Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, excepţie ridicată de Edgar Laurenţiu Dumbravă în Dosarul nr. 23/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 558D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 731D/2018, având acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, excepţie ridicată de Andreea Costache în Dosarul nr. 380/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 558D/2018 şi nr. 731D/2018, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 731D/2018 la Dosarul nr. 558D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 27 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 23/1/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatorul Edgar Laurenţiu Dumbravă cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.317 din 19 decembrie 2017. 8. Prin Încheierea din 3 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 380/1/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatoarea Andreea Costache cu prilejul examinării contestaţiei formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.317 din 19 decembrie 2017. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 din Legea nr. 303/2004 contravine art. 16 din Constituţie, care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prin raportare şi la prevederile art. 87 din Legea nr. 303/2004, întrucât alte categorii de personal din afara sistemului judiciar sau chiar din acest domeniu (personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor) pot promova în grad fără a se stabili un număr limitat de locuri pe care pot candida. Susţin, astfel, că egalitatea de tratament merge în ambele direcţii, atât de la asimilat la magistrat, cât şi invers, astfel încât, în ceea ce priveşte condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a accede la funcţia de judecător sau procuror la instanţele sau parchetele superioare, se instituie un privilegiu în favoarea celor care fac parte dintre cei asimilaţi magistraţilor, în detrimentul chiar al magistraţilor. Se arată că, de vreme ce personalul de specialitate juridică încadrat la instituţiile mai sus menţionate este asimilat magistraţilor, nu se poate presupune decât că toţi aceştia nu pot să evolueze şi să se perfecţioneze decât în cadrul unor repere profesionale similare. Apreciază că diferenţierea nu se poate justifica pe considerente administrative, deoarece legea nu face nicio distincţie în acest sens, iar a se interpreta altfel ar conduce la concluzia că oricum acest personal nu poate fi asimilat magistraţilor, întrucât forma de organizare a acestora, existenţa raporturilor de muncă şi activităţile efective desfăşurate de aceştia nu au niciun fel de similitudine cu activitatea magistraţilor. 10. Învederează astfel faptul că există şi alte categorii de jurişti care dezvoltă o activitate mai apropiată cu cea pe care o desfăşoară judecătorii şi procurorii, dar care nu beneficiază de drepturile acestui personal asimilat în materie de promovare, în acest sens fiind asistenţii judiciari (care participă alături de judecători în completele care soluţionează litigii de muncă), grefierii cu studii superioare juridice (care sunt auxiliari ai justiţiei, fiind îndeaproape implicaţi în partea procedurală a activităţii jurisdicţionale), ori magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (care au un statut foarte asemănător judecătorilor). Prin urmare, în contextul mai sus menţionat, faţă de categoriile profesionale din afara sistemului judiciar şi chiar faţă de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor din sistemul judiciar, magistraţii sunt o categorie defavorizată, în accepţiunea art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul nediscriminării, exemplu fiind Decizia nr. 1.038 din 14 septembrie 2010 sau Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. 11. În concluzie, autorii excepţiei susţin că art. 45 din Legea nr. 303/2004 îngrădeşte în mod nejustificat şi discriminatoriu dreptul judecătorilor şi procurorilor de evoluţie profesională, respectiv de obţinere a unor grade de jurisdicţie superioare, iar sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din textul de lege criticat este neconstituţională şi contravine prevederilor art. 16 din Constituţie. 12. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 558D/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că reglementarea criticată este în acord cu prevederile art. 87 din Legea nr. 303/2004 şi cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, precizând, totodată, că motivarea opiniei instanţei nu este necesară atunci când excepţia a fost invocată de către una dintre părţi, potrivit art. 29 alin. (4) fraza a II-a din Legea nr. 47/1992. 13. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 731D/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 sunt constituţionale. În acest sens, instanţa de judecată învederează că nu se poate reţine susţinerea potrivit căreia sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ ar încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât numărul de posturi stabilite anual pentru promovarea pe loc în funcţii de execuţie este influenţat de factori obiectivi şi legitimi. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale. În acest sens susţine că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât prevederile de lege criticate se aplică tuturor destinatarilor normei, fără privilegii şi fără discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015). În plus, menţionează că organizarea şi promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor sunt condiţionate de asigurarea de fonduri corespunzătoare de către Ministerul Justiţiei, în calitatea sa de ordonator principal de credite, cu privire la bugetele tuturor instanţelor judecătoreşti. 