Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea art. 56^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, obiecţie formulată de un număr de 50 de deputaţi. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.845 din 29 martie 2022 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 839A/2022. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt formulate critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă. 4. Cu privire la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă se arată că la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, au fost adoptate o serie de amendamente care nu au fost puse şi în discuţia Senatului şi care au condus la o configuraţie diferită semnificativ între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; mai mult, se subliniază că au fost discutate, în realitate, două proiecte de lege total diferite din perspectiva conţinutului. Astfel, în timp ce la Senat se discuta despre posibilitatea de modificare a limitelor ariilor naturale protejate pentru hidrocentrale, la Camera Deputaţilor au fost eliminate amendamentele, iar discuţia s-a axat pe posibilitatea de a construi hidrocentrale în arii naturale protejate, aşadar, la activităţile permise în aceste arii, eliminându-se Senatul din procesul legislativ. Se subliniază că legea astfel adoptată nu a fost întoarsă la Senat pentru a se discuta amendamentele aduse la Camera Deputaţilor. În varianta finală a legii votate a fost eliminată forma votată în Senat, care stabilea posibilitatea modificării limitelor ariilor protejate, şi s-a prevăzut direct în lege că obiectivele respective sunt în totalitate de interes public major şi de siguranţă şi securitate naţională, fără să se mai reglementeze o procedură specială de modificare a limitelor ariilor protejate. Se mai indică o altă diferenţă de redactare între cele două forme, respectiv aceea că în redactarea adoptată de Senat aplicabilitatea legii viza proiectele adoptate înainte de 2007, pe când în cea adoptată la Camera Deputaţilor sunt vizate proiectele executate/realizate în procent de 60% până la 1 mai 2022. Astfel, formele legii adoptate de cele două Camere nu relevă numai deosebiri majore de conţinut juridic între acestea, ci legea adoptată de Camera Deputaţilor este o cu totul altă lege decât cea adoptată de Senat. 5. Se arată că legea are impact financiar, determinând o creştere a cheltuielilor bugetare. Expunerea de motive nu conţine nicio menţiune referitoare la impactul financiar al propunerii legislative, iar aceasta a fost adoptată în lipsa fişei financiare. Nici iniţiatorii şi nici Camerele Parlamentului nu au solicitat Guvernului întocmirea fişei financiare, singura solicitare adresată Guvernului fiind de a transmite, conform art. 111 alin. (1) din Constituţie, punctul de vedere privind susţinerea sau respingerea propunerii legislative. 6. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă se arată că noua formă a legii prevede modificări substanţiale incompatibile cu obligaţia pozitivă a statului de a asigura protecţia mediului. Se subliniază importanţa dreptului la un mediu sănătos, precum şi a acţiunii statului de a-l garanta, sens în care se apreciază că una dintre obligaţiile statului este conservarea habitatelor naturale, nu înlocuirea sistemelor de protecţie cu sisteme permisive ce periclitează flora şi fauna sălbatică. Prin urmare, o lege care exonerează „poluatorul“ de la obligativitatea întocmirii studiilor de impact şi a studiilor de evaluare adecvată afectează dreptul fundamental la ocrotirea sănătăţii. Deteriorarea corpurilor de apă, distrugerea ecosistemelor acvatice, precum şi a habitatelor forestiere afectează inclusiv sănătatea umană. Finalitatea studiilor de impact asupra mediului o reprezintă şi stabilirea soluţiilor pentru prevenirea sau limitarea impactului ecologic, precum şi identificarea autorităţilor responsabile în situaţia dezastrelor ecologice, pe principiul „poluatorul plăteşte“. În condiţiile în care legea ridică protecţia garantată ariilor protejate pentru astfel de proiecte hidroenergetice, acordând, în schimb, imunitate proiectelor hidroenergetice prin simpla invocare a interesului public major, riscul creat pentru mediul înconjurător şi sănătatea umană este unul major. 7. Se arată că legea criticată încalcă politicile actuale ale Uniunii Europene în materie de sănătate. În acest sens se invocă studiul „Legătura dintre pierderea biodiversităţii şi răspândirea tot mai mare a bolilor zoonotice“, întocmit de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară din Parlamentul European, şi principiul 17 din Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea. Întrucât legea exceptează toate proiectele hidroenergetice de la evaluarea impactului asupra mediului, adică transformă o excepţie într-o regulă, încalcă principiul antereferit şi, implicit, art. 11 din Constituţie. 8. Se arată că hidrocentralele emit cantităţi imense de gaze cu efect de seră, iar prin eliminarea restricţiilor legislative cu privire la proiectele hidroenergetice, România încalcă principiul 17 din Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea. Întrucât evaluarea impactului asupra mediului este impusă de dreptul internaţional public, iar proiectul de lege votat exceptează toate proiectele hidroenergetice de la evaluarea impactului asupra mediului, adică transformă o excepţie într-o regulă, rezultă că este încălcat art. 11 din Constituţie. Totodată, România nu îşi respectă obligaţiile asumate prin Acordul de la Paris, care prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Se încalcă, şi din această perspectivă, art. 11 din Constituţie. 9. Întrucât obiectivele de investiţii pentru realizarea de amenajări hidroenergetice în curs de execuţie cu procent de realizare mai mare de 60% la data de 1 mai 2022 sunt calificate ca fiind proiecte de interes public major şi de siguranţă naţională, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 20, ale art. 35 alin. (1), ale art. 135 alin. (2) lit. d) şi e) şi ale art. 148 din Constituţie. Or, interesul public major al acestor proiecte, respectiv importanţa şi relevanţa pentru securitatea naţională, trebuie demonstrat în condiţiile în care protecţia mediului este un interes public major. 10. Se susţine că legea criticată încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât realizează o legalizare retroactivă a unor ilegalităţi, constatate prin hotărâri judecătoreşti, sens în care se face trimitere la situaţia hidrocentralelor aflate în execuţie în Parcul Naţional Defileul Jiului. Se menţionează că România are deschisă o procedură de infringement pentru hidrocentrale în arii protejate încă din anul 2015. 11. Legea criticată încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat întrucât legalizează unele investiţii declarate deja ilegale de către instanţele judecătoreşti, sens în care se face trimitere la două hotărâri ale Curţii de Apel Bucureşti (Sentinţa civilă nr. 1.420/2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.315/2/2019, şi Sentinţa civilă nr. 5.378/2017, pronunţată în Dosarul nr. 10.058/3/2017). 