Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ - ORAŞUL MĂGURELE în Dosarul nr. 42.907/3/2014/a6 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 518D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dosarul a avut primul termen de judecată stabilit la data de 20 iunie 2017, ulterior, în temeiul art. 50 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, fiind preschimbat pentru data de 4 iulie 2017. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens arată că procedura insolvenţei este caracterizată prin celeritate, justificându-se, astfel, stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanţilor la procedură. Însă, acest fapt nu împiedică accesul liber la justiţie, părţile având posibilitatea de a contesta atât luarea unei măsuri, cât şi o omisiune, cu atât mai mult cu cât accesul liber la justiţie nu este incompatibil cu instituirea anumitor termene. Apreciază că dispoziţiile legale criticate se aplică deopotrivă persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 8 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 42.907/3/2014/a6, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de UNITATEA ADMINISTRATIVTERITORIALĂ - ORAŞUL MĂGURELE într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, pe de o parte, că prevederile art. 59 alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 85/2014 sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie, motivat de imposibilitatea persoanelor de a supune controlului judecătoresc, pe calea prevăzută de acest text de lege, „orice măsură a administratorului judiciar“ dispusă „prin orice“ act emis de acesta, indiferent că este sau nu cuprinsă în raportul lunar de activitate al administratorului judiciar şi, implicit, în extrasul aferent ce se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă potrivit art. 59 alin. (1) şi alin. (2). Sintagma „de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a extrasului prevăzut la alin. (2)“ produce o discriminare între măsurile administratorului judiciar, întrucât, pe de o parte, cele publicate în extrasul raportului pot fi contestate, iar cele nepublicate şi dispuse de administrator nu pot fi contestate; pe de altă parte, pot exista situaţii în care administratorul judiciar să dispună măsuri, însă acestea să nu fie cuprinse în raport. În acest context consideră că se creează o discriminare între creditorii vizaţi de măsurile publicate în extrasul raportului şi cei vizaţi de măsurile nepublicate, încălcându-se şi accesul liber la justiţie şi, implicit, dreptul la apărare, mai ales că orice contestaţie formulată în aceste condiţii urmează a fi respinsă ca inadmisibilă sau ca prematură, ceea ce conduce şi la încălcarea dreptului de proprietate, deoarece efectele măsurii administratorului judiciar nedesfiinţate de instanţa de judecată sunt definitive. 7. Pe de altă parte, consideră că prevederile art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie, deoarece, în principal, ridică o problemă de claritate şi previzibilitate. Astfel, împrejurarea că art. 111 alin. (2) din lege stabileşte ca moment în care se naşte dreptul exercitării căii de atac publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar nu semnifică faptul că textul art. 111 alin. (1) se referă doar la tabelul preliminar. Se susţine că, în realitate, prevederile art. 111 alin. (1) şi (2) ar urma să se aplice şi ipotezei prevăzute la art. 146 alin. (4) teza finală, în lipsă de reglementare specială a „contestaţiei cu privire la tabelul suplimentar“. 8. Faţă de acestea apreciază că textul criticat este neconstituţional în măsura în care nu sunt reglementate condiţiile şi obligaţiile cu privire la publicarea („republicarea“) unui nou tabel preliminar ce conţine creanţele cuprinse în cererile de înscriere la masa credală depuse peste termen. Se consideră, astfel, că se creează situaţii discriminatorii între creditori din perspectiva utilizării căii de atac a contestaţiei prevăzute la art. 111 alin. (1) şi (2); este neconstituţional şi din perspectiva împrejurării că, lipsind o obligaţie expresă de publicare a tabelului preliminar după verificarea creanţelor depuse peste termen, devin inaplicabile dispoziţiile art. 110 alin. (4); este neconstituţional în măsura în care nu asigură exercitarea căii de atac a contestaţiei faţă de tabelul de creanţe de la momentul cunoaşterii respingerii, în tot sau în parte, a creanţei şi a motivelor ce au stat la baza acestei respingeri; raportarea acestei căi de atac la data publicării tabelului preliminar - este un moment ce este lipsit de previzibilitate, transparenţă, fiind arbitrar; nu asigură accesul la justiţie, fiind discriminatoriu, şi încalcă dreptul de proprietate. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare, legiuitorul aplicând acelaşi tratament în procedura insolvenţei tuturor persoanelor implicate. Această procedură este caracterizată prin celeritate, tocmai pornind de la caracterul raporturilor între profesionişti care, la rândul lor, se desfăşoară cu celeritate. Astfel, se justifică şi stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanţilor la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiţie, întrucât legea stabileşte suficiente garanţii pentru desfăşurarea procesului în condiţiile prevăzute la art. 21 din Constituţie, părţile putând afla, cu minime informaţii, măsurile dispuse şi putând contesta atât luarea unei măsuri, cât şi o omisiune. În aceste condiţii apreciază că textul nu este contrar nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. 10. Totodată arată că nu trebuie ignorat faptul că procedura insolvenţei este una specială, instituită în scopul reîntregirii cât mai repede posibil a activului debitorului, şi, în acelaşi timp, un plan general de asanare a mediului comercial. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situaţii specifice. 