Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 lit. c^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Direct Distribuţie Birotica - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 255/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 729D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Andrei Nicolau, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care, mai întâi, depune anumite înscrisuri, respectiv decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor care a format obiectul plângerii în faţa instanţei de judecată, din care reiese interpretarea dată noţiunii de „grave prejudicii“, noţiune care este supusă controlului de constituţionalitate. 4. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 181 lit. c^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. Astfel, mai întâi, prezintă situaţia de fapt a cauzei care a condus la invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv participarea la o procedură de licitaţie publică în cadrul căreia, în urma verificării ofertantului, a constatat existenţa unui certificat constatator negativ în care erau înscrise anumite menţiuni cu privire la neîndeplinirea unor obligaţii contractuale, prejudiciul fiind de 264 lei, reprezentând 23% din produsele livrate, precum şi împrejurarea că această sumă a fost acoperită din garanţia de bună execuţie. În aceste condiţii, compania contractantă a descalificat entitatea ofertantă, ca urmare a existenţei unor „grave prejudicii“ într-un contract anterior. Arată că, în acest context, în urma contestaţiei formulate şi ca urmare a respingerii de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a acţiunii, s-au pus în discuţie două aspecte: pierderea licitaţiei şi atragerea răspunderii penale care derivă dintr-o asemenea împrejurare, ca urmare a declaraţiei pe propria răspundere că nu se află în ipoteza normelor criticate şi care poate conduce la fals în declaraţii. Arată că, folosind căile de atac, în urma soluţionării plângerii formulate împotriva deciziei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor pronunţate în cauza de faţă, curtea de apel a admis plângerea şi a constatat că decizia menţionată nu este temeinică. 5. În acest context, problema care se pune este de legalitate, şi nu de oportunitate, în sensul că, pe parcursul demersurilor efectuate, s-a pus problema identificării pârghiilor legale prin care să se demonstreze instanţei faptul că entitatea ofertantă nu se află în situaţia de „grave prejudicii“. Această noţiune nu este definită în actul normativ în discuţie, singura desluşire fiind cu privire la noţiunea de „consecinţe deosebit de grave“, cuprinsă atât în noul, cât şi în vechiul Cod penal. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la calitatea legii, precizează că un text trebuie să fie clar şi precis pentru a fi aplicat. Din cele prezentate se poate observa că autorităţile îndrituite cu aprecierea şi stabilirea în concret dacă entitatea ofertantă se află sub incidenţa „gravelor prejudicii“ au dat interpretări diferite textului legal criticat. Or, cetăţeanul trebuie să fie protejat împotriva arbitrarului. De altfel, în noul text cuprins la art. 167 alin. (8) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, acest element de „grav prejudiciu“ a fost definit. 6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, invocându-se o interpretare diferită a textelor de lege de către autoritatea contractantă şi de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în realitate se doreşte o interpretare a prevederilor criticate. Or, interpretarea legii este o fază indispensabilă a procesului de aplicare a acesteia, fiind atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti şi care a fost exercitat în cauza de faţă, excedând controlului de constituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 3 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 255/64/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 181 lit. c^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Direct Distribuţie Birotica - S.R.L. din Bucureşti întro cauză întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 181 lit. c^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece noţiunea de „grave prejudicii“ cuprinsă în aceste dispoziţii legale nu este definită sub aspectul întinderii şi modalităţii de apreciere. Având în vedere cerinţele de principiu stabilite de către Curtea Constituţională cu privire la condiţiile calitative pe care trebuie să le îndeplinească o lege, menţionează că dispoziţiile criticate nu sunt previzibile. Astfel, atât autorităţile contractante, cât şi Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţele de judecată sunt lipsite de pârghiile legale necesare unei interpretări corecte a noţiunii de „grave prejudicii“, care este lăsată la libera apreciere a acestora. În acest context, exemplifică prin prezentarea situaţiei de fapt a cauzei. [Se susţine că suma de 264 lei a fost considerată ca fiind grav prejudiciu în sensul art. 181 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006]. Totodată, precizează că, în legislaţie, o noţiune asemănătoare este definită numai în materie penală. 9. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece interpretarea dispoziţiilor legale, în speţă a noţiunii de „grave prejudicii“, ţine de resortul instanţei de judecată, în sensul art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Interpretarea legilor este o operaţiune raţională utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea în mod necesar în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite. În acest sens, interpretarea este faza indispensabilă a procesului de aplicare a legii. Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, „oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare juridică“ (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatul Unit). 