Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua şi ale art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 354 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Mircioiu în Dosarul nr. 795/121/2019 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.056D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 27 octombrie 2022, în prezenţa autorului excepţiei şi a apărătorului său, domnul avocat Mircea Ciucă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 2 noiembrie 2022, dată la care Curtea a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Sentinţa civilă nr. 271 din 12 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 795/121/2019, Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua şi ale art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 354 teza a doua din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Adrian Mircioiu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de conducere al Tribunalului Bucureşti nr. 25 din 19 iunie 2018, pentru motive de nelegalitate, neconstituţionalitate şi neconvenţionalitate; obligarea pârâţilor la efectuarea operaţiunilor administrative necesare pentru repartizarea aleatorie în sistem informatic a cauzelor nr. 46.826/3/2017 şi nr. 46.826/3/2017/a1, aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti; suspendarea executării actului până la soluţionarea definitivă a cauzei. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate creează o inechitate între justiţiabili, din perspectiva faptului că unele cauze pot fi soluţionate de către un judecător desemnat, iar nu repartizat aleatoriu. Astfel, susţine că, în situaţia în care judecătorul cauzei este numit prin act administrativ de către colegiul de conducere al instanţei de judecată, se aduce atingere dreptului la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, invocă anumite considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018 şi susţine că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), întrucât nu detaliază previzibil şi concis care sunt motivele (obiective, excepţionale) care permit înlăturarea principiului distribuirii aleatorii în sistem informatic a cauzei, respectiv a principiului continuităţii completului de judecată. 5. Tribunalul Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că excepţiile de la regula instituită - privind desfăşurarea activităţii de judecată cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor şi a principiului continuităţii completului de judecată iniţial învestit ca urmare a repartizării aleatorii a cauzei în sistem informatic - pot interveni pe parcursul desfăşurării unui proces aflat pe rolul instanţei de judecată şi vizează, în special, situaţia în care membrii completului de judecată sau unul dintre aceştia nu îşi mai desfăşoară activitatea în cadrul secţiei ori, după caz, al instanţei. Reţine că aceste din urmă situaţii nu pot fi comparate cu incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, în urma cărora membrul sau membrii completului de judecată sunt opriţi să ia parte la soluţionarea unei pricini, în cazurile expres prevăzute de lege. De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate îndeplinesc condiţia de claritate şi previzibilitate, întrucât mecanismul de soluţionare a situaţiilor de excepţie ce pot interveni este stabilit prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 11 teza a doua şi ale art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 354 teza a doua din Codul de procedură penală. În raport cu motivele de neconstituţionalitate formulate de autor, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 teza a doua şi ale art. 52 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală. Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 11 teza a doua din Legea nr. 304/2004: „Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.“; – Art. 52 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004: „[...] Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.“; – Art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală: „[...] Când acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.“ 10. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile art. 11 teza a doua din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, precum şi prevederilor art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Totodată, susţine că dispoziţiile art. 52 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că problema de drept privind competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, din perspectiva aceloraşi critici precum cele invocate în cauza de faţă, instanţa de control constituţional pronunţând Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. 12. În decizia menţionată anterior, instanţa de control constituţional - făcând referire la considerentele Deciziei nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, paragrafele 33, 35, 36 - a reţinut, referitor la competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată, că ceea ce se critică este însăşi ideea de învestire ex lege a acestora cu competenţa de a stabili compunerea completurilor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completurilor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Or, Curtea a reţinut că legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere (paragraful 21 din Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021). 13. Referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a reţinut că sunt aplicabile mutatis mutandis paragrafele 48 şi 51 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 28 februarie 2020. Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalităţi prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situaţia în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relaţiei dintre un act de reglementare primar şi unul secundar (paragraful 22 din Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021). 