11. În final apreciază că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu relevă efectiv motive de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, un plus de reglementare pentru aspectele pe care le consideră neclare sau omise la momentul legiferării. 12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul arată că soluţiile legislative cuprinse în dispoziţiile criticate prin prezenta excepţie s-au regăsit şi în vechea reglementare, respectiv Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, şi au format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate. Aplicând considerentele cuprinse în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie la prevederile criticate din Legea nr. 85/2014, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 14. Totodată menţionează că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, de fapt, urmăreşte completarea legii prin stabilirea unor dispoziţii cu privire la situaţiile excepţionale în care s-ar putea contesta anumite măsuri luate de administratorul judiciar între termenele acordate pentru depunerea raportului trimestrial şi publicarea extrasului în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi pentru situaţia cererilor de înscriere la masa credală depuse peste termen, aspect ce nu ţine de competenţa instanţei de contencios constituţional. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: - Art. 59 alin. (5) şi (6): "(5) Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.(6) Contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului prevăzut la alin. (2)." – Art. 111 alin. (1) şi (2): "(1) Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel.(2) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată." 18. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată şi a creanţelor asupra statului. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că soluţiile legislative criticate în prezenta cauză s-au regăsit şi în prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014. Astfel, soluţia legislativă cuprinsă în art. 59 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 85/2014, referitoare la posibilitatea de a face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, într-un anumit termen, s-a regăsit la art. 21 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2006, iar soluţia legislativă cuprinsă în art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, referitoare la posibilitatea debitorului, a creditorului şi a oricăror altor părţi interesate de a putea să formuleze, într-un anumit termen, contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel, s-a regăsit în art. 73 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, Curtea reţine că aceste soluţii legislative, cuprinse în Legea nr. 85/2006, au format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 186 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, Decizia nr. 37 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din data de 3 martie 2015, Decizia nr. 61 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 284 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, sau Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016. 20. Din economia prevederilor art. 59 din Legea nr. 85/2014, Curtea observă că acestea statuează cu privire la faptul că administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. În raport se va menţiona şi onorariul încasat al administratorului judiciar, cu precizarea modalităţii de calcul al acestuia. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. La fiecare 120 de zile, judecătorul-sindic va analiza şi se va pronunţa asupra stadiului continuării procedurii, printr-o rezoluţie prin care va putea pune în sarcina administratorului judiciar anumite măsuri şi va acorda un termen administrativ de control sau de judecată, după caz. În ipoteza în care există cereri cu caracter contencios sau necontencios, precum şi în ipoteza în care judecătorul-sindic consideră necesar, acesta va dispune citarea de urgenţă a persoanelor interesate şi a administratorului judiciar, pentru soluţionarea cererilor sau pentru dispunerea măsurilor care se impun. Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar. Contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a extrasului prevăzut la alin. (2). Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 15 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului, a administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor, putând, la cererea contestatorului, să suspende executarea măsurii contestate. Suspendarea se judecă în camera de consiliu de îndată, fără citarea părţilor. 21. Ca atare, dreptul de a contesta măsurile dispuse de administratorul judiciar curge, în noua reglementare, de la data publicării extrasului cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. Astfel, textul criticat este în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv cu cele reţinute în Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016. Prin această decizie, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă prevăzută la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, care stabileşte că termenul de 3 zile pentru înregistrarea contestaţiei curge de la data depunerii raportului prevăzut la alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit căruia raportul se depune la dosarul cauzei [alin. (1)], este neconstituţională. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că această concluzie derivă şi din noua viziune a legiuitorului asupra procedurilor privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, respectiv art. 59 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia raportul se depune la dosarul cauzei, un extras publicându-se în Buletinul procedurilor de insolvenţă [alin. (2)], iar contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a extrasului prevăzut la alin. (2) [alin. (6)]. 