Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Întreprinderea Individuală Enache Mihai, în Dosarul nr. 762/184/2016 al Judecătoriei Balş, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.254D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă, iar partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei, în motivarea acesteia, apreciază că prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 sunt în contradicţie cu cele ale art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Acesta nu indică textele din Constituţie pretins încălcate. Or, constituţionalitatea unor texte de lege poate fi analizată doar în raport cu dispoziţii cuprinse în Legea fundamentală, iar nu în raport cu alte prevederi legale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 23 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 762/184/2016, Judecătoria Balş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de Întreprinderea Individuală Enache Mihai, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prin care autorul a fost sancţionat contravenţional, pentru fapta prevăzută la art. 10 lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, respectiv neîndeplinirea obligaţiei de a se dota cu aparat de marcat electronic fiscal, faptă exclusă de la posibilitatea aplicării avertismentului, potrivit art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că regimul juridic al contravenţiilor este stabilit de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care, la art. 7, reglementează cu privire la avertisment, iar la art. 21 alin. (3) face referire la principiul proporţionalităţii sancţiunii generat de gradul de pericol social al faptei. Totodată, mai arată că, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 consacră şi plângerea contravenţională, ca modalitate de control al actelor agenţilor constatatori, totuşi, prin exceptarea anumitor categorii de fapte contravenţionale de la aplicarea avertismentului, aduce atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Astfel, legiuitorul a „obturat“ cercetarea contravenţiei de către un judecător şi l-a privat pe autor de accesul liber la justiţie. Legiuitorul a limitat individualizarea contravenţiei, aceasta revenind doar agentului constatator, excluzând analiza acesteia de către instanţa de judecată. Prin textul de lege criticat, „puterea legislativă interzice puterii judecătoreşti să analizeze condiţiile în concret ale săvârşirii contravenţiei şi posibilitatea de a cântări“ gravitatea acesteia. Prevederile legale criticate „vin în contradicţie cu art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001“. 7. Judecătoria Balş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.315 din 4 octombrie 2011. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, având următorul cuprins: "Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, avertismentul ca sancţiune contravenţională principală nu se aplică în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 10 lit. c), d), e) şi dd), cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. (e) pct. i)." 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat reprezintă opţiunea legiuitorului de a exclude de la aplicare sancţiunea contravenţională principală a avertismentului, în cazul unor fapte considerate ca fiind de o gravitate crescută, cum este aceea din prezenta cauză, respectiv lipsa dotării cu aparat de marcat electronic fiscal. 15. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut, în esenţă, că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 43 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 2 martie 2012). 16. Curtea reţine că legiuitorul originar sau delegat este liber să deroge de la normele generale cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin „legi speciale“, cum este, spre exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, care a fost aprobată de către Parlament prin Legea nr. 64/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 4 februarie 2002. 17. Curtea observă că autorul excepţiei critică o pretinsă intruziune a autorităţii legislative în activitatea judecătorească, ceea ce ar duce la încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie. 18. Curtea reţine că această critică nu poate fi primită, deoarece legiuitorul delegat şi-a respectat atribuţia sa reglementată de art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, adoptând o „lege specială“, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, care derogă de la cea generală, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Legiferarea nu are semnificaţia intruziunii în activitatea instanţelor de judecată, care au obligaţia prevăzută de art. 124 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii“, respectiv să aplice legile, atât pe cele generale, cât şi pe cale care derogă de la acestea. 19. Cât priveşte încălcarea art. 21 din Constituţie, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece procesul-verbal poate fi atacat în condiţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi ale art. 34 şi art. 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcuto şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă se poate formula apel, care se soluţionează de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Întreprinderea Individuală Enache Mihai, în Dosarul nr. 762/184/2016 al Judecătoriei Balş, şi constată că prevederile art. 12 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Balş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
