Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Dumitriu în Dosarul nr. 26.306/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 569D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu este vorba despre o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, întrucât motivarea excepţiei nu cuprinde referiri la pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu normele constituţionale invocate, ci aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 3.808 din 23 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 26.306/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatoarea Adriana Dumitriu într-o cauză civilă având ca obiect o contestaţie la executare, în contradictoriu cu intimaţii Secapital S.a.R.L. şi Biroul Executorului Judecătoresc Mihai Cristian. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 402 alin. (1) din vechiul Cod de procedură civilă obligau instanţa de judecată sesizată să solicite executorului judecătoresc să-i transmită dosarul de executare în original sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare. Însă textul criticat în cauză, respectiv art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, obligă instanţa să solicite executorului judecătoresc să îi transmită doar copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, uneori nu este suficient pentru lămurirea contestaţiei, deoarece actele contestate sunt, de regulă, întocmite ca urmare a altor acte aflate în dosarul execuţional. Aşa fiind, aceasta apreciază că instanţa trebuie să poată solicita copie legalizată după tot dosarul, având în vedere rolul activ al judecătorului şi necesitatea de a afla adevărul şi de a se lămuri asupra contextului executării contestate. 6. Susţine, totodată, că atunci când executorul judecătoresc are calitatea de parte în cauză trebuie să comunice copia dosarului, conform art. 294 din Codul de procedură civilă, urmând a-şi recupera cheltuielile ocazionate de operaţiunea de copiere, precum şi cheltuielile de judecată, potrivit art. 452 şi următoarele din Codul de procedură civilă, iar atunci când nu are calitatea de parte, fiind deci un terţ, executorul trebuie să comunice înscrisurile solicitate, conform art. 297 şi 298 din Codul de procedură civilă. Apreciază că executorului judecătoresc i s-ar putea aplica regimul experţilor (art. 331 şi art. 339 din Codul de procedură civilă), adică instanţa de judecată să stabilească cheltuielile de copiere şi transmitere a actelor, în baza unui calcul detaliat care să includă numărul de file ale dosarului, costul de copiere şi costul de transport, care vor cădea în sarcina reclamantului. Remarcă, de asemenea, faptul că dispoziţiile criticate nu permit instanţei de judecată să cenzureze suma pretinsă de executor pentru copiere, cu toate că, în alte cazuri, procedura civilă dă dreptul judecătorului să reducă onorariul expertului, să înlăture cheltuieli de judecată nejustificate şi chiar să reducă onorariul achitat avocatului. 7. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă. Aceasta, întrucât motivarea excepţiei nu cuprinde referiri la pretinsa contrarietate cu normele constituţionale invocate, ci, în mod exclusiv, are în vedere aspecte privind interpretarea şi aplicarea normelor cuprinse în Codul de procedură civilă; or, sub acest aspect, instanţa de judecată învederează faptul că atribuţia interpretării legii intră în sfera competenţelor instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 126 din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Arată că, în cauză, este pusă în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, aplicarea şi interpretarea legii excedând competenţei Curţii Constituţionale. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora „Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispoziţiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea“. 13. Curtea menţionează, totodată, faptul că instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 alin. (1) şi ale art. 374 din Codul de procedură civilă, apreciind că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), în componenta privind claritatea şi previzibilitatea normei juridice, ale art. 16 alin. (1) şi (2), care consacră egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 610 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 21 noiembrie 2019, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. 16. Prin decizia precitată, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte procedura de judecată a contestaţiei la executare, art. 717 alin. (1) din Codul de procedură civilă stabileşte că aceasta se desfăşoară după procedura prevăzută de acest act normativ pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător. Prin urmare, ca regulă, dispoziţiile care reglementează judecata în primă instanţa în procedura de drept comun au vocaţia să se aplice la soluţionarea contestaţiei la executare dacă nu contravin normelor speciale din materia contestaţiei la executare sau altor norme speciale din materia executării silite. Una dintre normele cu caracter special pentru judecarea contestaţiei la executare o constituie cea reglementată de art. 717 alin. (2) din cod, criticată în