16. Totodată, Avocatul Poporului susţine că, în realitate, motivele de neconstituţionalitate invocate au în vedere modul de interpretare şi aplicare a normelor de lege criticate, ceea ce ţine însă de atributul exclusiv al instanţei de judecată, care este singura competentă să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a legii. Or, într-o atare conjunctură, Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei de judecată în interpretarea prevederilor legale incidente în cadrul unui proces, în condiţiile în care, în virtutea rolului său activ, instanţa de judecată tocmai acest lucru trebuie să îl realizeze. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, în redactarea anterioară modificării textului de lege prin Legea nr. 242/2018, text de lege potrivit căruia: „Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.“ 20. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 au fost modificate prin art. I pct. 59 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, fără a se schimba, în esenţă, soluţia legislativă, acestea având în prezent următorul conţinut normativ: „Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secţiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii.“ 21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă consacrată de art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi norme constituţionale, în acest sens fiind Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 24 octombrie 2018, Decizia nr. 337 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 12 august 2019, precum şi prin Decizia nr. 683 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 26 februarie 2020, decizii prin care a constatat că aceste prevederi sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 23. Astfel, în analizarea conformităţii cu Legea fundamentală a reglementării criticate, Curtea a pornit de la premisa potrivit căreia, în urma examenului de capacitate, judecătorul stagiar dobândeşte funcţia de judecător definitiv, care urmează să fie exercitată la instanţa corespunzătoare, respectiv judecătoria, în urma repartizării efectuate. Funcţiei de judecător la judecătorie îi corespunde, în mod evident, gradul profesional de judecătorie. Aşadar, promovarea în funcţie a judecătorilor este strâns legată de nivelul instanţei judecătoreşti la care aceştia funcţionează. Astfel, în materie de promovare pe funcţii de execuţie, regula este aceea a promovării efective, în sensul că un judecător care funcţionează la judecătorie sau tribunal, aşadar, cu grad profesional aferent acestora, pentru a funcţiona la o instanţă judecătorească imediat superioară în grad, trebuie să candideze şi să promoveze concursul pe post şi, ca urmare a obţinerii postului, dobândeşte gradul profesional superior aferent tribunalului sau curţii de apel. Este de observat că însuşi legiuitorul foloseşte noţiunea de promovare în funcţie, iar odată ce judecătorul a promovat, dobândeşte rangul şi celelalte drepturi aferente acestuia. Prin urmare, gradul profesional este un element component al funcţiei, şi nu invers. 24. Curtea a mai reţinut că pentru asigurarea funcţionalităţii şi a bunei administrări a sistemului instanţelor judecătoreşti, legiuitorul a reglementat o excepţie de la această regulă, şi anume promovarea pe loc, văzută ca un mecanism care asigură, la nevoie, completarea funcţiilor rămase vacante la nivelul tribunalului sau al curţii de apel. Acest mecanism presupune dobândirea gradului profesional superior aferent tribunalului sau curţii de apel, fără a funcţiona efectiv la instanţa judecătorească corespunzătoare. Este o derogare de la situaţia premisă care leagă gradul profesional de funcţia exercitată la o instanţă judecătorească de un anumit nivel şi permite obţinerea gradului profesional distinct de funcţia respectivă. Această excepţie este justificată de menţinerea funcţionării instanţelor judecătoreşti de nivel superior în cazul vacanţei unor funcţii la nivelul acestora, de necesitatea ocupării posturilor neocupate ca urmare a unor ieşiri individuale din sistemul instanţelor judecătoreşti. Se constituie astfel un corp de rezervă care poate răspunde imediat, permanent şi continuu necesităţilor şi provocărilor determinate de fluctuaţiile de personal din cadrul instanţelor judecătoreşti. Prin urmare, schema de personal a instanţelor judecătoreşti nu poate fi concepută fără acest corp de rezervă, ale cărui dimensiuni le stabileşte Consiliul Superior al Magistraturii. O asemenea competenţă a Consiliului Superior al Magistraturii derivă din dispoziţiile art. 125 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. 25. Curtea a mai observat că legiuitorul a realizat o ficţiune juridică, în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanţă inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcţia de la instanţa ierarhic inferioară; astfel, deşi activitatea prestată [judecător la o instanţă de rang inferior] nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul şi va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanţa ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeaşi muncă precum judecătorul de la o instanţă de rang superior. Deşi, ca expresie a egalităţii formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanţei, doi judecători să fie retribuiţi similar, legiuitorul a opus acestei inechităţi ideea de asigurare a bunei funcţionări a justiţiei, aspect care justifică aplicarea egalităţii materiale în locul celei strict formale (a se vedea, cu privire la noţiunile de egalitate formală şi materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68). 