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul arată că prevederile criticate au fost abrogate, însă este incidentă Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, raportat la cerinţele de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să le îndeplinească o normă în vederea respectării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, consideră că sunt relevante considerentele cuprinse în Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, prin care Curtea a reţinut că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea. Faţă de considerentele cuprinse în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în materie, apreciază că este de competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 181 lit. c^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintro procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat care se află în oricare dintre următoarele situaţii: (...) c^1) în ultimii 2 ani nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia;" 15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogată prin art. 238 lit. a) din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016. Însă, având în vedere prevederile art. 236 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 98/2016, potrivit cărora „Procedurilor de atribuire în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică legea în vigoare la data iniţierii procedurii de atribuire. (...) Contractele de achiziţie publică/Acordurile-cadru încheiate înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data când acestea au fost încheiate în tot ceea ce priveşte încheierea, modificarea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea acestora“ şi cele ale art. 69 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, potrivit cărora „Contestaţiile/Cererile/Plângerile aflate în curs de soluţionare la Consiliu/instanţa de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă să fie soluţionate în condiţiile şi cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost depuse“, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. 16. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta referitoare la calitatea legii. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Din economia prevederilor art. 181 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, Curtea observă că autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat care se află în oricare dintre următoarele situaţii: a intrat în faliment ca urmare a hotărârii pronunţate de judecătorul-sindic; face obiectul unei proceduri legale pentru declararea sa în una dintre situaţiile antereferite; nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în ţara în care este stabilit; în ultimii 2 ani nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia; a fost condamnat, în ultimii trei ani, prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greşeli în materie profesională; prezintă informaţii false sau nu prezintă informaţiile solicitate de către autoritatea contractantă în scopul demonstrării îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie. 18. Una dintre situaţiile în care autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat - şi al cărei conţinut este criticat parţial în prezenta cauză - este aceea că, în ultimii 2 ani, ofertantul/candidatul nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia. Aşadar, respingerea poate opera dacă sunt îndeplinite, cumulativ, trei condiţii, respectiv: neîndeplinirea contractului să fie aferentă ultimilor 2 ani înainte de procedura la care participă; motivele de neexecuţie să fie imputabile acelui ofertant în cauză; sunt antamate/reclamate de către beneficiari producerea unor grave prejudicii. 19. În aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006 [în prezent abrogată ca urmare a abrogării actului principal], care prevede, la art. 97^1, că „autoritatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii […]“. Aceste documente constatatoare emise de către autoritatea contractantă pot fi contestate în justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare [a se vedea art. 97^1 alin (5) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006]. 20. Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 transpune Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare şi de servicii, Directiva 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de achiziţie aplicate de entităţile care operează în sectoarele apă, energie, transport şi servicii poştale, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L134 din 30 aprilie 2004, cu excepţia art. 41 alin. (3), art. 49 alin. (3)-(5) şi art. 53, care se transpun prin hotărâre a Guvernului, Directiva 1989/665/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de recurs în materie de atribuire a contractelor de furnizare şi de lucrări, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L395 din 30 decembrie 1989, şi Directiva 1992/13/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea regulilor Comunităţii pentru procedurile de achiziţie a entităţilor care operează în sectoarele apă, energie, transport şi telecomunicaţii, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L76 din 23 martie 1992, cu excepţia art. 9-11, care se transpun prin hotărâre a Guvernului. 21. Directiva 2004/18/CE conţine o secţiune care se referă la Criterii calitative de selecţie, iar art. 45 reglementează cu privire la Situaţia personală a candidatului sau a ofertantului. Statele membre stabilesc, în temeiul dreptului intern şi cu respectarea dreptului european, condiţiile de aplicare a acestor prevederi, putându-se avea în vedere o derogare de la normele europene pentru cerinţele imperative de interes general. Totodată, în scopul punerii în aplicare a acestor prevederi, autorităţile contractante solicită candidaţilor sau ofertanţilor, după caz, să furnizeze anumite documente şi se pot adresa autorităţilor competente, în cazul în care au incertitudini în ceea ce priveşte situaţia personală a respectivilor candidaţi/ofertanţi, pentru a obţine informaţii pe care le consideră necesare privind situaţia personală a acestora. În cazul în care informaţiile se referă la un candidat sau ofertant stabilit în alt stat membru decât cel al autorităţii contractante, autoritatea contractantă poate solicita cooperarea autorităţilor competente. În conformitate cu legislaţia internă a statului membru în care sunt stabiliţi candidaţii sau ofertanţii, solicitările se referă la persoane fizice şi persoane juridice, inclusiv, după caz, la directori de companii sau la orice persoană cu putere de reprezentare, de decizie sau de control în ceea ce priveşte candidatul sau ofertantul. 