22. Totodată, din examinarea criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea observă că autoarea este nemulţumită şi de faptul că în Buletinul procedurilor de insolvenţă se publică numai un extras al raportului întocmit de administratorul judiciar, nu şi toate măsurile dispuse de administrator, respectiv raportul integral. Faţă de această critică, Curtea observă că este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 59 dispun că raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Astfel, partea interesată are posibilitatea de a consulta dosarul cauzei şi a lua la cunoştinţă de toate măsurile dispuse de administratorul judiciar, putând formula contestaţii în termenul prevăzut de lege, respectiv 7 zile de la publicarea extrasului în Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar, în faţa instanţei de judecată, să îşi facă apărările pe care le consideră necesare. Mai mult, astfel cum s-a arătat mai sus, la fiecare 120 de zile, judecătorul-sindic va analiza şi se va pronunţa asupra stadiului continuării procedurii, printr-o rezoluţie prin care va putea pune în sarcina administratorului judiciar anumite măsuri şi va acorda un termen administrativ de control sau de judecată, după caz. În ipoteza în care există cereri cu caracter contencios sau necontencios, precum şi în ipoteza în care judecătorul-sindic consideră necesar, acesta va dispune citarea de urgenţă a persoanelor interesate şi a administratorului judiciar, pentru soluţionarea cererilor sau pentru dispunerea măsurilor care se impun. 23. În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, Curtea constată că este neîntemeiată. Pronunţându-se asupra soluţiei legislative cuprinse în Legea nr. 85/2006, care se regăsea la art. 73, prin Decizia nr. 284 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015, paragrafele 14 şi 15, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege. În consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, referitoare la data de la care începe să curgă termenul pentru depunerea contestaţiilor cu privire la creanţele trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar, legiuitorul a înţeles să stabilească un regim legal diferit, impus de existenţa unei proceduri speciale, derogatorie de la dreptul comun. Astfel, termenul începe să curgă de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, şi nu de la notificarea creditorilor. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza judecătorul-sindic, în termenul legal, cu contestaţia referitoare la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar sau lichidator în tabelul preliminar de creanţe (a se vedea şi Decizia nr. 37 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 3 martie 2015, şi Decizia nr. 61 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2015). 24. De altfel, la art. 110 din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a prevăzut că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitorului. La creanţele care beneficiază de o cauză de preferinţă se vor arăta titlul din care izvorăşte dreptul de preferinţă, rangul acesteia şi, dacă este cazul, motivele pentru care creanţele au fost trecute parţial în tabel sau au fost înlăturate. Tabelul preliminar de creanţe va fi totodată publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă. După publicare, creditorii înscrişi în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor. Odată cu publicarea tabelului în Buletinul procedurilor de insolvenţă, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele. În virtutea prevederilor art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel, iar contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată. 25. Obligaţia părţilor de a a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. 26. În acest context, Curtea reţine că, astfel cum a statuat în jurisprudenţa sa constantă, spre exemplu, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal, în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Aşadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei conferite prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual - chiar privind utilizarea căilor de atac prevăzute de Constituţie şi cuprinse în Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, inclusiv prin instituirea unor termene sau proceduri specifice, nu conduce la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură. 27. Faţă de cele prezentate, Curtea constată că dispoziţiile criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza acestor norme, fără nicio discriminare, legiuitorul stabilind acelaşi tratament în procedura insolvenţei tuturor persoanelor implicate, fără ca prin măsurile instituite să fie încălcat accesul la justiţie, dreptul la apărare sau dreptul de proprietate. Dispoziţiile criticate îndeplinesc condiţiile de calitate a legii, însă prevederile privind procedurile de insolvenţă, şi, în mod special, cele criticate în prezenta cauză trebuie interpretate şi aplicate având în vedere întreg ansamblul legislativ în materie şi nu trebuie privite disparat. 28. Distinct de acestea, Curtea observă, pe de o parte, că autoarea excepţiei tinde şi la completarea prevederilor legale prin stabilirea unor dispoziţii în sensul celor menţionate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Faţă de această critică, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 11 februarie 2016). Pe de altă parte, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt evidenţiate aspecte cum ar fi cele referitoare la modul în care administratorul judiciar înţelege să cuprindă în raportul de activitate sau în extrasul raportului ce se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă anumite măsuri dispuse sau acţiuni pe care le desfăşoară, însă acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi care sunt de resortul instanţelor de judecată. 29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ - ORAŞUL MĂGURELE în Dosarul nr. 42.907/3/2014/a6 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 59 alin. (5) şi (6), precum şi ale art. 111 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