26. Prin urmare, Curtea a reţinut că din aceste motive legiuitorul a prevăzut competenţa Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă. Astfel, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcţie, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal ale sistemului de justiţie, drept care ea este supusă unor necesare condiţionări administrative. Aceasta este raţiunea pentru care un criteriu esenţialmente administrativ prevalează faţă de vocaţia judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigenţelor care ţin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc. 27. Cu privire la critica raportată la personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, precitată, Curtea a constatat că în comparaţia pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu pornesc de la situaţii de fapt/drept identice/analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradaţii aferente/în cadrul funcţiei pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcţie de execuţie decât prin susţinerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situaţiile prezentate sunt diferite, astfel că nu se poate aplica acelaşi tratament juridic (cu privire la principiul egalităţii în drepturi, a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015). 28. De asemenea, Curtea a reţinut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferenţa evidentă de regim constituţional între acestea (medici/profesori etc.), cât şi caracterul atipic al instituţiei promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc. Cu privire la aceeaşi problemă, a modului de promovare aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, că magistraţii şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor reprezintă categorii socioprofesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie. În acest sens, Curtea a observat că, deşi personalul de specialitate juridică este asimilat magistraţilor în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile acestora, există însă deosebiri esenţiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activităţii efectiv desfăşurate. 29. Ca atare, asimilarea nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuţiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speţă, precum şi activitatea efectiv desfăşurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii. Este, deci, evident că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistraţi - judecătorii şi procurorii, pe de o parte, şi personalul de specialitate juridică asimilat magistraţilor, pe de altă parte. De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condiţiile specifice de exercitare a profesiei de magistrat, inclusiv din perspectiva vechimii în funcţia de judecător sau procuror, necesară pentru promovarea în funcţii de execuţie. 30. Curtea a reţinut că dimensionarea activităţii de promovare pe loc, în funcţie de numărul de locuri aprobat anual de către Consiliul Superior al Magistraturii, se realizează prin respectarea unor cerinţe specifice în domeniu, iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a dreptului legal reglementat, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină financiară. Or, stabilirea unui anumit număr de locuri alocate anual pentru promovarea pe loc nu reprezintă o limitare de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece, potrivit art. 125 alin. (2) din Constituţie, promovarea judecătorilor este de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, „în condiţiile legii“. 31. În acest context, Curtea a considerat că prevederile art. 45 din Legea nr. 303/2004 nu contravin dispoziţiilor constituţionale de referinţă invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul de lege criticat nu conţine niciun element care să determine apariţia unei stări de discriminare, aplicându-se în mod identic tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Posibilitatea promovării pe loc constituie o caracteristică specifică funcţiei de judecător sau procuror, acest drept fiind acordat magistratului, fireşte, cu îndeplinirea cerinţelor legale reglementate în acest scop. 32. Cât priveşte condiţia existenţei şi a nedepăşirii limitei numărului de locuri, aceasta nu are legătură cu principiul egalităţii în drepturi, ci ţine de organizarea instanţelor şi a parchetelor, atribuţie ce intră în sfera de competenţă exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii, care va decide în funcţie de alocaţiile bugetare existente în materie de „cheltuieli cu personalul“. 33. Aşa fiind, prin jurisprudenţa menţionată, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate, care stabilesc că judecătorii şi procurorii pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. 34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Edgar Laurenţiu Dumbravă în Dosarul nr. 23/1/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi de către Andreea Costache în Dosarul nr. 380/1/2018/a1 al aceleiaşi instanţe şi constată că sintagma „în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“ din cuprinsul art. 45 al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 25 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
