Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Ion Roşu şi Bogdan Roşu în Dosarul nr. 108/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 478D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 28 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 108/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Roşu şi Bogdan Roşu într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare a unei decizii penale pronunţate în anul 2019 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, prin care au fost soluţionate apelurile declarate în cauză împotriva unei sentinţe penale pronunţate în anul 2017 de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituţionale şi contravin celor statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 685 din 7 noiembrie 2018 şi nr. 417 din 3 iulie 2019, deoarece modalitatea de desemnare a membrilor completului de judecată care a pronunţat decizia penală contestată în cauză încalcă dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti. 6. Astfel, desemnarea membrilor completului de judecată s-a realizat printr-un act administrativ emis de către colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu se poate substitui voinţei legiuitorului constituant şi nu poate prelua atribuţii jurisdicţionale precum cele privind desemnarea membrilor completelor. În interpretarea Legii fundamentale, Curtea Constituţională a statuat că procedura de judecată se stabileşte prin lege, atât compunerea instanţei supreme, cât şi regulile de funcţionare a acesteia fiind fixate prin lege organică. Atunci când legiuitorul constituţional se referă la compunerea instanţei supreme - noţiune autonomă folosită de Constituţie - nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia, ci organizarea şi compunerea secţiilor, secţiilor unite şi completelor de judecată care realizează funcţia jurisdicţională. Ca atare, aspectele referitoare la compunerea instanţei judecătoreşti au fost calificate drept norme de procedură de ordine publică, iar încălcarea lor atrage nulitatea absolută a actelor pronunţate de un astfel de complet de judecată. O astfel de interpretare asigură coerenţă acţiunii puterii judecătoreşti, garantând, totodată, independenţa şi imparţialitatea judecătorului. Între aceste garanţii se înscrie caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât şi al compunerii completului de judecată instituit prin lege. O astfel de viziune asigură coerenţă acţiunii puterii judecătoreşti, garantând, în acelaşi timp, independenţa şi imparţialitatea judecătorului. Dreptul la un proces echitabil are la bază exact cele două caracteristici esenţiale, iar încălcarea reglementărilor referitoare la compunerea instanţei chiar de către aceasta atrage, în mod cert, o suspiciune/îndoială rezonabilă cu privire la posibilitatea ca instanţa să nu fie independentă sau imparţială. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, paragrafele 177 şi 178, instanţele judecătoreşti, astfel cum sunt reglementate prin Constituţie şi prin Legea nr. 304/2004, îşi realizează funcţia de înfăptuire a justiţiei prin intermediul judecătorilor organizaţi în complete de judecată. Pentru ca organizarea puterii judecătoreşti să nu devină în sine aleatorie şi pentru a nu permite apariţia unor elemente de arbitrar, legiuitorul constituant a stabilit că procedura de judecată se fixează prin lege, iar în ceea ce priveşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a consacrat faptul că atât compunerea sa, cât şi regulile de funcţionare se stabilesc prin lege organică. Modul de desemnare a membrilor completelor de 3 judecători prin mijlocirea unui act administrativ cu caracter normativ nu încalcă exigenţele constituţionale ale art. 126 alin. (4), întrucât actul administrativ nu face altceva decât să organizeze executarea legii, iar desemnarea membrilor completelor de judecată la propunerea preşedintelui de secţie şi cu aprobarea Colegiului de conducere nu este de natură să afecteze cerinţa independenţei şi imparţialităţii obiective a completelor. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată, în esenţă, că în ceea ce priveşte stabilirea compunerii completelor de judecată, complementar reglementării principiului repartizării aleatorii a dosarelor şi principiului continuităţii, legiuitorul organic a prevăzut atât regula că această prerogativă revine colegiilor de conducere ale acestor instanţe, în acest sens fiind dispoziţiile criticate, cât şi excepţii de la această regulă (spre exemplu, în cazul completelor de 5 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atunci când legea impune în mod expres desemnarea completelor prin tragere la sorţi - art. 32 din Legea nr. 304/2004). Regula stabilită de legiuitor în cuprinsul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil ori independenţei justiţiei, câtă vreme legiuitorul a prevăzut înfiinţarea la nivelul fiecărei instanţe judecătoreşti a unui colegiu de conducere, organism colegial format din preşedinte şi judecători ai acelei instanţe, aleşi de adunarea generală a judecătorilor, „care hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei“, iar „hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul majorităţii membrilor săi“, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 304/2004. Oportunitatea creării unor astfel de organisme, care să aibă măcar un rol consultativ, este de altfel subliniată şi în Avizul nr. 19 (2016) - Rolul preşedinţilor de instanţe, adoptat de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), unde se arată că „Instanţele sunt, în esenţă, organe colegiale. CCJE încurajează înfiinţarea unor organisme formate din judecători