Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a celor ale art. 488, art. 493, art. 497 şi art. 498 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Andreiaş în Dosarul nr. 42/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.695D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Inspecţia Judiciară a transmis la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prevederile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 respectă criteriile de claritate şi previzibilitate, astfel încât destinatarii acestora să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. Consideră că nu este necesar ca textul de lege criticat să prevadă criterii în baza cărora să fie interpretate noţiuni precum „în mod repetat“ ori „motive imputabile“, întrucât acestea urmează să fie apreciate în funcţie de materialul probator, în contextul fiecărui caz în parte. În ceea ce priveşte prevederile criticate din Codul de procedură civilă, arată că nicio dispoziţie din Legea fundamentală sau alte acte normative internaţionale nu impune obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 27 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 42/1/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi a celor ale art. 488, art. 493, art. 497 şi art. 498 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Andreiaş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat de acesta împotriva unei hotărâri a Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori pronunţată în materie disciplinară. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, fiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie. Aceasta deoarece textul de lege criticat nu prevede niciun fel de criterii care să fie avute în vedere la stabilirea caracterului repetat şi imputabil al nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor. Din acest motiv, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a aplicat cele cuprinse în Hotărârea nr. 676/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor şi, în consecinţă, autorul excepţiei susţine că astfel i-a fost, în realitate, evaluată activitatea profesională, ceea ce nu intră în atribuţiile secţiei. În lipsa unor criterii stabilite prin lege, se permite Consiliului Superior al Magistraturii să utilizeze criterii subiective pentru fiecare caz în parte. 7. În ce priveşte textele criticate din Codul de procedură civilă, arată, în esenţă, că se creează o discriminare prin faptul că toţi ceilalţi cetăţeni beneficiază de două grade de jurisdicţie, pe când hotărârile de sancţionare disciplinară pronunţate de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nu pot fi atacate decât cu recurs, cale extraordinară de atac, caracterizat de formalism şi rigiditate, în care pot fi invocate doar anumite motive de nelegalitate, în condiţii stricte. Arată că, în actualul Cod de procedură civilă nu s-au menţinut prevederile cuprinse în art. 304^1 din Codul de procedură civilă din 1865, care stabileau că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 din acelaşi cod, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele. De asemenea, susţine existenţa unei discriminări şi prin faptul că recursul de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementat diferit decât recursul de competenţa tribunalului sau a curţii de apel, prin instituirea procedurii de filtrare. Arată că folosirea expresiei „fără citarea părţilor“ din art. 493 alin. (5) şi (6) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul de acces liber la justiţie întrucât înlătură părţile de la o astfel de judecată, spre deosebire de judecata în recurs la tribunale sau curţile de apel. Totodată, deoarece hotărârea pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 493 alin. (5), se nesocoteşte dreptul de acces liber la justiţie, prin faptul că se interzice ca o asemenea decizie să fie atacată prin contestaţie în anulare sau revizuire. Consideră că există o contradicţie între prevederile art. 493 alin. (5) şi cele ale alin. (6) din acelaşi articol, întrucât alin. (5) prevede că decizia nu este supusă niciunei căi de atac, în schimb, în alin. (6) o asemenea interdicţie nu mai există. Susţine că se încalcă principiul egalităţii, întrucât art. 497 din Codul de procedură civilă stabileşte soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul recursului obişnuit, precedat de două grade de jurisdicţie, dar nu precizează ce soluţie se pronunţă în cazul recursului în discuţie. În fine, susţine că este discriminat în raport cu alţi procurori care s-au aflat întro situaţie identică, dar au declarat recurs anterior intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă şi au beneficiat de prevederile art. 304^1 din acesta. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 nu pot fi considerate neclare sau echivoce, întrucât noţiunile „în mod repetat“ şi „motive imputabile“ urmează a fi decelate din aprecierea contextului probator avut în vedere la constatarea abaterii disciplinare, respectiv la stabilirea sancţiunii aplicabile, ambele sintagme urmând a fi determinate în raport cu condiţiile în care magistratul îşi desfăşoară activitatea la instanţa la care este încadrat, iar nu în mod abstract. Nu se poate reţine că limitările aduse prin reglementarea motivelor de nelegalitate pentru care se poate exercita calea de atac a recursului sau suprimarea căii de atac a apelului în situaţii determinate ar putea aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie, acesta neputând fi nelimitat şi nerealizându-se prin accederea la toate instanţele din sistemul judiciar. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate vizând art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, consideră că textul nu este neconstituţional, modul de aplicare a acestuia revenind organelor abilitate de lege. Precizează că folosirea unor sintagme similare cu cele contestate de autorul excepţiei este uzuală în legislaţia românească, legiuitorul fiind obligat ca, la momentul redactării normei, să acopere o cât mai largă sferă de situaţii practice, interpretului revenindu-i misiunea de a încadra aceste situaţii de fapt în textul legal. Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului recunoaşte imposibilitatea de a se ajunge la o certitudine absolută în redactarea legilor, precum şi riscul ca grija pentru certitudine să conducă la o rigiditate excesivă (Hotărârea din 6 decembrie 2012, pronunţată în Cauza Michaud împotriva Franţei, paragraful 96), dar şi faptul că rolul interpretativ al organelor jurisdicţionale în garantarea previzibilităţii dispoziţiilor normative în sistemele de drept continental nu trebuie subestimat. Acestor organe le revine sarcina de a interpreta de o manieră coerentă dispoziţiile generale ale unei legi, pentru a stabili sensul lor exact şi a disipa orice îndoială în acest domeniu. (Hotărârea din 9 ianuarie 2013, pronunţată în Cauza Oleksandr Volkov împotriva Ucrainei, paragraful 179). 11. Referitor la textele contestate cuprinse în Codul de procedură civilă, consideră ca nu aduc atingere egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât, pe de o parte, dispoziţiile criticate nu fac referire la categoria magistraţilor, ci reglementează de principiu motivele de casare, procedura de filtrare a recursurilor la instanţa supremă, precum şi soluţiile instanţelor de recurs, iar, pe de altă parte, textul care instituie calea de atac în materie disciplinară a magistraţilor este cuprins în Legea nr. 317/2004, text necontestat de autorul prezentei excepţii. Mai mult, Constituţia conţine reglementări exprese cu privire la procedura disciplinară în cazul magistraţilor, prin art. 134 alin. (2) şi (3), legea organică neputând stabili altă procedură de contestare în acest domeniu decât cea prevăzută de Constituţie. 12. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, precizând, cât priveşte critica referitoare la lipsa de previzibilitate a sintagmei „motive imputabile“, că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul despre care este vorba, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi (a se vedea, între altele, Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68, Hotărârea din 8 iunie 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României, paragraful 37). Arată că prevederile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 vor fi analizate în contextul legii care reglementează statutul judecătorilor şi procurorilor, drepturile şi îndatoririle acestora, precum şi al Regulamentului din 15 iunie 2006 privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei, aprobat prin Ordinul nr. 1.483/C din 15 iunie 2006. Având în vedere contextul reglementării, destinatarii acesteia, motivul şi circumstanţele obligaţiilor instituite, rezultă că norma criticată este previzibilă pentru destinatarii ei. Altfel spus, chiar dacă textul de lege criticat nu cuprinde o listă exhaustivă a motivelor socotite de legiuitor ca fiind „imputabile“, se poate deduce, din ansamblul dispoziţiilor legale analizate, care este sfera acestor motive. 13. Referitor la criticile de neconstituţionalitate aduse art. 488, art. 493, art. 497 şi art. 498 din Codul de procedură civilă, apreciază că acestea nu pot fi reţinute. Arată, în esenţă, că acestea cuprind norme de procedură, ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Soluţiile legislative adoptate de legiuitor nu relevă un tratament juridic discriminatoriu, având în vedere că legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale. Critica susţinută de autorul excepţiei în raport cu art. 497 din Codul de procedura civilă sugerează necesitatea modificării legii, or, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 nu permit Curţii Constituţionale să modifice sau să completeze textul de lege supus controlului. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, potrivit cărora „Constituie abateri disciplinare: (...) h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile“. 17. De asemenea, obiectul al excepţiei îl constituie şi prevederile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 488 - Motivele de casare, art. 493 - Procedura de filtrare a recursurilor, art. 497 - Soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (în caz de casare) şi art. 498 - Soluţiile pe care le pot pronunţa alte instanţe de recurs. 18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalităţii în faţa legii, în art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil şi în art. 53 alin. (2) teza finală potrivit cărora „restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi dispusă (...) fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii“. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia susţine, în esenţă, că recursul introdus împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile pentru judecători, respectiv procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate doar cu recurs, cale extraordinară de atac, caracterizat de formalism şi rigiditate, în care pot fi invocate doar anumite motive de nelegalitate, în anumite condiţii stricte, ceea ce îngrădeşte accesul liber la justiţie. Criticile formulate de acesta vizează prevederile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 488 - Motivele de casare, art. 493 - Procedura de filtrare a recursurilor, art. 497 - Soluţiile pe care le poate pronunţa Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (în caz de casare) şi art. 498 - Soluţiile pe care le pot pronunţa alte instanţe de recurs. Curtea observă că, în speţă, nu sunt aplicabile aceste dispoziţii legale, ci cele ale art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul cărora hotărârile mai sus amintite ale secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate cu recurs în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. Or, prin Decizia nr. 126 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 7 aprilie 2011, şi prin Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 17 aprilie 2018, Curtea Constituţională a statuat că acest recurs nu trebuie calificat ca fiind acea cale extraordinară de atac prevăzută de Codul de procedură civilă, ci ca o veritabilă cale de atac, devolutivă, împotriva hotărârii organului disciplinar, soluţionată de către o instanţă judecătorească, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare. Totodată, Curtea a observat că acesta este şi sensul art. 134 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“. 