12. Se susţine că legea criticată nu se integrează organic în sistemul legislativ, nefiind corelată cu obligaţiile asumate de România la momentul aderării la Uniunea Europeană. Practic, se ajunge la sustragerea de la condiţiile impuse cu privire la regimul ariilor naturale ce trebuie protejate şi conservarea habitatelor naturale şi faunei sălbatice, contrar art. 148 din Constituţie. În acest sens se menţionează că legea criticată eludează art. 11, 191, 194 şi 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Astfel, legea ignoră necesitatea de protecţie a mediului, precum şi politicile adecvate pentru realizarea acestui deziderat, având în vedere că propune funcţionarea amenajărilor hidroenergetice inclusiv în arii naturale protejate. Măsura compensării zonei afectate cu o altă zonă echivalentă din punctul de vedere al biodiversităţii este lipsită de orice relevanţă; fiecare zonă, cu atât mai mult în situaţia ariilor protejate, este caracterizată printr-o unicitate desăvârşită şi, prin urmare, nu poate fi înlocuită cu o alta. Natura nu este un simplu bun de consum care se poate înlocui atunci când alte interese o cer. Este ignorată politica Uniunii Europene în domeniul mediului şi nu se ţine cont de cerinţele de conservare şi îmbunătăţire a mediului. Se încurajează fragmentarea ariilor naturale protejate, cu efect dezastruos asupra mediului şi sănătăţii umane. 13. Se arată că legea nu respectă Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (Directiva-cadru privind apa), Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii (Directiva privind inundaţiile), Directiva Consiliului 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a faunei şi florei sălbatice (Directiva privind habitatele), Directiva Consiliului 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva privind păsările). 14. Raportat la Directiva-cadru privind apa, se consideră că a permite construirea de hidrocentrale fără studii de impact asupra mediului, fără studii de evaluare adecvată, fără aviz Natura 2000 înseamnă a legifera contrar obiectivelor Uniunii Europene. Interesul public major şi de siguranţă naţională declarat prin textul legii criticate nu justifică eludarea legislaţiei unionale de mediu. Interesul public major nu poate fi invocat la modul abstract, ci trebuie dovedit pentru fiecare proiect în parte. Se invocă decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în Cauza C-346/14, prin care s-a reţinut că interesul public major pe care îl reprezintă producerea de energie regenerabilă nu poate fi doar invocat, ci fiecare proiect trebuie să aibă la bază o analiză ştiinţifică detaliată şi specifică, înainte de a se putea concluziona că sunt îndeplinite condiţiile unei derogări de la interdicţia deteriorării. Or, în condiţiile în care legea criticată prevede derogări în masă pentru proiectele de hidrocentrale, fără nicio analiză ştiinţifică pe fiecare proiect în parte, nu se poate concluziona decât că legea este neconstituţională. 15. Raportat la Directiva privind inundaţiile, se arată că activitatea umană asociată cu funcţionarea amenajărilor hidroenergetice, în special cu defrişările efectuate în astfel de condiţii, trebuie controlată şi supusă avizării de către autorităţile competente. Or, legea criticată creşte pericolul afectării mediului în mod mai mult sau mai puţin conştient, dar iremediabil, ceea ce încalcă rigorile dreptului Uniunii Europene. 16. Raportat la Directiva privind habitatele, se arată că este trecută cu vederea conservarea habitatelor naturale, iar aşa-zisa compensare a ariilor naturale protejate este în dezacord vădit cu orice încercare de menţinere a biodiversităţii şi de conservare a speciilor de floră şi faună sălbatică. 17. Raportat la Directiva privind păsările, se arată că legea criticată pune în pericol principiile care stau la baza acestei directive, ameninţând ecosisteme întregi prin prevederile sale tranşante şi opuse cerinţelor de protecţie a mediului. 18. Raportat la directivele privind evaluarea de mediu, se arată că legea criticată nu răspunde nevoii de a contracara efectele schimbărilor climatice, având în vedere că hidrocentralele emană gaze cu efect de seră. Ceea ce este grav în maniera de întocmire a legii este împiedicarea oricărei evaluări a impactului amenajărilor hidroenergetice asupra mediului, neexistând nicio formă de control al funcţionării acestora. 19. Se susţine că legea este nejustificată şi nefundamentată sub aspect ştiinţific, iar expunerea de motive este atât formal, cât şi substanţial neconformă din perspectiva Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Se insistă asupra faptului că instrumentul de prezentare şi motivare a legii are un caracter sumar şi nu este fundamentat temeinic, iar legea determină îndoieli cu privire la efectele pe care le-ar putea produce. În sensul încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin prisma unor asemenea critici, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 20. Legea criticată încalcă principiul securităţii juridice, contravenind chiar scopului declarat al reglementării de bază, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. Proiectul de lege excedează viziunii art. 56^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, conform căreia modificarea limitelor ariilor naturale protejate se poate face strict în baza unui studiu ştiinţific, cu avizul consiliului ştiinţific şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Se ajunge, astfel, la afectarea previzibilităţii legii. 21. Se mai subliniază că noul art. 56^1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 va produce confuzii în practică, în sensul că va fi dificil de stabilit ce se va întâmpla în situaţia în care obiectivul este finalizat, însă propunerea de compensare nu s-a realizat, cine va răspunde pentru această situaţie şi care este sancţiunea juridică în acest caz. Mai mult, legea nu defineşte ce înseamnă „proiecte cu procent de realizare mai mare de 60%“, ceea ce conferă acestei noţiuni un înţeles subiectiv şi impredictibil. 22. De altfel, declararea expresă că obiectivele respective sunt în totalitate de interes public major şi de siguranţă şi securitate naţională, fără să se mai reglementeze o procedură specială de modificare a limitelor ariilor protejate, nu poate fi asimilată unei norme preventive şi previzibile de protejare a ariilor naturale şi de conservare a habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Or, principiul prevenţiei în protecţia mediului este incompatibil cu impredictibilitatea, după cum principiul constituţional al asigurării unui mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic şi principiul constituţional al obligaţiei de a ameliora şi proteja mediul înconjurător sunt incompatibile cu norme legale care instituie premisele degradării zonelor protejate prin crearea premiselor unei exploatări nelimitate, teoretic până la distrugere, a acestora. 23. În condiţiile în care modificarea limitelor ariilor protejate se subsumează unor cerinţe bine definite de către legiuitor, iar amenajările hidroenergetice în curs de execuţie cu procent de realizare mai mare de 60% pot fi puse în funcţiune la discreţie, concluzia este că legea nu respectă securitatea juridică, legiuitorul urmărind strict punerea în funcţiune a amenajărilor hidroenergetice, fără a ţine cont de cadrul de reglementare deja consacrat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Opţiunea legiuitorului de a insera aceste dispoziţii privind amenajările hidroenergetice într-o ordonanţă referitoare la ariile protejate, fără a manifesta niciun interes faţă de previzibilitatea normelor, este complet hilară şi dezastruoasă pentru dreptul cetăţenilor de a beneficia de stabilitatea legislaţiei. 