22. Astfel, orice candidat sau ofertant care a făcut obiectul unei condamnări pronunţate printr-o hotărâre definitivă, de care autoritatea contractantă are cunoştinţă, este exclus de la participarea la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice, din motivele prevăzute în Directivă [art. 45 alin. (1) din Directiva 2004/18/CE]. De asemenea, poate fi exclus de la participarea la un contract orice operator economic care s-a făcut vinovat de o gravă abatere profesională, dovedită prin orice mijloace pe care autorităţile contractante le pot justifica [art. 45 alin. (2) lit. d) din Directiva 2004/18/CE]. 23. În acest context, Curtea reţine că prevederile art. 45 alin. (2) lit. d) din Directiva 18/2004/CE, potrivit cărora „poate fi exclus de la participarea la un contract orice operator economic: (...) (d) care s-a făcut vinovat de o gravă abatere profesională, dovedită prin orice mijloace pe care autorităţile contractante le pot justifica; (...) Statele membre precizează, în temeiul dreptului intern şi prin respectarea dreptului comunitar, condiţiile de aplicare a prezentului alineat“, sunt transpuse în prevederile art. 181 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. 24. Asupra înţelesului art. 45 din Directivă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat prin Hotărârea din 13 decembrie 2012 în Cauza C-465/11, Forposta SA, ABC Direct Compact sp.z o.o împotriva Poczta Polska S.A. Cu acel prilej, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că art. 45 alin. (2) primul paragraf litera (d) din Directiva 2004/18 conferă autorităţilor contractante competenţa să constate o abatere profesională prin orice mijloace pe care acestea le pot justifica. În plus, spre deosebire de acelaşi paragraf lit. (c), nu este necesară o hotărâre cu autoritate de lucru judecat pentru constatarea unei abateri profesionale în sensul dispoziţiei care figurează la paragraful menţionat lit. (d) (paragraful 28). În consecinţă, nerespectarea de către un operator economic a obligaţiilor sale contractuale poate, în principiu, să fie considerată drept abatere profesională (paragraful 29). Cu toate acestea, noţiunea „abatere gravă“ trebuie să fie înţeleasă ca referindu-se, în mod normal, la un comportament al operatorului economic în cauză care denotă o intenţie culpabilă sau o neglijenţă de o anumită gravitate din partea sa. Astfel, orice executare incorectă, imprecisă sau defectuoasă a unui contract sau a unei părţi din acest contract poate demonstra, eventual, o competenţă profesională limitată a operatorului economic în cauză, dar nu echivalează în mod automat cu o abatere gravă (paragraful 30). În plus, constatarea existenţei unei „abateri grave“ necesită, în principiu, efectuarea unei aprecieri concrete şi individualizate a atitudinii operatorului economic în cauză (paragraful 31). 25. Curtea de Justiţie a mai concluzionat că principiile şi normele dreptului Uniunii în materia contractelor de achiziţii publice nu justifică, în temeiul protejării interesului public şi a intereselor legitime ale autorităţilor contractante, precum şi pentru menţinerea unei concurenţe loiale între operatorii economici, impunerea printr-o reglementare naţională, precum cea în discuţie în litigiul principal, a unei obligaţii în sarcina unei autorităţi contractante de a exclude în mod automat de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice un operator într-o ipoteză precum cea anterior indicată. 26. În consecinţă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că art. 45 alin. (2) primul paragraf lit. (d) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naţionale care prevede că există o abatere profesională gravă care conduce la excluderea automată a operatorului economic în cauză de la o procedură de atribuire a unui contract de achiziţii publice în curs în ipoteza în care, din motive imputabile acestui operator economic, autoritatea contractantă a reziliat, a anulat sau a denunţat unilateral un contract de achiziţii publice precedent încheiat cu operatorul menţionat, dacă rezilierea, anularea ori denunţarea unilaterală a contractului a survenit într-un interval de trei ani înainte de iniţierea procedurii în curs, iar valoarea părţii neexecutate din contractul de achiziţii publice precedent se ridică la cel puţin 5% din valoarea totală a acestui contract. 27. Ca atare, având în vedere că înţelesul normei europene a fost desluşit în urma acestei decizii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, reglementarea este clară, precisă şi previzibilă în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aşadar, în procesul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate, atât autorităţile contractante, cât şi instanţele de judecată, în temeiul prevederilor art. 148 din Constituţie, urmează să evalueze, prin prisma normelor naţionale şi europene incidente, dacă sunt întrunite motivele de excludere a candidatului/ofertantului în procedura achiziţiilor publice. 28. În acest context, Curtea observă că instanţa judecătorească a quo, în opinia exprimată conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a apreciat că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, fiind conforme cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, iar soluţia pronunţată denotă că norma criticată este constituţională. 29. De asemenea, Curtea reţine că, în aplicarea prevederilor art. 148 din Constituţie, legiuitorul a adoptat noi norme care sau concretizat prin Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, lege care conţine „Motive de excludere a candidatului/ofertantului“ şi care sunt reconfigurate faţă de vechea legislaţie în materie. 30. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că dispoziţiile art. 181 lit. c^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, sunt constituţionale. 31. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Direct Distribuţie Birotica - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 255/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 181 lit. c^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
