Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, „în forma aflată în vigoare în luna august 2011“, excepţie ridicată de Monica Tudorancea în Dosarul nr. 190/42/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.864D/2020. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 iulie 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, în prezenţa autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Monica Tudorancea, asistată de avocatul Mihail Adrian Tudorancea, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea a amânat pronunţarea, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 15 septembrie 2022, apoi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, pentru data de 29 septembrie 2022 şi, ulterior, pentru aceleaşi temeiuri, pentru data de 27 octombrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 21 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 190/42/2020, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, „în forma aflată în vigoare în luna august 2011“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Monica Tudorancea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea Ordinului nr. 3.223/C din 5 august 2019 emis de către ministrul justiţiei privind încetarea calităţii de notar public ca urmare a condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată că prin Ordinul nr. 1.897/C din 11 iunie 2015 s-a dispus încetarea calităţii sale de notar, însă, prin Decizia nr. 1.270 din 12 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 932/42/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat acest ordin, atrăgându-se atenţia organului administrativ să analizeze oportunitatea şi posibilitatea de a emite un ordin asemănător, având în vedere situaţia de fapt şi situaţia de drept creată prin efectele anulării, însă ministrul justiţiei a emis Ordinul nr. 3.223/C din 5 august 2019, prin care a dispus, din nou, încetarea calităţii de notar public, în aceleaşi condiţii ca în cazul ordinului anulat de către instanţa judecătorească, raportându-se la prevederile art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995, în forma aplicabilă în luna august 2011, atunci când au fost săvârşite faptele care au dus la condamnarea sa la pedeapsa cu amenda, aceasta fiind dispoziţia expresă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 5. Se susţine că încetarea calităţii profesionale nu este întemeiată pe criterii obiective, rezonabile şi concrete, ci pe aprecieri subiective, care pot varia în funcţie de persoana care face aprecierea, cu atât mai mult cu cât legea nu prevede nici persoana sau persoanele care ar putea face această apreciere (ci rezultă din interpretarea voinţei legiuitorului că este vorba despre conducerea organului colegial), fiind încălcate, astfel, prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 41 şi 53 din Constituţie, deoarece nu se garantează o egalitate a cetăţenilor în faţa legii, o respectare a dreptului la muncă şi o garanţie a drepturilor constituţionale şi a celor prevăzute în legi organice. 6. Astfel, prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la previzibilitatea şi predictibilitatea legii, deoarece aplicarea unei sancţiuni atât de grave trebuie să fie prevăzută în mod explicit prin lege şi nu trebuie să fie lăsată la aprecierea subiectivă a unor structuri sau persoane care nu au la dispoziţie criterii clare şi obiective de apreciere, criterii rezonabile şi concrete pentru evaluarea situaţiei create printr-o condamnare, cu atât mai mult cu cât legea penală nu defineşte ceea ce înseamnă infracţiune gravă, iar definirea necesară pentru aprecierea eventualei „atingeri aduse prestigiului profesiei“ reprezintă o normă incompletă. Or, este o cerinţă esenţială pentru ca fiecare cetăţean să îşi poată reglementa o anumită conduită şi să poată prevedea consecinţele faptelor sale. Astfel, legea trebuie să prevadă în mod expres şi să indice care sunt infracţiunile a căror săvârşire poate conduce la excluderea din profesie sau, cel puţin, să prevadă criterii obiective şi strict delimitate pentru aprecierea eventualei „atingeri aduse prestigiului profesiei“. În acest sens, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 4 aprilie 2017, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în vigoare în anul 2017, dispoziţii cu un conţinut aproape identic cu prevederile criticate din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare în luna august 2011. 7. Cât priveşte încălcarea art. 53 din Constituţie, se susţine că se poate ajunge la îngrădirea unor drepturi care nu sunt justificate de gravitatea faptei, atât timp cât restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, măsura trebuind să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii. 8. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât, spre deosebire de Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 4 aprilie 2017, încetarea calităţii de notar public în cazul prevăzut la art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, în forma aflată în vigoare în luna august 2011, se dispune de ministrul justiţiei, fără a exista una dintre premisele aplicării diferenţiate a sancţiunii excluderii din profesie, aceea a existenţei mai multor organe/structuri competente să dispună aplicarea sancţiunii, cum s-a reţinut prin decizia menţionată. De asemenea, susţinerile referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul încălcării principiului clarităţii şi previzibilităţii legii, se referă mai degrabă la aplicarea conţinutului normei legale la situaţia de fapt dedusă judecăţii, chestiune care revine exclusiv instanţei de drept comun, fără să reiasă dificultăţi de aplicare a normei de lege criticate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi ale avocatului acesteia din şedinţa publică, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este precizat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, „în forma aflată în vigoare în luna august 2011“. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995: „Calitatea de notar public încetează: [...] f) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei; [...] Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei.“ Ulterior, Legea nr. 36/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011, textul art. 23 rămânând nemodificat. Prin Legea nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 8 iunie 2012 (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013), art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 a fost modificat, având următorul cuprins: „(1) Calitatea de notar public încetează: [...] f) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni;“. Ca urmare a acestor modificări, Legea nr. 36/1995 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 4 februarie 2013, articolele fiind renumerotate, art. 23 devenind art. 41. Prin republicarea Legii nr. 36/1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 18 iunie 2014, art. 41 a devenit art. 40, dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. f) având următorul conţinut: „(1) Calitatea de notar public încetează: [...] f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni; [...]“. În prezent, ca urmare a republicării Legii nr. 36/1995 în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, art. 40 a devenit art. 41, cu acelaşi conţinut. 13. Ţinând seama de jurisprudenţa sa, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 77/2012. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalităţii în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, referitor la situaţia de fapt şi de drept, menţionată de instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, se reţin următoarele: autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, având calitatea de notar public, a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (intenţia indirectă) şi fals intelectual (intenţia directă) prin Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 294/42/2013; faptele pentru care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost condamnată au fost săvârşite la datele de 5, respectiv 12 august 2011, dată la care erau în vigoare prevederile art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995, care dispuneau referitor la calitatea de notar că aceasta încetează în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei; ulterior, prin modificările aduse Legii nr. 36/1995 prin Legea nr. 77/2012, a fost instituită prevederea cuprinsă în art. 40 alin. (1) lit. f), care stabileşte că încetează calitatea de notar public „când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unor infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni“, iar în mod corespunzător a fost modificat şi alin. (2) al art. 23, care a devenit alin. (4) al art. 40, care dispune că ministrul justiţiei poate dispune, în acest caz, încetarea calităţii de notar public din oficiu; în temeiul noii reglementări şi având ca bază Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei a emis Ordinul nr. 1.897/C din 11 iunie 2015, prin care a dispus încetarea calităţii de notar public a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate; împotriva acestui ordin, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a formulat acţiune în anulare şi a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei la îndeplinirea formalităţilor necesare pentru reluarea activităţii în cadrul B.N.P. Tudorancea Monica, acţiune care a format obiectul Dosarului nr. 932/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 16. Curtea reţine că, în cadrul soluţionării cauzei privind anularea Ordinului ministrului justiţiei nr. 1.897/C din 11 iunie 2015, autoarea excepţiei din prezenta cauză a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) din Legea nr. 36/1995, susţinând, în esenţă, că aplicarea unei sancţiuni în baza unui text de lege edictat ulterior săvârşirii faptei constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii. Prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a reţinut, la paragraful 28, următoarele: dispoziţiile legale referitoare la cazul de încetare a calităţii de notar public, atât în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor penale [art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995], cât şi în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ [art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995], cuprind, aşa cum s-a arătat în prealabil, reguli specifice statutului profesiei, deci norme de drept substanţial, astfel că raportul juridic de drept civil este şi rămâne guvernat de legea în vigoare la data naşterii sale, potrivit principiului tempus regit actum, respectiv data săvârşirii infracţiunii pentru care notarul public este condamnat penal, iar nu de o lege ulterioară, străină acestuia. În schimb, dispoziţiile legale referitoare la autoritatea competentă să dispună sau să constate încetarea calităţii de notar, atât în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor penale [art. 23 alin. (2) din Legea nr. 36/1995], cât şi în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ [art. 40 alin. (4) din Legea nr. 36/1995], constituie norme de procedură care, prin natura lor juridică, sunt de imediată aplicare tuturor procedurilor aflate în desfăşurare la momentul intrării lor în vigoare, dacă legea nouă nu prevede ultraactivitatea legii vechi. Astfel, Curtea reţine că textele de lege criticate sunt în acord cu principiul neretroactivităţii legii civile, norma de drept substanţial a art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995 fiind aplicabilă exclusiv raporturilor juridice născute ulterior intrării în vigoare a acesteia, în vreme ce norma de drept procedural a art. 40 alin. (4) din Legea nr. 36/1995 se aplică pentru viitor în toate procedurile pendinte din faţa autorităţilor competente. 