24. Mai mult, se arată că legea reglementează două repere temporale în funcţie de care se evaluează procentul de realizare a hidrocentralelor mai mare de 60%, respectiv data de 1 mai 2022 - art. I pct. 2 [cu referire la art. 56^1 alin. (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007] - şi data intrării în vigoare a legii criticate - art. II. 25. Se mai arată că adoptarea legii în procedură de urgenţă nu se justifică, având în vedere că termenul de finalizare a obiectivelor este data de 31 decembrie 2025. 26. Încălcarea Directivei privind habitatele şi a Directivei-cadru privind apa duce la scăderea biodiversităţii, iar acest lucru are consecinţe inclusiv asupra agriculturii şi economiei, consecinţe care pot fi atât de grave încât statul nu mai poate asigura cetăţenilor un nivel de trai decent. Legea încalcă Directiva privind habitatele, directivă care a fost transpusă în dreptul intern tocmai prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. Costurile încălcării acestei directive nu sunt pur ecologice, ci se extind la cele economice, medicale, agricole şi au totodată implicaţii morale şi estetice profunde. 27. Se fac referiri la un studiu realizat de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite în 2019, potrivit căruia scăderea biodiversităţii reprezintă un grav pericol la adresa securităţii alimentare. Chiar şi acţiunile unui stat pot determina în mod semnificativ scăderea biodiversităţii şi astfel pot periclita securitatea alimentară. 28. Se concluzionează în sensul că legea criticată poate provoca dezechilibre semnificative care pun în primejdie dreptul la un mediu sănătos, dezechilibre care se regăsesc direct în diminuarea ariilor naturale protejate, statul permiţând scoaterea din regimul acesta până la distrugerea definitivă a florei şi faunei sălbatice, ambele reprezentând o componentă esenţială a mediului natural, sub aspectul biodiversităţii. În lipsa unor garanţii şi măsuri pentru asigurarea protecţiei regimului ariilor naturale protejate, a habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, legea criticată este contrară obligaţiei pozitive a statului de a asigura protecţia mediului. Legea nu face decât să înlocuiască o normă care asigura protecţia mediului şi garanta dreptul la un mediu sănătos, asigura predictibilitatea, fiind fundamentată ştiinţific, cu o normă incapabilă să mai garanteze dreptul la un mediu sănătos, deci cu o normă care contravine flagrant Constituţiei şi principiilor în domeniul protecţiei, conservării şi utilizării durabile a biodiversităţii (reprezentate de flora şi fauna sălbatică). 29. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere. 30. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 31. Cu privire la criticile extrinseci de neconstituţionalitate se arată că, prin raportare la forma adoptată de Senat, legea criticată conţine dispoziţii de modificare şi completare a art. 56^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, iar intervenţiile legislative realizate sub forma amendamentelor admise la Camera decizională nu reprezintă soluţii normative care, sub aspectul fondului reglementării, se îndepărtează considerabil de conceptele edictate de către Senat. Astfel, în privinţa articolului unic din textul Senatului, devenit art. I în redactarea Camerei Deputaţilor, se observă o diferenţă de redactare, fără a se reglementa însă dispoziţii noi sau a se interveni asupra altor elemente structurale ale ordonanţei de urgenţă vizate. În ceea ce priveşte structura actului normativ, se arată că sunt reglementate distinct art. II şi III aflate în strânsă conexiune cu reglementările cuprinse în art. I al legii contestate. 32. Cu privire la motivele intrinseci de neconstituţionalitate se arată că argumentele prezentate de autori adaugă ipoteze circumstanţiale din perspectivă interpretativă care excedează intenţiei avute în vedere de Parlament prin legea adoptată. În consecinţă, se apreciază că nu pot fi reţinute ca fiind relevante în speţă. Invocarea unei eventuale neclarităţi nu intră în sfera exercitării controlului de neconstituţionalitate, ci mai degrabă ţine de stricta interpretare şi aplicare a legii. 33. Actul normativ criticat respectă în ansamblul său cerinţele privind claritatea, precizia şi previzibilitatea normelor juridice. Textul este clar, întrucât în conţinutul său nu se regăsesc pasaje obscure sau soluţii normative contradictorii, este precis, fiind redactat într-un stil specific normativ dispozitiv, care prezintă norma instituită fără explicaţii sau justificări, prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română; conceptele şi noţiunile utilizate sunt configurate în concordanţă cu dreptul pozitiv, iar stabilirea soluţiilor normative este departe de a fi ambiguă, acestea fiind redate previzibil şi univoc, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Neîncălcând niciuna dintre prevederile cadrului normativ referitor la tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile criticate sunt deci constituţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 34. Modificările aduse normelor în vigoare se circumstanţiază evoluţiei realităţilor economice şi sociale din România. În acest sens, ca expresie a poziţiei sale preeminente în sistemul autorităţilor publice din România, Parlamentul poate interveni asupra legislaţiei în scopul asigurării ordinii juridice necesare, în exercitarea suveranităţii naţionale rezultate din alegerile generale. 35. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 35 alin. (1) coroborat cu art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, chiar din expunerea de motive a propunerii legislative reiese că, prin adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea art. 56^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, Ministerul Energiei, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Agenţia Naţională pentru Arii Protejate, Administraţia Naţională „Apele Române“, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, prin reprezentanţii săi, au hotărât „modificarea limitelor ariilor naturale protejate, dacă pentru suprafeţele respective (...) erau aprobate obiective de investiţii pentru realizarea de amenajări hidroenergetice“. 36. Energia hidroelectrică joacă un rol esenţial în punerea în aplicare a Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi în procesul de îndeplinire a obiectivelor energetice ale Uniunii Europene pentru perioada 2020-2030. În prezent, la nivel european, hidrocentralele joacă un rol important în producţia de energie regenerabilă şi reducerea emisiilor de CO_2. În contrapondere cu termocentralele care funcţionează prin arderea combustibililor fosili, alimentată cu apă, energia hidroelectrică nu reprezintă un factor poluator pentru aer. 37. Domeniul hidroenergetic trebuie să respecte cerinţele legislaţiei de mediu a Uniunii Europene, adoptată cu scopul protejării şi al refacerii râurilor şi a lacurilor din Europa. Aceste cerinţe legale sunt stabilite în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, în Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii, în Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice, în Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică, precum şi Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului. 38. Comisia Europeană a adoptat „Ghidul privind cerinţele pentru producţia de energie hidroelectrică în contextul legislaţiei UE privind natura“, transpus în legislaţia naţională de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în „Ghidul privind proiectele de realizare a instalaţiilor pentru producerea energiei hidroelectrice“, creat în special pentru a fi folosit de persoanele implicate în realizarea de planuri şi proiecte pentru producţia de energie hidroelectrică, precum şi în conservarea şi managementul siturilor Natura 2000. Acesta prezintă o serie de studii de caz despre modul în care poate funcţiona energia hidroelectrică în conformitate cu cerinţele Directivei privind păsările şi ale Directivei privind habitatele şi examinează efectele pe care le-ar putea avea activităţile hidroenergetice asupra mediului înconjurător, ilustrând modul în care acestea pot fi evitate sau măcar minimizate, dacă se respectă o serie de măsuri. 