Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Sion-Covaciu în Dosarul nr. 729/35/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.705D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate prin deciziile nr. 866 din 10 decembrie 2015 şi nr. 585 din 13 septembrie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 16 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 729/35/2016, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Sion-Covaciu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât „în acest mod prezumţia de constituţionalitate rămâne în picioare în cauzele judecate chiar dacă a ridicat excepţia de neconstituţionalitate“. 7. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, menţionând jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 585 din 13 septembrie 2016. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, menţionând jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 şi Decizia nr. 585 din 13 septembrie 2016. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „în acea cauză“, prevederi ce au următorul conţinut: - Art. 509 alin. 1 pct. (11) din Codul de procedură civilă: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.“ 13. În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 23 privind libertatea individuală, art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, precum şi în art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se mai invocă încălcarea art. 10 privind egalitatea şi art. 21 privind participarea la treburile publice din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 14. În cauza de faţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) din Codul muncii, dar că instanţele de fond fie au refuzat să o analizeze, fie au respins-o întrucât textul criticat nu avea legătură cu soluţionarea cauzei. Or, prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 7 iulie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia ridicată într-un alt dosar în care el nu a fost parte, şi a constatat că prevederile art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt neconstituţionale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 585 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 16 noiembrie 2016. Cu această ocazie, Curtea a constatat, la paragraful 27, că persoanele care au fost părţi în procese soluţionate prin hotărâri definitive pronunţate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituţionale printro decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, dar care nu au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la acele texte, nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluţie este justificată de necesitatea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în procese desfăşurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părţile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziţie. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părţi să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează şi care sunt apte şi adecvate spre a fi utilizate în funcţie de situaţia procesuală şi de parcursul procesual al cauzei. Aşadar, neinvocarea excepţiei de neconstituţionalitate, deşi era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, aşa cum pretinde autoarea excepţiei. 16. Distinct de jurisprudenţa menţionată mai sus, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a statuat că pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). În schimb, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorităţii lucrului judecat. Curtea a mai statuat (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 33) că o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică. 17. În aceste condiţii Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ale art. 10 privind egalitatea şi art. 21 privind participarea la treburile publice din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte prevederile art. 23 privind libertatea individuală, ale art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 41 privind dreptul la muncă şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cauză. 18. Referitor la invocarea art. 148 din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu arată în mod concret în ce constă contrarietatea dintre textul legal criticat şi respectivul text constituţional. Or, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în formularea acesteia (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Sion-Covaciu în Dosarul nr. 729/35/2016 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 septembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