prezenta cauză. Potrivit acestei norme, instanţa sesizată cu contestaţia la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în cadrul termenului fixat, copii certificate de pe actele dosarului de executare. Regula procesuală presupune ca în cadrul măsurilor pentru pregătirea judecăţii, reglementate în art. 203 din Codul de procedură civilă, judecătorul, sub rezerva dezbaterii la primul termen de judecată, să dispună măsurile necesare pentru administrarea probelor, solicitând executorului judecătoresc să îi transmită, într-un termen fixat de instanţă, copiile certificate de pe actele dosarului de executare. În concret, judecătorul va dispune, în cazul fiecărei contestaţii la executare, emiterea unei adrese către executorul judecătoresc cu solicitarea menţionată, care poate viza actul contestat sau întregul dosar de executare. Copiile sunt reproducerile înscrisurilor originale, fie că acestea sunt acte autentice, fie sub semnătură privată. Din punctul de vedere al forţei probatorii, copiile certificate de executorul judecătoresc sunt supuse regimului prevăzut de art. 286 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care operează distincţia valorii probatorii între actul original şi copia sa. 17. Curtea a observat, de asemenea, că art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabileşte în sarcina contestatorului obligaţia de a achita cheltuielile impuse de punerea la dispoziţia instanţei de executare a copiei certificate de pe actele de executare contestate. Prin urmare, partea interesată, adică titularul contestaţiei la executare, şi nu executorul judecătoresc, va suporta costurile cu efectuarea şi transmiterea copiilor de pe actele de executare contestate. Instanţa, prin aceeaşi încheiere prin care stabileşte obligaţia executorului judecătoresc de a transmite copiile solicitate, va pune în vedere contestatorului să achite costurile ocazionate de transmiterea copiilor. Analizând conţinutul normativ al prevederilor care reglementează procedura contestaţiei la executare, Curtea a reţinut că executorul judecătoresc este obligat să furnizeze copiile certificate de pe actele de executare contestate în termenul fixat de instanţă. El nu poate condiţiona transmiterea copiilor de pe actele de executare de îndeplinirea, în prealabil, a obligaţiei contestatorului de achitare a costurilor aferente, deci nu poate refuza îndeplinirea obligaţiei care îi revine în raporturile sale cu instanţa de executare până la momentul achitării efective a cheltuielilor de către partea interesată. 18. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate ce vizează obligaţia executorului judecătoresc de a transmite copiile certificate de pe actele dosarului de executare într-un termen fixat de instanţă, Curtea a reţinut că această împrejurare nu limitează, ci, din contră, dă expresie dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. 19. De asemenea, Curtea a apreciat că textul de lege care prevede obligaţia părţii interesate de a achita cheltuielile ocazionate de transmiterea copiilor nu afectează accesul liber la justiţie, întrucât, pentru situaţia în care justiţiabilul nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, legiuitorul a instituit prin art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, ca o garanţie a accesului liber la justiţie, posibilitatea ca persoanele fizice să beneficieze de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Mai mult, art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 prevede că ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România. Or, aceste dispoziţii permit instanţei de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcţie de nevoile reale ale solicitantului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 79 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, paragraful 19). 20. Distinct de cele mai sus prezentate, analizând criticile formulate în speţă, Curtea constată că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu cuprinde referiri concrete cu privire la pretinsa contrarietate a reglementării criticate cu normele constituţionale invocate, ci, în mod exclusiv, are în vedere aspecte privind interpretarea Codului de procedură civilă cu privire la posibilitatea instanţei de a solicita comunicarea întregului dosar de executare, şi nu doar de copii certificate de pe actele dosarului de executare, la demonstrarea cheltuielilor privind fotocopierea dosarului de executare, la cenzurarea acestor cheltuieli şi partea în sarcina căreia urmează să fie stabilite acestea. 21. Aşa fiind, prin prisma argumentelor prezentate, Curtea constată că autoarea excepţiei nu are în vedere, în concret, vicii de neconstituţionalitate ale reglementării criticate, ci vizează aspecte punctuale care ţin de gestionarea actului de justiţie. Or, din acest punct de vedere, atribuţia interpretării şi aplicării legii intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 126 din Constituţie, şi nu în sfera controlului de constituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 717 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Adriana Dumitriu în Dosarul nr. 26.306/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