39. Ghidul mai sus amintit îşi propune să fie un canal de promovare a sinergiilor între politicile şi practicile Uniunii Europene în domeniul energiei, al naturii şi al apei, în vederea atingerii obiectivelor Uniunii într-un mod coordonat şi, în măsura posibilului, bazat pe susţinere reciprocă. 40. Pentru a atinge acest obiectiv, directivele europene privind natura solicită statelor membre să pună în aplicare două tipuri principale de măsuri, şi anume: (i) desemnarea şi conservarea siturilor esenţiale pentru protecţia speciilor şi a tipurilor de habitate - aceste situri alcătuiesc reţeaua europeană Natura 2000 care conţine în prezent peste 27.500 de situri, ecosistemele râurilor şi lacurilor reprezentând circa 4% din suprafaţa totală a siturilor Natura 2000 - şi (ii) stabilirea unui regim de protecţie pentru toate speciile de păsări sălbatice europene şi pentru alte specii listate în Directiva privind habitatele. 41. Aceste măsuri se aplică întregii varietăţi naturale de specii din cadrul Uniunii Europene, atât în interiorul, cât şi în afara siturilor Natura 2000. Prevederile referitoare la protecţia speciilor sunt foarte relevante şi pentru instalaţiile hidroenergetice ce funcţionează în afara siturilor Natura 2000, mai ales atunci când hidrocentrala este situată pe un râu ce găzduieşte specii migratoare, cum ar fi păsări sau peşti. 42. Protecţia şi managementul siturilor Natura 2000 sunt reglementate de prevederile articolului 6 din Directiva privind habitatele, care determină şi relaţia dintre conservarea sitului şi alte utilizări ale terenului, cum ar fi energia hidroelectrică în sit şi împrejurul acestuia. În esenţă, este reglementată procedura de evaluare a oricărui plan sau proiect care ar putea afecta unul sau mai multe situri Natura 2000, pentru ca potenţialele efecte să fie analizate în detaliu, în funcţie de obiectivele de conservare ale sitului respectiv. 43. Autoritatea competentă poate să aprobe planul sau proiectul doar dacă, pe baza constatărilor evaluării corespunzătoare, a stabilit că acesta nu va avea efecte negative asupra integrităţii sitului respectiv. 44. În circumstanţe excepţionale, poate fi invocată o derogare pentru aprobarea unui plan sau a unui proiect ce are un efect negativ asupra integrităţii unui sit Natura 2000, dacă se poate demonstra că nu există alternativă mai puţin dăunătoare şi dacă planul sau proiectul este considerat necesar din motive cruciale de interes public major. În astfel de situaţii, se vor adopta măsuri compensatorii adecvate, pentru a se asigura protejarea coerenţei globale a reţelei Natura 2000. 45. În lumina argumentelor prezentate, se arată că susţinerile autorilor sesizării nu pot fi reţinute. Din analiza dispoziţiilor art. 56^1 alin. (9) din legea criticată este fără echivoc faptul că legiuitorul distinge în mod expres că obiectivele de investiţii pentru realizarea de lucrări hidrotehnice care se suprapun cu arii naturale protejate sunt posibile, cu condiţia ca Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să propună în compensare pentru suprafeţele ocupate o zonă echivalentă din punctul de vedere al biodiversităţii cu zona ocupată de obiectiv, până la punerea acestuia în funcţiune, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2025. Ca urmare, normele reglementate prin legea criticată au tocmai efectul de a proteja mediul înconjurător şi de a asigura cetăţenilor dreptul la un mediu sănătos. 46. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 135 din Constituţie se arată că argumentele invocate nu sunt întemeiate. Interpretând prevederile art. 135 alin. (2) în corelaţie cu dispoziţiile art. 47 din Constituţie, se apreciază că ambele norme constituţionale se referă concret la obligaţia statului de a lua „măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent“. Astfel, prin dispoziţiile legii adoptate, nu au fost încălcate prevederile constituţionale privind refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. 47. Comisia Europeană, prin metodologia descrisă în „Ghidul privind cerinţele pentru producţia de energie hidroelectrică în contextul legislaţiei UE privind natura“, a statuat că asigurarea producţiei şi utilizării energiei hidrocentralelor, ţinând seama de obiectivele Directivei-cadru privind apa şi ale directivelor Uniunii Europene privind natura, este o sarcină dificilă care se poate îndeplini cel mai bine printr-o planificare strategică şi integrată pusă în aplicare prin planuri naţionale de acţiune pentru energii regenerabile, planuri de management al bazinelor hidrografice şi planuri de management Natura 2000. 48. Totodată, puţine dintre marile râuri ale Europei rămân într-o stare relativ naturală, ele fiind modificate din punct de vedere fizic de-a lungul anilor dintr-o mare varietate de motive, printre care şi producerea de energie hidroelectrică. Prin urmare, modernizarea centralelor hidroelectrice existente ar trebui să aibă prioritate faţă de ipoteza construirii de centrale noi în scopul îmbunătăţirii amprentei ecologice. 49. De asemenea, potrivit dispoziţiilor Directivei-cadru privind apa şi ale celor două directive privind natura, în vederea atingerii obiectivelor prestabilite privind protecţia mediului, se pot lua o serie de măsuri pentru a atenua efectele negative ale centralelor hidroelectrice asupra ecosistemelor riverane şi asupra habitatelor şi a speciilor din jurul acestora, precum şi pentru a ajuta la îmbunătăţirea stadiului lor de conservare. Acţiunea implicită care trebuie întreprinsă în cazul degradării unui corp de apă de către o instalaţie existentă constă în readucerea râului la o stare ecologică bună. Se pot face modificări fizice semnificative doar dacă acestea servesc şi unui scop legitim care nu poate fi atins prin alte opţiuni mai bune din punct de vedere ecologic. Posibilităţile de modernizare tehnică a instalaţiilor hidroelectrice şi de introducere a măsurilor de restaurare ecologică trebuie să fie evaluate de la caz la caz, ţinându-se seama de efectele lor cumulate. Tipul măsurilor ecologice care pot fi puse în aplicare depinde în foarte mare măsură de circumstanţele locale, precum starea râului, alte presiuni existente de-a lungul râului şi instalaţiile deja amenajate, precum şi de tipul speciilor şi al habitatelor prezente. 50. Faţă de cele mai sus arătate, se impune a fi evocat contextul politic regional care a determinat promovarea actului criticat, respectiv noua realitate geopolitică şi de pe piaţa energiei. 51. Cu privire la încălcarea prevederilor art. 11 alin. (1), ale art. 20 şi ale art. 148 din Constituţie şi ale Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, se arată că dispoziţiile privind protecţia siturilor din reţeaua Natura 2000 din „Ghidul privind cerinţele pentru producţia de energie hidroelectrică în contextul legislaţiei UE privind natura“ stabilesc măsuri ale directivelor privind natura referitoare la protecţia anumitor specii în întreaga lor arie de extindere naturală din Uniunea Europeană, indiferent dacă se află în interiorul sau în exteriorul siturilor Natura 2000. În esenţă, se stabilesc obligaţii exprese în sarcina statelor membre, pentru protejarea acestor specii. Doar în anumite cazuri restrânse sunt permise derogări de la dispoziţiile privind protejarea speciilor (de exemplu, pentru a preveni daunele grave asupra recoltelor sau asupra efectivelor de animale sau în interesul sănătăţii şi siguranţei publice), cu condiţia să nu existe nicio altă soluţie satisfăcătoare, iar consecinţele derogărilor să nu fie incompatibile cu obiectivele generale ale directivelor. 