ai instanţei, care să aibă un rol consultativ şi să coopereze cu preşedintele instanţei, oferind consiliere cu privire la chestiuni esenţiale“. Aşadar, faptul că dispoziţiile legale criticate au prevăzut stabilirea compunerii completelor de judecată prin hotărâre a colegiului de conducere al instanţei şi nu au prevăzut o modalitate de „compunere aleatorie“, aşa cum susţin autorii excepţiei, spre exemplu, prin tragerea la sorţi a membrilor acestora, constituie o altă opţiune a legiuitorului, permisă şi posibilă. În plus, conform legii, procedura de stabilire a membrilor completului prin tragere la sorţi este prevăzută în cazuri în care este necesară nominalizarea unui număr redus de judecători ai instanţei respective, completele în discuţie având o competenţă clar reglementată de lege. Mai mult, atribuţiile conferite de legiuitor colegiului de conducere al instanţei în ceea ce priveşte constituirea completelor de judecată nu pot pune în discuţie garanţiile unei instanţe independente şi imparţiale, în accepţiunea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că situaţia în care cel puţin jumătate din membrii unei instanţe sunt judecători, inclusiv preşedintele cu vot decisiv, constituie un indiciu puternic de imparţialitate. A fortiori sunt respectate garanţiile unei instanţe independente şi imparţiale, în accepţiunea art. 6 paragraful 1 din Convenţie, în situaţia în care stabilirea compunerii completelor de judecată se realizează prin hotărâre a colegiului de conducere al instanţei, organism colegial alcătuit exclusiv din judecători ai acelei instanţe, şi doar judecătorii din cadrul acestor complete pot „rosti dreptul“, fiind independenţi şi supunându-se numai legii, aşa cum prevede art. 124 din Constituţie. Pe de altă parte, chiar dacă norma criticată lasă o anumită marjă de apreciere colegiului de conducere al instanţei, atribuţia acestuia de a executa legea şi de a stabili în concret compunerea completelor de judecată nu este una discreţionară, ci este subsumată imperativului asigurării continuităţii completului, urmând să se ţină seama şi de alte principii care guvernează activitatea sistemului judiciar, precum necesitatea respectării specializării secţiilor din cadrul instanţei ori necesitatea asigurării unui act de justiţie de calitate - spre exemplu, judecătorii nou-promovaţi la instanţe superioare pot fi incluşi în complete alături de judecători cu vechime şi experienţă mai mare; de asemenea, la alcătuirea completelor se poate ţine seama de specializarea unui magistrat, ca parte a formării sale profesionale. 10. Aşadar, Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate şi criticile formulate prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. l) şi art. 126 din Constituţie, întrucât legea însăşi prevede clar că stabilirea compunerii completelor de judecată se realizează prin hotărârea colegiului de conducere al instanţei, iar opţiunea legiuitorului în sensul stabilirii compunerii completelor de judecată prin hotărâre a colegiului de conducere al instanţei corespunde competenţei sale constituţionale de legiferare în domeniul organizării sistemului judiciar. În final, consideră că prevederile criticate nu numai că nu încalcă dreptul la un proces echitabil al părţilor, consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, ci, dimpotrivă, prevăzând necesitatea stabilirii compunerii completelor de judecată cu urmărirea asigurării continuităţii completului, acestea constituie o garanţie a imparţialităţii actului de justiţie şi dau expresie acesteia. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile din Constituţie, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti“. La data de 16 decembrie 2022, Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. 14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (3) lit. l) teza a doua privind reglementarea numai prin lege organică a organizării şi funcţionării instanţelor judecătoreşti şi art. 126 alin. (1) şi (4) privind instanţele judecătoreşti. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 vizează compunerea completelor de judecată la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor specializate/tribunalelor şi al judecătoriilor. 16. Or, cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate - contestaţie în anulare judecată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - vizează o hotărâre dată în apel de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, autorii excepţiei fiind nemulţumiţi de compunerea completului de judecată de la nivelul acestei instanţe. 17. Aşadar, problema de drept invocată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate se referă la modul de desemnare a membrilor completelor de 3 judecători ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu a membrilor completelor instanţelor ierarhic inferioare. 18. Prin urmare, dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece numai reglementările legale care se referă la compunerea completelor de judecată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au legătură cu cauza, iar nu şi cele care vizează celelalte instanţe judecătoreşti. 19. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la condiţia de admisibilitate a legăturii dispoziţiilor criticate cu cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, această condiţie presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, criterii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24). 20. Având în vedere acestea, potrivit art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Ion Roşu şi Bogdan Roşu în Dosarul nr. 108/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