20. De asemenea, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea propunerii de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia acesta îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică, Curtea a statuat că această dispoziţie constituţională nu poate interzice accesul liber la justiţie al persoanei judecate de această „instanţă extrajudiciară“. 21. Curtea a conchis, prin Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 17 aprilie 2018, paragrafele 18 şi 19, că, îndeplinind exigenţele dreptului la un proces echitabil, prin exercitarea unei căi efective de atac la o instanţă judecătorească, consacrată prin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi prin art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „recursul“ din materia disciplinară a magistraţilor este o veritabilă şi efectivă cale de atac prin care instanţa de judecată, ţinând seama de rolul activ pe care trebuie să îl aibă, poate soluţiona cauza sub toate aspectele, atât sub aspectul legalităţii procedurii disciplinare, cât şi al temeiniciei hotărârii. Aşadar, recursul în materie disciplinară de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este o cale devolutivă de atac, acesta fiind sensul prevederilor art. 134 alin. (3) din Constituţie şi al Deciziei nr. 148 din 16 aprilie 2003. 22. Recent, prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018*, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a accentuat forţa acestei jurisprudenţe, pronunţând o soluţie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, prin care a statuat că acestea sunt constituţionale doar în măsura în care se interpretează că „recursul“ prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii pronunţate în materie disciplinară. * Decizia nr. 381 din 31 mai 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 20 iulie 2018. 23. În sprijinul aceleiaşi idei, în sensul că recursul prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 diferă, ca procedură şi efecte, de cel reglementat de Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut (prin Decizia nr. 778 din 28 noiembrie 2017, paragraful 20) că numai hotărârile judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, cale extraordinară de atac, având în vedere că legiuitorul, în reglementarea obiectului recursului prin art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sa îndepărtat de la formularea fostului art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 şi nu a mai preluat teza referitoare la hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională care sunt susceptibile de recurs, drept cale extraordinară de atac. 24. În considerarea celor arătate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488, art. 493, art. 497 şi art. 498 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în condiţiile în care, aşa cum s-a statuat în deciziile mai sus menţionate, recursul exercitat împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care se soluţionează acţiunile disciplinare reprezintă o veritabilă şi efectivă cale de atac, iar nu doar o cale extraordinară de atac, limitată la anumite motive de nelegalitate. 25. De asemenea, autorul excepţiei critică şi prevederile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, care consacră caracter de abatere disciplinară nerespectării în mod repetat şi din motive imputabile, de către judecători sau procurori, a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile. Pentru a susţine pretinsa neconstituţionalitate, acesta invocă lipsa de calitate a textului de lege menţionat, ca urmare a faptului că nu sunt specificate criterii care să fie avute în vedere la stabilirea caracterului repetat şi imputabil al nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor. 26. Faţă de această critică, Curtea reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat, în mai multe cauze, ca de exemplu, Hotărârea din 25 august 1998, pronunţată în Cauza Hertel împotriva Elveţiei, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekveny împotriva Ungariei, că previzibilitatea legii nu trebuie neapărat însoţită de certitudini absolute, iar „certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoţită câteodată de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să ştie să se adapteze schimbărilor de situaţie“. De asemenea, în Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Curtea de la Strasbourg a reţinut că „există multe legi care se servesc, prin forţa lucrurilor, de formule mai mult sau mai puţin vagi ale căror interpretare şi aplicare depind de practică“. Totodată, prin Hotărârea din 25 mai 1993, pronunţată în Cauza Kokkinakis împotriva Greciei, Curtea europeană a apreciat că legiuitorul nu poate opera cu concepte absolute, motiv pentru care foloseşte uneori noţiuni vagi, care vor fi definite de jurisprudenţă. 27. Aceste consideraţii sunt pe deplin aplicabile textului de lege analizat, a cărui semnificaţie poate fi în mod rezonabil percepută şi înţeleasă de destinatarii normei, adaptarea conduitei acestora la prescripţiile normei urmând să fie analizată în funcţie de circumstanţele concrete, caracteristice fiecărei situaţii factuale în parte. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 488, art. 493, art. 497 şi art. 498 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Andreiaş în Dosarul nr. 42/1/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