52. Condiţiile pentru aplicarea derogărilor sunt stabilite la art. 9 din Directiva privind păsările şi la art. 16 din Directiva privind habitatele. Dispoziţiile privind protecţia speciilor sunt relevante pentru instalaţiile hidroelectrice care funcţionează şi în afara siturilor Natura 2000. Acestea au scopul de a asigura că niciun proiect nou nu va distruge zonele de reproducere sau de odihnă ale niciunei specii de păsări sălbatice sau ale altor specii enumerate în anexa IV la Directiva privind habitatele, cu excepţia cazului în care s-a solicitat autorităţilor competente o derogare în conformitate cu condiţiile directivelor. Această dispoziţie poate fi importantă pentru centralele hidroelectrice situate pe un râu care adăposteşte specii migratoare, spre exemplu, de păsări sau de peşti. 53. În considerarea celor mai sus evocate, căutarea unor alternative poate fi un proces relativ îndelungat şi trebuie să fie corelată cu obiectivele de interes public ale planului sau proiectului. Aceasta poate presupune amplasamente alternative, amenajarea la o altă scară sau conform unui alt concept, metode de construcţie diferite, procese sau abordări diferite de producere a energiei din surse regenerabile. 54. Din formularea textului rezultă însă clar că, pentru ca un plan sau proiect să fie autorizat, acesta trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: (i) trebuie să fie de interes public - este indubitabil că numai interesele de ordin public pot contrabalansa obiectivele de conservare prevăzute de directivă. Astfel, proiectele realizate de organisme private pot fi luate în considerare doar dacă se demonstrează interesul public pe care îl servesc (Cauza C-182/10, Solvay şi alţii, pct. 71-79); (ii) trebuie să existe motive cruciale pentru realizarea planului sau a proiectului - „cruciale“ însemnând clar în acest context că proiectul este esenţial pentru societate, nu numai dezirabil sau util; (iii) planul sau proiectul trebuie să fie de interes major - cu alte cuvinte, trebuie să se demonstreze că realizarea planului sau a proiectului este chiar mai importantă decât protejarea sitului Natura 2000 în cauză în conformitate cu obiectivele sale de conservare. Este clar că nu este suficient orice tip de interes public de natură socială sau economică, mai ales privit în raport cu ponderea specifică a intereselor protejate de directivă. De asemenea, interesul public poate fi major numai dacă este un interes pe termen lung; interesele economice pe termen scurt sau alte interese care ar genera numai avantaje pe termen scurt pentru societate nu sunt suficiente pentru a contrabalansa interesele de conservare pe termen lung protejate de directivă. Trebuie precizat că aceste condiţii privind un interes public major sunt şi mai stricte în cazul unui plan sau al unui proiect care ar putea afecta integritatea unui sit Natura 2000 ce adăposteşte tipuri de habitate şi/sau specii prioritare, dacă acestea sunt afectate. 55. Motivele cruciale de interes public major pot fi acceptate numai dacă vizează: sănătatea umană şi siguranţa publică; consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu; sau alte motive cruciale, în cazul în care Comisia a emis un aviz înainte de aprobarea planului sau a proiectului. Dacă nu există alternative şi dacă există motive cruciale de interes public major, înainte ca proiectul să poată fi demarat autorităţile trebuie să se asigure că se adoptă şi se aplică măsuri compensatorii. Măsurile compensatorii sunt, prin urmare, măsuri adoptate „în ultimă instanţă“ şi sunt utilizate numai atunci când decizia a fost luată în condiţiile descrise mai sus. 56. Autorizaţia poate fi acordată din alte motive cruciale de interes public major, în urma consultării Comisiei. În sens strict, măsurile compensatorii sunt independente de proiect şi, de regulă, sunt puse în aplicare în afara zonei proiectului. Ele trebuie să poată compensa în totalitate daunele provocate sitului şi caracteristicilor-ţintă ale acestuia şi să fie suficiente pentru a asigura protecţia coerenţei globale a reţelei Natura 2000. Pentru a asigura protecţia coerenţei globale a reţelei Natura 2000, măsurile compensatorii propuse pentru un plan sau proiect trebuie, în special: să contribuie la conservarea tipurilor de habitate şi a speciilor afectate din regiunea biogeografică în cauză sau din aceeaşi arie, rută de migraţie sau zonă de hibernare a speciilor din statul membru vizat; să ofere funcţii comparabile cu cele care au justificat selectarea sitului iniţial, în special în ceea ce priveşte distribuţia geografică adecvată; să vină în completarea sarcinilor curente prevăzute de directivă - cu alte cuvinte, ele nu se pot substitui angajamentelor existente, cum ar fi aplicarea planurilor de gestionare pentru reţeaua Natura 2000. 57. În concluzie, tipurile de habitate şi speciile afectate trebuie cel puţin să fie compensate în proporţii comparabile, însă, având în vedere riscurile ridicate şi incertitudinea ştiinţifică implicată în încercarea de recreare sau refacere a habitatelor degradate, este recomandat să se asigure că măsurile respective oferă compensaţiile necesare. 58. Referitor la necorelarea prevederilor contestate prin raportare la dispoziţiile art. 11, 191, 194 şi 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, se arată că Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană nu conţine nicio precizare cu privire la modalitatea de aplicare a dreptului comunitar. În aceste condiţii, dispoziţia art. 148 alin. (2) din Constituţie restrânge parţial şi, totodată, extinde parţial sfera de aplicare a priorităţii dreptului comunitar faţă de ceea ce pare să fie consacrat pe cale jurisprudenţială în cadrul Uniunii Europene. Ca urmare, adoptarea actului normativ contestat în condiţiile geopolitice mai sus descrise reprezintă şi un aspect de oportunitate. Cu privire la oportunitate, însă, aceasta nu poate constitui element de neconstituţionalitate. În sprijinul argumentaţiei mai sus prezentate este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 59. Din examinarea conţinutului normativ al legii contestate prin raportare la obiecţiile formulate, rezultă că legea contestată se aliniază legislaţiei europene şi nici nu aduce atingere principiilor şi valorilor constituţionale enunţate. Pornind de la principiul derivat din prevederile art. 148 din Constituţie, se arată că dispoziţiile legii criticate nu se circumscriu criteriilor esenţiale stabilite de Curtea Constituţională pentru determinarea încălcării dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii sesizării. 60. Guvernul apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este întemeiată. 