14. Totodată, Curtea a mai reţinut că nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative, astfel că textul criticat nu contravine art. 61 şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie (paragraful 23 din Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021). 15. De asemenea, Curtea a reţinut că şi în privinţa curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor este aplicabil mutatis mutandis paragraful 57 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, astfel că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. Pentru argumentele de mai sus, Curtea nu a reţinut nici încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti (paragraful 24 din Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021). 16. Referitor la critica potrivit căreia sintagma „cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“, cuprinsă în art. 11 din Legea nr. 304/2004, este lipsită de precizie şi generează ambiguitate, aplicare discreţionară, subiectivism şi abuz ce se reflectă în caracterul de echitate, independenţă şi imparţialitate a procesului, Curtea a constatat că şi aceste critici sunt neîntemeiate. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea „principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii“, iar, potrivit art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege, „repartizarea cauzelor pe complete de judecată“ se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Prin această din urmă reglementare, legiuitorul a instituit o excepţie de la principiul continuităţii, prevăzând că pot exista motive obiective pentru care judecătorul să nu poată participa la judecată. Faptul că în cuprinsul legii nu sunt enumerate aceste motive obiective nu poate conduce la neconstituţionalitatea textului de lege criticat, deoarece legiuitorul nici nu ar fi putut să prevadă, în mod exhaustiv, aceste situaţii obiective. În acest sens, dispoziţiile art. 52 alin. (1) fraza finală prevăd că schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti (paragraful 27 din Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021). 17. În aceste condiţii, Curtea a constatat că şi critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prin aceea că inculpaţii nu beneficiază de garanţiile unei justiţii unice, egale şi imparţiale din cauza pretinsei neclarităţi a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004, este neîntemeiată, deoarece faptul că nu sunt prevăzute exhaustiv în lege criteriile obiective pentru schimbarea membrilor completelor, ci doar în regulament, nu echivalează cu instituirea unor privilegii sau discriminări (paragraful 28 din Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021). 18. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii şi cel potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege (paragraful 29 din Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021). 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. Curtea constată că cele statuate în Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, precitată, sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, referitor la compunerea instanţei, astfel că nu se poate reţine contrarietatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale invocate. Textul criticat normează cu privire la unicitatea completului de judecată şi continuitatea şedinţei, însă nu exclude modificarea componenţei completului de judecată, până la începerea dezbaterilor, dacă menţinerea ei nu este posibilă. Totodată, cât priveşte continuitatea completului de judecată, în Decizia nr. 129 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 10 mai 2021, paragraful 18, instanţa de control constituţional a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care obligă la luarea în considerare a principiului continuităţii completului de judecată, prin prisma exigenţelor regulii nemijlocirii ce decurge din art. 6 paragraful 1 din Convenţie (a se vedea Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunţată în Cauza Cutean împotriva României, paragrafele 60 şi 61, sau Hotărârea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovšek şi Božičnik împotriva Sloveniei, paragraful 43). În Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunţată în Cauza Cutean împotriva României, instanţa de la Strasbourg a reamintit că, potrivit principiului nemijlocirii, într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenţi la procedură şi la procesul de administrare a probelor. Totuşi, nu se poate considera că aceasta constituie o interdicţie a schimbării compunerii completului de judecată în timpul unui proces. Pot apărea factori administrativi sau procedurali foarte evidenţi care să facă imposibilă participarea în continuare a unui judecător într-un proces. De asemenea, pot fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă să judece cauza au înţeles în mod corespunzător probele şi argumentele, de pildă, prin asigurarea disponibilităţii în formă scrisă a declaraţiilor, în cazul în care credibilitatea martorilor în chestiune nu este pusă la îndoială, sau prin noi ascultări ale argumentelor relevante sau ale martorilor importanţi înaintea completului nou-format. În vederea respectării dreptului la un proces echitabil şi a continuităţii completului de judecată este necesar ca hotărârea judecătorească, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, să fie rezultatul activităţii de deliberare la care să participe judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea (Decizia nr. 718 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 5 ianuarie 2021, paragraful 83). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Mircioiu în Dosarul nr. 795/121/2019 al Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 teza a doua şi ale art. 52 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Marian Enache Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
