct. 2 lit. h) pct. (vi), emisă de directorul general al A.N.P.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, prezenta decizie se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă.
    Admite recursul formulat de reclamantul E.Z.C. împotriva Sentinţei civile nr. 167 din 9 iunie 2021 a Curţii de Apel C. - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare:
    Admite cererea formulată de reclamant. Anulează în parte Decizia nr. 463/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, modificată şi completată prin Decizia nr. 593/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 25 septembrie 2018, în ceea ce priveşte secţiunea C pct. 2 lit. h) pct. (vi), emisă de directorul general al A.N.P.
    Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Definitivă.
    Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.


                    Judecător,
                    Alina Nicoleta Ghica-Velescu
                    Magistrat-asistent,
                    Roxana Andreea Căşaru


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016