61. Cu privire la încălcarea principiului bicameralismului, se arată că deşi ambele forme adoptate de cele două Camere ale Parlamentului vizează modificarea şi completarea art. 56^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, totuşi, forma adoptată de Camera Deputaţilor a suferit modificări şi completări care pot fi calificate ca fiind de substanţă, de natură să genereze deosebiri majore de conţinut între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. În timp ce Senatul a adoptat o formă a legii ce viza posibilitatea de modificare a limitelor ariilor naturale protejate pentru a se putea realiza obiective de investiţii (amenajări hidroenergetice), la Camera Deputaţilor s-a reglementat posibilitatea de a construi astfel de obiective în ariile naturale protejate fără modificarea limitelor acestora. Mai mult, în forma adoptată de Senat, compensarea suprafeţei de teren afectate de aceste investiţii trebuia realizată înainte de demararea lor, pe când în forma adoptată de Camera Deputaţilor, demararea obiectivelor se poate realiza fără a se aduce în compensare zone echivalente din punctul de vedere al biodiversităţii, această obligaţie urmând a fi îndeplinită până la punerea în funcţiune a obiectivului de investiţii, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2025. De asemenea, forma adoptată de Camera Deputaţilor se referă, la art. II, şi la faptul că Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului nu se aplică în cazul obiectivelor de investiţii în discuţie, aspect neavut în vedere de Senat. Art. III din forma adoptată de Camera Deputaţilor are în vedere şi reglementarea faptului că obiectivele de investiţii pentru realizarea de amenajări hidroenergetice sunt considerate proiecte de importanţă/ securitate naţională în sensul Codului silvic, aspect neavut în vedere de Senat. 62. Aceste modificări sunt de natură a genera deosebiri majore de conţinut juridic faţă de forma legii adoptată de Senat şi o configuraţie deosebită, semnificativ diferită faţă de cea a proiectului de lege în forma adoptată de Senat. Practic, forma adoptată de Camera Deputaţilor modifică sensul juridic al formei adoptate de Senat, neregăsindu-ne în prezenţa unei nuanţări sau completări a conţinutului normativ al acestei legi. Având în vedere aspectele mai sus prezentate, se apreciază că sunt create premisele unor vicii de neconstituţionalitate în raport cu principiul bicameralismului. 63. Se mai precizează că în măsura în care dispoziţiile din cuprinsul proiectului de lege generează impact financiar, iar legea a fost adoptată fără elaborarea fişei financiare, se poate aduce atingere prevederilor art. 111 alin. (1) şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie cu privire la necesitatea stabilirii sursei de finanţare la aprobarea unor cheltuieli bugetare. 64. Cu privire la încălcarea dreptului la un mediu sănătos, se arată că principiul prevenţiei în protecţia mediului este incompatibil cu impredictibilitatea. Totodată, principiul constituţional al asigurării unui mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic şi principiul constituţional al obligaţiei de a ameliora şi proteja mediul înconjurător sunt incompatibile cu normele legale care creează posibilitatea degradării mediului. 65. Se menţionează că investiţiile preconizate urmează a se realiza fără a se mai reglementa o procedură specială de modificare a limitelor ariilor protejate, iar legea adoptată nu are un caracter reparator din moment ce investiţiile preconizate sunt declarate prin efectul legii ca fiind proiecte de interes public major şi de siguranţă şi securitate naţională, finalizarea acestora fiind permisă şi în condiţiile în care acestea se suprapun cu arii naturale protejate. 66. Cu toate acestea, dreptul la un mediu înconjurător sănătos este un drept fundamental complex ce presupune obligaţii atât pentru stat, în sensul asigurării protecţiei mediului sănătos şi echilibrat ecologic, cât şi pentru persoanele fizice şi juridice, în sensul protecţiei şi ameliorării mediului înconjurător. Revine Curţii Constituţionale să aprecieze, în concret, dacă legiuitorul a respectat principiul proporţionalităţii şi scopul urmărit prin elaborarea reglementării criticate, punând în balanţă interesul general reprezentat de protecţia mediului şi interesul particular reprezentat de interesele celor care construiesc hidrocentrale. 67. Cu privire la critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, se arată că legea criticată, prin conţinutul său normativ şi prin efectele sale, nu vizează o perioadă anterioară adoptării sale, astfel că nu contravine acestui principiu constituţional. 68. Cu privire la critica referitoare la încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, se arată că legea criticată nu intervine în anumite procese civile şi nu lipseşte de efecte juridice actul jurisdicţional ce are autoritate de lucru judecat. Practic, autoritatea legiuitoare nu acţionează ultra vires, nedepăşindu-şi competenţele constituţionale în detrimentul autorităţii judecătoreşti. 69. Cu privire la încălcarea art. 148 alin. (2) din Constituţie, se consideră că singurul act care, în virtutea caracterului său obligatoriu, ar fi putut constitui norma interpusă controlului de constituţionalitate realizat prin raportare la art. 148 din Constituţie - Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice -, prin dispoziţiile şi obiectivele pe care le impune, nu are relevanţă constituţională, întrucât nu complineşte o lacună a Legii fundamentale şi nici nu dezvoltă normele acesteia prin stabilirea unui standard mai ridicat de protecţie. Astfel, deşi principiul acţiunii preventive al cărui conţinut exprimă ideea că cea mai adecvată şi mai eficientă strategie de mediu constă în prevenirea vătămărilor ecologice de orice natură, în locul reparării efectelor acestora, a fost dezvoltat cu claritate în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, nu reprezintă o normă cu relevanţă constituţională în sensul jurisprudenţei constituţionale, neîndeplinind-se criteriul relevanţei constituţionale. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate astfel formulată este neîntemeiată. 70. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva caracterului sumar al instrumentului de prezentare şi motivare, precum şi la lipsa de fundamentare temeinică a actului normativ, Guvernul semnalează Decizia Curţii Constituţionale nr. 238 din 3 iunie 2020, potrivit căreia instanţa constituţională nu are competenţa de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate. 71. Tot din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că noul art. 56^1 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 reglementează cu privire la obligaţia de a aduce în compensare o zonă echivalentă, din punctul de vedere al biodiversităţii, cu zona ocupată de obiectiv, fără a exista reglementări de nicio natură cu privire la sancţiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acestei obligaţii, sens în care reglementarea criticată pentru neconstituţionalitate nu pare să aibă un caracter normativ, ci unul pur enunţiativ/declarativ. Practic, reglementarea propusă este de natură să determine ambiguităţi cu privire la efectele pe care le-ar putea produce. Acest aspect poate să contravină prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea normei juridice. Aceeaşi lipsă de precizie a normei se relevă şi în privinţa evaluării procentului de 60% în realizarea amenajărilor hidrografice în curs de execuţie, nefiind precizat cum şi cine face această evaluare. Legiuitorul nu a prevăzut, în cuprinsul normei, criterii obiective şi clare în raport cu care se declară anumite obiective de investiţii pentru realizarea de amenajări hidroenergetice ca fiind proiecte de interes public major şi de siguranţă şi securitate naţională, astfel încât echivocul reglementării poate genera confuzii în aplicarea legii, norma având un caracter imprevizibil. 