17. Prin Sentinţa civilă nr. 158 din 15 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 932/42/2015, s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de autoarea excepţiei în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei. Autoarea excepţiei a declarat recurs împotriva acestei sentinţe civile, iar, prin Decizia nr. 1.270 din 12 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul împotriva acestei sentinţe civile, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a admis în parte acţiunea formulată şi a anulat Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.897/C din 11 iunie 2015. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că, la data săvârşirii faptei penale (august 2011), era aplicabil art. 23 lit. f) din Legea nr. 36/1995, în schimb, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (13 mai 2015), era aplicabil art. 40 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 36/1995. Instanţa a reţinut că în forma veche a legii, dincolo de condamnare, se impunea efectuarea unei anumite aprecieri a organului administrativ cu privire la caracterul grav sau care aduce atingere prestigiului profesiei, apreciere care nu mai există în forma nouă a legii. Or, Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.897/C din 11 iunie 2015 a avut în vedere dispoziţiile noi, cele ale art. 40 alin. (1) lit. (f) din Legea nr. 36/1995. 18. Ca urmare a acestei decizii a instanţei supreme, ministrul justiţiei a emis Ordinul nr. 3.223/C din 5 august 2019, prin care a constatat încetarea calităţii de notar. În cuprinsul acestui ordin, se precizează următoarele: „Având în vedere considerentele Deciziei penale nr. 171/A din 13 mai 2015, definitivă, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cuprinsul cărora s-a stabilit cu putere de lucru judecat că «prin săvârşirea faptelor (...) au fost afectate relaţiile sociale privind corectitudinea celor care întocmesc acte oficiale, prestigiul instituţiei publice din care face parte şi inculpata», precum şi Decizia nr. 680/2016 a Curţii Constituţionale, potrivit căreia «condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii/probităţii, element fundamental al exercitării autorităţii publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcţie publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea. Condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită autoritatea publică şi o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea funcţiei în care a fost învestită», se constată incidenţa, în persoana doamnei Tudorancea Monica, a cazurilor de încetare a calităţii de notar public, prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. g) raportat la art. 16 lit. d) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995 (în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor penale)“. În finalul ordinului, se precizează că acesta a fost emis „în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. f) şi lit. g) şi alin. (2) raportat la art. 16 lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, şi art. 20 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C din 5 iulie 1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 8 august 1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu dispoziţiile art. 41 alin. (4) şi ale art. 45 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, cu modificările ulterioare, şi cele ale art. 68,art. 74 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 75 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.333/C/2013, cu modificările şi completările ulterioare“. 19. Curtea reţine că împotriva acestui ordin autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a formulat acţiune în anulare, care formează obiectul Dosarului nr. 190/42/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, acţiune în cadrul căreia a invocat excepţia de neconstituţionalitate care constituie obiectul Dosarului nr. 1.864D/2020 al Curţii Constituţionale. 20. Având în vedere situaţia de fapt rezultată din actele dosarului, Curtea reţine că, prin ordinul ministrului justiţiei a cărui anulare formează obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, s-a dispus încetarea calităţii de notar public a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, constatându-se, în principal, incidenţa cazurilor de încetare a calităţii de notar public, prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. g) raportat la art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995 (în forma în vigoare la data săvârşirii faptelor penale), texte ce reglementează încetarea calităţii de notar public în cazul în care acesta nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 lit. a),d) şi f) [potrivit art. 16 lit. d) din Legea nr. 36/1995, „Notarul public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii: […] d) se bucură de o bună reputaţie“]. 21. În prezenta cauză, s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 77/2012, ce reglementează încetarea calităţii de notar în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei. 22. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.“ 23. Referitor la condiţia de admisibilitate privind relevanţa unei excepţii de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prima teză a art. 146 lit. d) din Constituţie, privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituţionalitate a posteriori, concret şi incident, ce presupune sine qua non existenţa unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce neconstituţionalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 21, sau Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 19 aprilie 2018, paragraful 22). Acest control de constituţionalitate este a posteriori, pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. De asemenea, acesta este un control concret, pentru că porneşte de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituţional doar cu soluţionarea chestiunii de constituţionalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia. În sfârşit, acesta este un control incident, pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti, dar nu poate fi soluţionat de aceasta, ci trebuie deferit Curţii Constituţionale, care îl va soluţiona fără a cunoaşte sau interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Însă Curtea Constituţională nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituţia în absenţa unei legături relevante între excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi procesul pendinte. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiţionarea sesizării sale cu o excepţie de neconstituţionalitate de legătura dispoziţiei legale criticate cu soluţionarea cauzelor reprezintă un aspect esenţial al acestui tip de control de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 710 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 17 martie 2022, paragraful 17). 24. Totodată, Curtea a reţinut, într-o altă cauză, că „autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu are un interes real, personal în promovarea acesteia. Astfel, posibila admitere a excepţiei nu ar schimba cu nimic situaţia acestuia (...)“ (Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 20 iulie 2018, paragraful 17). În acelaşi sens, Curtea a reţinut că legătura excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. 25. În cauză, Curtea constată că, în privinţa criticilor de neconstituţionalitate aduse normei de lege invocate, nu este îndeplinită condiţia privind interesul în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textelor criticate în ceea ce o priveşte pe autoarea excepţiei. Astfel, prin ordinul a cărui anulare se solicită în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, s-a reţinut incidenţa cazurilor de încetare a calităţii de notar public, prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. g) raportat la art. 16 lit. d) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, şi anume a cazului de încetare referitor la neîndeplinirea condiţiei ce vizează buna reputaţie. Este adevărat că la temeiurile de drept enumerate în cuprinsul acestui ordin este precizat şi art. 23 lit. f) din aceeaşi lege - care reglementează încetarea calităţii de notar public în caz de condamnare definitivă pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei -, însă o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a acestui text de lege nu ar schimba cu nimic situaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. 26. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate nu au relevanţă în soluţionarea cauzei a quo, astfel că excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă. 27. Totodată, Curtea observă că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu vizează neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci modul de aplicare a acestui text de către ministrul justiţiei prin emiterea ordinului de încetare a calităţii de notar public. Astfel, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică faptul că Ministerul Justiţiei nu s-a conformat considerentelor stabilite de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1.270 din 12 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 932/42/2015, prin care a anulat primul ordin de încetare a calităţii de notar public. Totodată, autoarea este nemulţumită de faptul că organele de conducere ale notarilor publici şi Ministerul Justiţiei au considerat că infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual aduc atingere prestigiului profesiei de notar public. 28. Or, Curtea observă că toate aceste susţineri vizează modul de aplicare a textelor criticate în cauza concretă dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti, ceea ce intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale. Stabilirea în concret a dispoziţiilor de lege aplicabile cauzei şi aprecierea privind legalitatea actului administrativ emis în cauză revin instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii în anulare, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale incidente şi a principiilor de drept aplicabile. 29. Având în vedere că susţinerile formulate de autoarea excepţiei vizează modul de aplicare a legii, soluţionarea acesteia excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii în concret la o cauză. 30. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, prin prisma art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992. 31. De altfel, legiuitorul a modificat soluţia legislativă criticată, prin Legea nr. 77/2012, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013, iar, în prezent, calitatea de notar public încetează în cazul condamnării definitive pentru „săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni“. Aceste dispoziţii au fost reţinute şi de Curtea Constituţională, de exemplu, la paragraful 24 al Deciziei nr. 230 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 26 mai 2022, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. La paragraful 23 al aceleiaşi decizii, Curtea a observat că, prin comparaţie cu legislaţia aplicabilă altor categorii profesionale, devine cu atât mai evident caracterul disproporţionat al soluţiei legislative, rezultată ca urmare a nepunerii în acord a prevederilor art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 cu cele statuate prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 22 iunie 2017, potrivit căreia consecinţa săvârşirii oricărei infracţiuni intenţionate pentru care s-a dispus, prin hotărâre judecătorească definitivă, pedeapsa închisorii o reprezintă pierderea calităţii de avocat. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Monica Tudorancea în Dosarul nr. 190/42/2020 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
