Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 alin. (1) şi ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Distribuţie Energie Oltenia - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.984/280/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.565D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 noiembrie 2022, dată la care Curtea a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 26 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 16.984/280/2018, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 alin. (1) şi ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Distribuţie Energie Oltenia - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat, printre alţii, şi de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate împotriva Sentinţei penale nr. 1.788 din 19 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 16.984/280/2018. Potrivit notelor scrise ale autoarei excepţiei, minuta i-a fost comunicată la data de 10 ianuarie 2019, iar motivarea sentinţei penale menţionate anterior a fost publicată pe site-ul Judecătoriei Piteşti la data de 25 ianuarie 2019. Autoarea excepţiei a formulat apel împotriva considerentelor sentinţei la data de 25 ianuarie 2019, după expirarea termenului de apel de 10 zile calculat, potrivit art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, de la data comunicării minutei. Prin Decizia penală nr. 300/A din 27 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 16.984/280/2018, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca tardiv, apelul formulat de autoarea excepţiei. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că motivele de neconstituţionalitate formulate privesc conflictul normativ dintre dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, pe de o parte, şi prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, pe de altă parte, în condiţiile în care normele procesual penale criticate nu permit părţilor unei cauze penale judecate în primă instanţă accesul efectiv şi complet la justiţie în ceea ce priveşte dreptul de exercitare a unei căi de atac, conform standardelor Convenţiei pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 8 ianuarie 2013, respectiv 27 septembrie 2001, pronunţate în cauzele S.C. Raisa Shipping M. - S.R.L. împotriva României, paragraful 30, şi Hirvisaari împotriva Finlandei, paragraful 30. Astfel, în lumina efectivităţii dreptului la „recurs“, instanţa de la Strasbourg a reţinut că beneficiarul acestui drept trebuie să cunoască - anterior naşterii dreptului - „decizia“ instanţei şi fundamentele care o motivează, noţiune care în sistemul judiciar naţional este reprezentată de considerentele hotărârii judecătoreşti, conţinute de hotărârea redactată ulterior întocmirii şi pronunţării „minutei“, de la a cărei comunicare curge, în prezent, termenul de declarare a apelului. Autoarea excepţiei susţine că prevederile art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală creează serioase dificultăţi titularului dreptului de a formula apel în ce priveşte adoptarea deciziei de a promova această cale de atac, în raport cu raţionamentele juridice şi constatările de fapt ce pot fi conţinute în considerentele hotărârii judecătoreşti, care, deşi nu sunt direct executabile, nu mai pot fi cenzurate în afara examinării prevăzute de art. 417 din Codul de procedură penală. 5. Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 129 din Constituţie prevede că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. De asemenea, consideră că textul de lege criticat nu discriminează o anumită categorie de participanţi la procesul penal. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi ale art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 6 şi 9 din Legea nr. 130/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 12 mai 2021, întrucât acestea reprezintă temeiul de drept al apelului formulat de autoare, astfel că aceste dispoziţii au produs efecte în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 406 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare.“; – Art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei.“. 10. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că normele procesual penale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării instanţei de control constituţional în prezenta cauză, prin Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că sunt neconstituţionale. 12. În motivarea soluţiei sale, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, care reglementează aspecte privind conţinutul minutei, pronunţarea acesteia şi redactarea hotărârii judecătoreşti, sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 din Constituţie şi prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (1) referitoare la înfăptuirea justiţiei (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragraful 56). Din această perspectivă, Curtea a reţinut că, pentru a se asigura în mod efectiv dreptul la un proces echitabil şi garanţiile care se referă la înfăptuirea justiţiei, este necesar ca redactarea hotărârii judecătoreşti (motivarea în fapt şi în drept) să aibă loc la data pronunţării, întrucât la acest moment procesual, ca rezultat al deliberării, se conturează considerentele ce conduc la soluţie, redactarea acestora constituind doar un aspect tehnic de fixare, prin limbaj, a modului în care instanţa a judecat (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragraful 54). 13. Totodată, Curtea a constatat că normele procesual penale ale art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală aduc atingere demnităţii umane şi dreptăţii, ca valori supreme în statul de drept (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragraful 57). În acest sens, Curtea a reţinut că o „justiţie întârziată/amânată“ prin lipsa motivării în fapt şi în drept a hotărârii judecătoreşti la data pronunţării este contrară dreptului la un proces echitabil şi încalcă, implicit, dreptatea - valoare supremă în statul de drept -, iar punerea în executare a hotărârii judecătoreşti definitive la data pronunţării minutei (dispozitivului) cu motivarea în fapt post factum a soluţiei, la o dată care, în practică, se plasează la un interval mare de timp faţă de momentul pronunţării condamnării, este contrară demnităţii umane (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragrafele 64 şi 65). 