72. Cu privire la critica formulată în raport cu dreptul la un nivel de trai decent, se arată că motivarea aspectelor de neconstituţionalitate este realizată într-o manieră eliptică, prin raportare la situaţii ipotetice, ceea ce nu este de natură a releva veritabile critici de neconstituţionalitate. 73. Prin urmare, se concluzionează că obiecţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) din perspectiva încălcării principiului securităţii juridice şi ale art. 138 alin. (5) şi neîntemeiată prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) din perspectiva caracterului sumar al instrumentului de prezentare şi motivare, ale art. 15, 34, 35, 47, ale art. 135 alin. (2) lit. e) şi ale art. 148, iar cu privire la pretinsa încălcare a art. 61 din Constituţie - principiul bicameralismului - urmează a se pronunţa instanţa de contencios constituţional. 74. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 75. La dosarul cauzei au fost depuse mai multe puncte de vedere formulate în calitate de amicus curiae, prin care s-a solicitat respingerea (Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica - S.A. din Bucureşti), respectiv admiterea obiecţiei de neconstituţionalitate (Asociaţia Declic din Cluj-Napoca, precum şi o serie de persoane fizice). 76. La termenul de judecată fixat pentru data de 4 mai 2022, Curtea a dispus amânarea începerii dezbaterilor asupra cauzei, succesiv, pentru data de 18 mai 2022, 8 iunie 2022, 29 iunie 2022, 14 septembrie 2022, 5 octombrie 2022, 26 octombrie 2022 şi 2 noiembrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 77. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea art. 56^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în ansamblul său. 78. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5) privind securitatea juridică şi calitatea legii, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 75 privind procedura de adoptare a legilor, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 47 privind nivelul de trai, art. 135 privind economia, art. 138 alin. (5) privind stabilirea sursei de finanţare a cheltuielilor bugetare şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. (1) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 79. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38). 80. Obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie atât sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de un număr de 50 de deputaţi, cât şi sub aspectul obiectului, fiind vorba despre o lege adoptată, dar nepromulgată încă. 81. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de 2 zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare. 82. Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat la 14 martie 2022, după care a fost transmisă Camerei Deputaţilor, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, la data de 23 martie 2022. La data de 28 martie 2022 a fost depusă în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii, la data de 29 martie 2022 a fost formulată prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, iar la data de 30 martie 2022 a fost trimisă la Preşedintele României pentru promulgare. 83. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul de protecţie de 2 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel că urmează a se constata că aceasta este admisibilă. 84. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. (2) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate (2.1) Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie 85. În jurisprudenţa sa, cu privire la principiul bicameralismului, Curtea a dezvoltat o veritabilă „doctrină“ a bicameralismului şi a modului în care acest principiu este reflectat în procedura de legiferare. Ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român şi de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a ţării, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53). Legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, drept care autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră (Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, Decizia nr. 355 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 8 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragraful 39, Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragraful 29, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 32, sau Decizia nr. 393 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 16 iulie 2019, paragraful 66). Ca urmare, dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Aşa fiind, modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce proiectului de lege sau propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului (Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 53). 86. Stabilind limitele principiului bicameralismului, Curtea a apreciat că aplicarea acestuia nu poate avea ca efect deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate. Este de netăgăduit că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor două Camere în procesul de elaborare a legilor, cât şi obligaţia acestora de a-şi exprima prin vot poziţia cu privire la adoptarea legilor (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 55). 87. Curtea a stabilit două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura parlamentară, se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea celor două criterii este de natură a afecta principiul care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, paragraful 29, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 54). 88. Aşadar, bicameralismul nu înseamnă ca ambele Camere să se pronunţe asupra unei soluţii legislative identice, în Camera decizională putând exista abateri inerente de la forma adoptată de Camera de reflecţie, desigur, fără schimbarea obiectului esenţial al proiectului de lege/propunerii legislative. A nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecţie ar însemna limitarea rolului său constituţional, iar caracterul decizional ataşat acesteia devine iluzoriu. S-ar ajunge la un veritabil mimetism, în sensul că cea de-a doua Cameră se va identifica, în ceea ce priveşte activitatea sa legislativă, cu prima Cameră, neputându-se îndepărta în niciun fel de la soluţiile legislative pentru care a optat prima Cameră, ceea ce este contrar, până la urmă, chiar ideii de bicameralism. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea principiului bicameralismului, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însuşită de Camera de reflecţie. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecţie trebuie să cuprindă o soluţie legislativă care păstrează concepţia de ansamblu a acesteia şi să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluţii legislative alternative/complementare care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecţie, în condiţiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, paragrafele 37 şi 38, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 45, şi Decizia nr. 412 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 11 iulie 2019, paragraful 57). 89. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că legea în forma adoptată de Senat se referă la modificarea limitelor ariilor naturale protejate. Aceasta este posibilă prin scoaterea unor suprafeţe din interiorul ariilor naturale protejate dacă la data de 29 iunie 2007 erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului sau decrete de stat, obiective de investiţii pentru realizarea de amenajări hidroenergetice, obiectivele fiind în curs de execuţie sau demarate anterior acestei date, în temeiul legislaţiei în vigoare. Se stabileşte obligaţia ca, anterior scoaterii unor suprafeţe din interiorul ariilor naturale protejate, să se aducă în compensare o suprafaţă minimă adiacentă acestor arii, echivalentă cu suprafaţa scoasă de pe teritoriul lor, majorată cu zona-tampon. Asupra acesteia se instituie regimul de arie naturală protejată. Totodată, se reglementează actele necesare care trebuie să însoţească cererea de modificare a limitelor. 90. În schimb, legea în forma adoptată de Camera Deputaţilor se referă marginal la modificarea limitelor ariilor naturale protejate într-un singur articol, iar restul reglementărilor se axează pe: (1) calificarea obiectivelor de investiţii pentru realizarea de amenajări hidroenergetice în curs de execuţie cu procent de realizare mai mare de 60%, la data de 1 mai 2022, ca fiind proiecte de interes public major şi de siguranţă şi securitate naţională; (2) finalizarea acestor obiective de investiţii se va realiza cu condiţia ca Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să propună în compensare pentru suprafeţele ocupate o zonă echivalentă din punctul de vedere al biodiversităţii cu zona ocupată de obiectiv, până la punerea acestuia în funcţiune, dar nu mai târziu de data de 31 decembrie 2025. Obiectivele de investiţii sunt considerate: proiecte de interes public major şi de siguranţă şi securitate naţională, în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007; situaţii excepţionale, în sensul prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului; proiecte de importanţă/securitate naţională, în sensul prevederilor Legii nr. 46/2008 - Codul silvic. 91. Astfel, dacă forma adoptată de Senat viza în totalitate procedura şi condiţiile în care pot fi modificate limitele ariilor naturale protejate (cine poate solicita modificarea limitelor, modul şi condiţiile în care se realizează aceasta), forma adoptată de Camera Deputaţilor se referă tangenţial la această problemă, substanţa reglementării normative referindu-se la condiţiile în care proiectele hidroenergetice în curs de execuţie cu procent de realizare mai mare de 60%, la data de 1 mai 2022, urmează a se executa în continuare, prin derogare de la o serie de reglementări care se referă la protecţia mediului înconjurător. Mai mult, prima formă a legii tratează problema compensării reducerii suprafeţei ariei naturale protejate, compensare ce trebuie realizată odată cu scoaterea acestei suprafeţe din aria protejată, pe când cea de-a doua formă a legii se referă la compensarea suprafeţelor ocupate, din interiorul ariilor naturale, de proiectele hidroenergetice şi nu este vorba de o compensare propriu-zisă, ci de o propunere de compensare care trebuie realizată până cel târziu la 31 decembrie 2025 (aşadar, nu compensarea trebuie realizată până la data menţionată, ci propunerea de compensare trebuie depusă până la acea dată). 92. Aşadar, cele două forme ale legii au o viziune diferită asupra modului în care se realizează proiectele hidroenergetice în interiorul ariilor naturale protejate - prima impune scoaterea suprafeţei aferente proiectului din aria protejată, iar a doua nu impune o asemenea obligaţie, astfel că proiectul va fi realizat/ finalizat în interiorul acestei arii protejate. 93. De asemenea, au viziuni diferite asupra modului în care se realizează compensarea - prima impune compensarea terenului scos din interiorul ariei naturale protejate la momentul începerii derulării proiectului, a doua prevede obligaţia emiterii unei propuneri de compensare a terenului ocupat de aceste proiecte până la 31 decembrie 2025, fără a se realiza o compensare propriu-zisă. 94. Mai mult, forma legii adoptată de Camera Deputaţilor duce centrul de greutate al reglementării spre calificarea proiectelor hidroenergetice - altele decât cele menţionate în forma iniţială a legii - ca fiind derogatorii de la întreg cadrul legislativ existent, astfel că: permite scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri de pe raza ariei naturale protejate; derogă de la regimul special de protecţie a unor specii sălbatice de floră şi faună, inclusiv a celor care necesită o protecţie strictă; permite exceptarea proiectelor hidroenergetice respective de la prevederile Legii nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, astfel că nu mai este obligatorie emiterea acordului de mediu; permite reducerea suprafeţei fondului forestier naţional prin scoaterea definitivă din aria protejată a unor terenuri pe care sunt amplasate capacităţi de producţie şi/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea naţională. 95. Curtea observă că ideea de proiect hidroenergetic apare şi în forma adoptată de Senat, însă valorizarea sa în cadrul legii este total diferită faţă de varianta adoptată de Camera decizională. Astfel, legea nu reglementează un anumit regim juridic al acestor proiecte şi cu atât mai mult nu creează un regim juridic diferit de cel de drept comun sau derogări de la acesta. 96. Rezultă că substanţa legii, astfel cum a fost aprobată de cea de-a doua Cameră, nu mai vizează modificarea limitelor ariilor naturale protejate, ci regimul juridic al proiectelor hidroenergetice deja derulate în cadrul acestora, regim derogatoriu de la cel de drept comun (de altfel, este paradoxal că astfel de proiecte necesită o evaluare foarte drastică atunci când nu sunt construite în arii naturale protejate, iar când sunt construite în aceste arii regimul juridic este unul relaxat, derogatoriu de la cel de drept comun). 97. În aceste condiţii, Curtea reţine că, deşi cele două forme ale legii au vizat din punct de vedere formal aproximativ aceleaşi prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, în realitate, modificările operate din punctul de vedere al substanţei lor nu mai menţin o unitate conceptuală, de orientare şi de viziune. Mai mult, forma adoptată de Camera Deputaţilor contravine chiar însuşi scopului reglementării de bază (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007), care stabileşte la art. 1 că scopul său este „garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă“. Chiar dacă nu există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului, Curtea constată că există deosebiri majore de conţinut juridic între acestea. În aceste condiţii, se impune concluzia potrivit căreia legea criticată nu respectă principiul bicameralismului, fiind contrară art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie. (2.2) Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 138 alin. (5) din Constituţie 98. Curtea observă că autorii obiecţiei de neconstituţionalitate afirmă doar că legea are impact financiar, fără să şi demonstreze acest aspect. Prin urmare, această critică este nemotivată, Curtea neputând invoca din oficiu argumente pentru susţinerea sau combaterea acesteia. 99. Faţă de temeinicia motivelor de neconstituţionalitate extrinsecă, reţinută prin raportare la dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 din Constituţie, care afectează legea în ansamblul său, Curtea constată că nu mai este cazul să examineze celelalte critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 155 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 4 iunie 2020, paragraful 78). 100. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că Legea pentru modificarea şi completarea art. 56^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în ansamblul său, este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
