Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 1 şi 2 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Rodata - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.878/212/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.518D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate, statuând că acestea nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală. Referitor la căile de atac, legiuitorul poate reglementa termenul de exercitare, forma şi conţinutul acestora, instanţa la care pot fi depuse, competenţa şi modul de judecată, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederi constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia civilă nr. 148 din 9 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 27.878/212/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 1 şi 2 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Rodata - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de constatare a nulităţii absolute parţiale a unui contract de vânzare-cumpărare şi a nulităţii absolute a unui act adiţional, acţiune aflată în stadiul procesual al recursului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale prin omisiunea reglementării momentului până la care se pot depune motivele de recurs în situaţia în care calea de atac împotriva unei hotărâri pronunţate la fond este recalificată de instanţă, din apel, în recurs. Astfel, în cazul în care instanţa care soluţionează calea de atac o califică, din apel, în recurs, iar partea care a declarat calea de atac a apelului - aşa cum era menţionat în hotărârea de la fond - o motivează la prima zi de înfăţişare, se invocă excepţia decăderii din dreptul de a motiva recursul, care este declarat nul ca urmare a nemotivării în termen, deşi partea s-a conformat întocmai dispoziţiilor pronunţate de instanţa de fond cu privire la calea de atac. În acest fel se îngrădeşte accesul liber la justiţie, se încalcă dreptul la un proces echitabil şi se nesocoteşte dreptul de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. 6. Tribunalul Constanţa - Secţia II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională, precum şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că dreptul de acces la justiţie nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât recalificarea căii de atac, din apel, în recurs şi, în consecinţă, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare şi de aplicare a legii, ce ţine de resortul instanţelor judecătoreşti, iar nu de cel al instanţei de contencios constituţional. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 303 alin. 1 şi 2 şi art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următoarea redactare: - Art. 303 alin. 1 şi 2: "(1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.(2) Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte." – Art. 306 alin. 1: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.“ 12. Alin. 2 al art. 306, la care face referire textul mai sus reprodus, prevede că „Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor“. 13. Având în vedere că textele de lege criticate, deşi abrogate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, continuă să fie aplicabile cauzei deduse judecăţii, sunt incidente cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din iunie 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 14. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 21 care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 129 privind dreptul de a exercita căile de atac. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în cauza în care aceasta a fost ridicată, instanţa a considerat că, faţă de obiectul cererii, evaluabil în bani şi cu o valoare inferioară cuantumului de 100.000 lei, sentinţa pronunţată de prima instanţă era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, potrivit art. 282^1 din Codul de procedură civilă din 1865, iar nu cu apel, aşa cum era menţionat în hotărârea instanţei de fond. Autorul excepţiei a arătat că s-a conformat celor înscrise în sentinţă referitor la calea de atac a apelului, dar instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac a admis excepţia decăderii din dreptul de a motiva recursul şi, în consecinţă, a constatat nulitatea acestuia. În acest context, Curtea reţine că, dacă sentinţa pronunţată de prima instanţă ar fi fost atacabilă cu apel, termenul de motivare a acestuia ar fi fost până la prima zi de înfăţişare, potrivit art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, pe când cererea de recurs trebuie motivată chiar în cuprinsul acesteia sau înăuntrul termenului de recurs, aşa cum prevede art. 303 alin. 1, adică în 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, conform art. 301 din acelaşi cod. 16. Faţă de această împrejurare, Curtea observă că, potrivit art. 261 alin. 1 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865, în hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti trebuie menţionată calea de atac ce se poate introduce împotriva acestora şi termenul în care se poate exercita. O asemenea menţiune nu are, însă, valoare absolută, o eventuală eroare a judecătorului cu privire la aceste aspecte nefiind de natură să afecteze desfăşurarea procesului civil în condiţiile prevăzute de normele procedurale în vigoare, având în vedere că acesta este guvernat de reguli clare, înscrise în Codul de procedură civilă, pe care părţile trebuie să le urmeze cu bună credinţă, exercitându-şi drepturile procesuale conform rigorilor impuse de acestea. Această concepţie cu privire la legalitatea căilor de atac se regăseşte şi în cuprinsul actualului Cod de procedură civilă, care precizează explicit, la art. 457, faptul că „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei“. Cu privire la acest din urmă text de lege, Curtea Constituţională a arătat că principiul legalităţii căii de atac nu face altceva decât să stabilească expres că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părţile dintr-un proces (Decizia nr. 41 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 24 mai 2017 paragraful 13). 17. De altfel, într-o situaţie asemănătoare celei din cauza de faţă, Curtea a apreciat, prin Decizia nr. 769 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, că recalificarea căii de atac din apel în recurs şi, în consecinţă, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare şi de aplicare a legii ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu de cea a instanţei de contencios constituţional. Tot astfel, prin Decizia nr. 41 din 31 ianuarie 2017, mai sus citată, Curtea a apreciat că susţineri similare, formulate în acea cauză, nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci privesc modul de interpretare şi aplicare a textelor legale de către instanţele de judecată, iar eventualele greşeli ale acestora ori consecinţele astfel generate nu pot reprezenta motive de neconstituţionalitate care ar putea fi cenzurate pe calea controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, întrucât aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii. Ca atare, excepţia este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 97 din 25 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 20 aprilie 2016). Aşadar, eventualele greşeli de aplicare a legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 19). 18. Totodată, ţinând cont şi de faptul că autorul prezentei excepţii motivează pretinsa neconstituţionalitate prin prisma unei omisiuni de reglementare cu privire la termenul de motivare a căii de atac în ipoteza în care aceasta este calificată din apel în recurs, excepţia apare, şi din această perspectivă, ca inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 1 şi 2 şi art. 306 alin.(1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Rodata - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.878/212/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