14. De asemenea, Curtea a constatat că punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive în materie penală, anterior motivării în fapt şi în drept a soluţiei de condamnare, este de natură să aducă atingere dreptului la libertate şi siguranţă a persoanei condamnate, consacrat de art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragraful 85). Astfel, instanţa de control constituţional a constatat că nu este suficient ca privarea de libertate să succeadă condamnării, ea trebuie să aibă o bază legală şi o motivare în fapt şi în drept corespunzătoare în hotărârea judecătorească de condamnare, anterior punerii sale în executare. Curtea a reţinut că, potrivit legii procesual penale în vigoare, hotărârea instanţei de apel, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel, devine definitivă şi dobândeşte autoritate de lucru judecat la data pronunţării. La aceeaşi dată ea devine executorie. Or, în condiţiile în care executarea are loc în baza minutei (soluţiei) pronunţate potrivit art. 424 coroborat cu art. 405 din Codul de procedură penală, care are conţinutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii, iar nu în baza hotărârii judecătoreşti motivate în fapt şi în drept, normele procesual penale ale art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) sunt contrare dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Curtea a constatat, totodată, că prevederile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi ale art. 129, astfel cum acestea sunt interpretate, potrivit art. 20 din Constituţie, şi prin prisma art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din perspectiva atât a exercitării efective a dreptului de a formula apel, cât şi a exercitării dreptului a formula căile extraordinare de atac (Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, paragrafele 86-95). 16. Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 233 din 7 aprilie 2021, mai sus menţionată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză - prin Încheierea din 26 martie 2019 -, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 6 din Legea nr. 130/2021, a devenit inadmisibilă. 17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că, în cauză, prin ordonanţa procurorului a fost dispusă punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, ulterior fiind extinsă urmărirea penală şi pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă. Prin cererea formulată de partea civilă, a fost introdusă în cauză autoarea excepţiei, Societatea Distribuţie Energie Oltenia - S.A. din Bucureşti, în calitate de parte responsabilă civilmente. Ulterior, între procuror şi inculpat a fost încheiat un acord de recunoaştere a vinovăţiei pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate anterior, respins de către instanţa de fond, întrucât, în opinia acesteia, nu au fost respectate condiţiile prevăzute de art. 480-482 din Codul de procedură penală, din perspectiva persoanelor care pot fi trase la răspundere penală cu privire la săvârşirea infracţiunilor, în mod particular, fiind invocate dispoziţiile art. 135 din Codul penal, care reglementează condiţiile răspunderii penale a persoanei juridice. 18. Împotriva hotărârii instanţei de fond au formulat apel parchetul, inculpatul şi autoarea excepţiei, Societatea Distribuţie Energie Oltenia - S.A. din Bucureşti, în calitate de parte responsabilă civilmente. Instanţa de apel a admis apelurile declarate de parchet şi inculpat împotriva hotărârii instanţei de fond, a desfiinţat sentinţa şi, rejudecând, a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între parchet şi inculpat. Apelul declarat de autoarea excepţiei, în calitate de parte responsabilă civilmente, a fost respins ca tardiv prin aceeaşi decizie, întrucât nu a fost formulat în termenul de 10 zile de la comunicarea minutei, prevăzut de art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin apelul formulat, partea responsabilă civilmente - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate - a solicitat admiterea apelurilor formulate de inculpat şi parchet, desfiinţarea sentinţei atacate şi admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între parchet şi inculpat. 19. Totodată, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 230 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 5 iulie 2019, paragraful 20, Decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 25 martie 2021). 20. Având în vedere atât jurisprudenţa precitată, cât şi cele reţinute anterior în ceea ce priveşte cauza penală în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată incidenţa unei cauze de inadmisibilitate, şi anume lipsa condiţiei interesului în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate. Cu alte cuvinte, eventuala admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu ar produce niciun efect în cauză, de vreme ce apelurile declarate de parchet şi inculpat au fost admise, în consecinţă fiind admis şi acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat între aceştia, apelul părţii responsabile civilmente, deşi respins ca tardiv, fiind formulat, de asemenea, în sensul admiterii şi menţinerii acordului de recunoaştere a vinovăţiei. În context, Curtea reţine că, potrivit art. 409 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, apelul declarat de partea responsabilă civilmente în ceea ce priveşte latura penală este limitat, în funcţie de influenţa asupra soluţiei în latura civilă. Or, atât timp cât, în speţă, în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei, Curtea constată că interesul autoarei în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate nu mai subzistă, astfel că motivele de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute, întrucât relevă o situaţie ipotetică, care nu are legătură cu soluţionarea cauzei concrete deduse judecăţii. 21. Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că, în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care se urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. Constatarea neconstituţionalităţii unui text de lege ca urmare a invocării unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite autorilor acesteia şi nu poate constitui doar un instrument de drept abstract. Neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale nu are numai o funcţie de prevenţie, ci şi una de reparaţie, întrucât ea vizează în primul rând situaţia concretă a cetăţeanului lezat în drepturile sale prin norma criticată (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 30). Tot astfel, Curtea a mai reţinut, într-o altă cauză, că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014, paragraful 20, cu referire la Decizia nr. 29 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014), iar excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curţii Constituţionale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi (în acest sens, Decizia nr. 566 din 9 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 8 ianuarie 2021, paragraful 41). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 6 din Legea nr. 130/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Distribuţie Energie Oltenia - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.984/280/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 410 alin. (1) din Codul de procedură penală, în forma anterioară modificării acestora prin art. I pct. 9 din Legea nr. 130/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
