Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 492 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu referire la sintagma

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 492 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu referire la sintagma "li se poate cere să muncească"

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 241 din 19 martie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Zsolt-Csaba Erli în Dosarul nr. 1.229/235/2020 al Judecătoriei Gherla şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.193D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul a comunicat la dosar o cerere de soluţionare în lipsă a excepţiei de neconstituţionalitate.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 24 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.229/235/2020, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată de Zsolt-Csaba Erli într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, cu motivarea, în esenţă, că a solicitat penitenciarului să fie repartizat la muncă, însă cererea sa a fost respinsă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că a înaintat două cereri către penitenciar, prin care a solicitat să fie selecţionat la muncă, însă acestea au fost respinse, astfel că s-a adresat judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Acesta, la rândul lui, a respins plângerea formulată de autor. Consideră că textul de lege criticat încalcă dreptul la muncă, drept fundamental, care nu poate fi îngrădit decât în anumite condiţii expres prevăzute de Constituţie. Susţine că sintagma „li se poate cere să muncească“ nu respectă principiul previzibilităţii normei juridice, garantat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, şi, totodată, prin această formulare, legiuitorul a transferat exercitarea dreptului la muncă de la persoana privată de libertate la administraţia penitenciarului. De asemenea, susţine că privarea de libertate, fără ca persoana condamnată să aibă acces la un loc de muncă, poate leza integritatea fizică şi psihică a acesteia.
    6. Judecătoria Gherla, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu a formulat o opinie cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Având în vedere notele scrise ale autorului excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu referire la sintagma „li se poate cere să muncească“, care au următorul conţinut: „Persoanelor condamnate li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ţinându-se seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora.“
    11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cât şi dispoziţiilor art. 3, cu privire la interzicerea torturii, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 254/2013 transpun în legislaţia naţională prevederile art. 26 pct. 1-17 din Recomandarea 2006(2) a Comitetului de Miniştri ai statelor membre, referitoare la regulile penitenciare europene, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, la data de 11 ianuarie 2006, în timpul celei de a 952-a reuniuni a miniştrilor delegaţi, ale art. 23 din Declaraţia universală a drepturilor omului, ale art. 8 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi dispoziţii ale Rezoluţiei adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la 17 decembrie 2015, privind Ansamblul de reguli minime ale Naţiunilor Unite pentru tratamentul deţinuţilor. Totodată, art. 78 din Legea nr. 254/2013 constituie expresia, la nivel infraconstituţional, a dispoziţiilor art. 42 din Legea fundamentală, privind interzicerea muncii forţate.
    13. Dreptul la muncă al persoanelor private de libertate este reglementat, cu titlu general, în art. 78 din capitolul V - Drepturile persoanelor condamnate al titlului III - Executarea pedepselor privative de libertate din Legea nr. 254/2013, iar organizarea muncii prestate de către persoanele private de libertate este reglementată în art. 83-88 din acelaşi act normativ, precum şi în art. 173-186 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016.
    14. Potrivit textului de lege criticat, persoanelor condamnate li se poate cere să muncească, în raport cu tipul regimului de executare, ţinându-se seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile acestora, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. Curtea reţine că sintagma „li se poate cere să muncească“ exprimă, în mod clar şi previzibil, posibilitatea unei persoane private de libertate de a munci în timpul executării pedepsei, în acord cu dispoziţiile art. 42 din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea reţine că dreptul la muncă al persoanelor private de libertate nu este un drept absolut, ci poate fi exercitat doar în anumite condiţii.
    15. În acest sens, Curtea reţine că, pentru organizarea exercitării acestui drept, administraţia locului de deţinere întreprinde demersurile necesare pentru identificarea posibilităţilor de a asigura folosirea la muncă a unui număr cât mai mare de deţinuţi [art. 173 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013]. Selecţionarea la muncă a deţinuţilor se face în funcţie de regimul de executare, cu aprobarea directorului locului de deţinere, la propunerea unei comisii formate din reprezentanţii sectorului reintegrare socială, regim penitenciar, medical, evidenţă şi organizarea muncii, sub coordonarea directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, în calitate de preşedinte. Comisia poate fi completată cu personal de specialitate, în vederea verificării deprinderilor profesionale sau abilităţilor practice ale deţinuţilor. Procedura şi criteriile de selecţionare la muncă a deţinuţilor se stabilesc prin decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor [art. 174 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013]. Deţinuţii pot fi folosiţi la muncă în spaţii din interiorul sau exteriorul penitenciarului, la operatori economici, în instituţii publice, precum şi la alte persoane fizice sau juridice. Munca prestată urmăreşte menţinerea şi creşterea capacităţii acestora de a-şi câştiga existenţa după liberare şi realizarea unor venituri care se pot folosi la îmbunătăţirea condiţiilor de deţinere şi pentru susţinerea acţiunilor de resocializare a persoanelor condamnate.
    16. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia prevederile art. 78 din Legea nr. 254/2013 sunt discriminatorii şi aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), întrucât este firesc ca, în procedura de selecţionare şi repartizare la muncă a persoanelor private de libertate, să se ţină seama de calificarea, deprinderile şi aptitudinile fiecăreia, de vârstă, starea de sănătate, măsurile de siguranţă, precum şi de programele destinate sprijinirii formării profesionale a acestora. Procedura şi criteriile de selecţionare şi repartizare la muncă au în vedere măsurile de siguranţă specifice fiecărui regim de executare şi asigurarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă. Folosirea la muncă a deţinuţilor se face cu respectarea procedurii şi criteriilor stabilite în Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, cu întocmirea documentelor de organizare şi funcţionare a punctelor de lucru, pregătirea şi dotarea locurilor de muncă, întocmirea documentelor de evidenţă a muncii şi acordarea drepturilor cuvenite pentru munca prestată. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că respectarea egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite (în acest sens, Decizia nr. 1.037 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011).
    17. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    18. Autorul excepţiei a indicat ca temei constituţional al sesizării şi dispoziţiile art. 22 alin. (1), privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi prevederile art. 3 referitoare la interzicerea torturii, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând această susţinere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludenţă pentru soluţionarea acesteia.
    19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Zsolt-Csaba Erli în Dosarul nr. 1.229/235/2020 al Judecătoriei Gherla şi constată că dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu referire la sintagma „li se poate cere să muncească“, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Gherla şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    -------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 492 din 17 octombrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"