Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 490 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1) raportat la art. 129 din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 490 din 17 octombrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1) raportat la art. 129 din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 240 din 18 martie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1) raportat la art. 129 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 2.607/1/2017/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 961D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul solicită completarea normelor procesual penale criticate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. În acest sens, invocă deciziile nr. 248 din 16 aprilie 2019, nr. 108 din 25 februarie 2020 şi nr. 218 din 2 iunie 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 16 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.607/1/2017/a3, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1) raportat la art. 129 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Sandu într-o cauză în care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută şi pedepsită de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal şi art. 309 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal. Autorul excepţiei a arătat, în notele scrise, că în rechizitoriu se fac ample referiri la declaraţiile martorului denunţător „ameninţat“, căruia i s-a acordat, în condiţiile art. 126 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, protecţia datelor de identitate, prin atribuirea unui pseudonim cu care martorul a semnat atât denunţul său, cât şi declaraţia sa de martor. În cursul cercetării judecătoreşti au apărut suspiciuni legitime cu privire la identitatea dintre martorul denunţător cu identitate protejată şi unul dintre martorii cu identitate reală, fapt care a condus la bănuiala existenţei unei încercări a organelor de cercetare penală de a acredita o anumită stare de fapt prin reiterarea unor declaraţii ale uneia şi aceleiaşi persoane, date sub identităţi diferite.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală exclud din categoria martorilor doar părţile şi subiecţii procesuali principali, fără însă a face menţiuni exprese cu privire la imposibilitatea audierii sub identitate reală a unor persoane deja audiate sub o identitate protejată. Consideră că lipsa reglementării de lege lata a unei asemenea interdicţii exprese poate avea ca efect apariţia unor anumite „derapaje“ sau „deficienţe“ în procesul administrării probatoriului, care ar putea avea un efect dirimant cu privire la prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la un proces echitabil de care trebuie să se bucure suspectul şi inculpatul, prin ocolirea, dezactivarea protecţiei oferite de dispoziţiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală. Aşadar, susţine că prin audierea în cauză a aceleiaşi persoane în dublă calitate - de martor cu identitate reală şi martor cu identitate protejată - se aduce o gravă şi ireparabilă atingere a dreptului la un proces echitabil. Solicită ca instanţa de contencios constituţional să pronunţe o decizie interpretativă prin care să constate că „poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală“ şi, respectiv, că „orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali“, atât timp cât respectiva persoană nu a fost deja audiată în aceeaşi cauză sub o altă identitate.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază, în opinia majoritară, că nu are competenţa să examineze ea însăşi eventuala neconstituţionalitate sau constituţionalitate a dispoziţiilor legale invocate de autorul cererii de sesizare. Reţine că, în condiţiile în care sesizarea este formulată de una dintre părţile cauzei penale, iar nu din oficiu, nu sunt necesare alte completări ori exprimarea unei opinii în sensul admiterii ori respingerii pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională fiind unica autoritate cu această competenţă de contencios constituţional. Totodată, invocă jurisprudenţa instanţei de la Strasbourg şi a Curţii Constituţionale referitoare la exigenţa de claritate şi previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal, inadmisibilă, iar, în subsidiar, neîntemeiată. În ceea ce priveşte soluţia de inadmisibilitate, reţine că autorul critică, pe de o parte, ceea ce legea nu prevede, tinzând la modificarea prevederilor supuse controlului, în sensul stabilirii unei interdicţii de audiere a unei persoane care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală în calitate de martor şi martor protejat, iar, pe de altă parte, critică modul de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti, sub aspectul admiterii ca probă a unei asemenea declaraţii. Totodată, în susţinerea soluţiei de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocă unele considerente ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 63 din 22 ianuarie 2019, apreciind că sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1) raportat la art. 129 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
    - Art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală: „(1) Poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală.“;
    – Art. 115 alin. (1) din Codul de procedură penală: „(1) Orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali.“;
    – Art. 129 din Codul de procedură penală prevede că:
    "(1) În situaţiile prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. d) şi art. 127 lit. d), audierea martorului se poate efectua prin intermediul mijloacelor audiovideo, fără ca martorul să fie prezent fizic în locul unde se află organul judiciar.
(2) Abrogat.
(3) Subiecţii procesuali principali, părţile şi avocaţii acestora pot adresa întrebări martorului audiat în condiţiile alin. (1). Organul judiciar respinge întrebările care ar putea conduce la identificarea martorului.
(4) Declaraţia martorului protejat se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se redă integral în formă scrisă.
(5) În cursul urmăririi penale declaraţia se semnează de organul de urmărire penală ori, după caz, de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de procurorul care a fost prezent la audierea martorului şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în condiţii de confidenţialitate.
(6) În cursul judecăţii, declaraţia martorului se semnează de preşedintele completului de judecată.
(7) Suportul pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţii de confidenţialitate. Suportul care conţine înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale este înaintat la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi este păstrat în aceleaşi condiţii privind confidenţialitatea."


    12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele procesual penale criticate contravin atât dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, cât şi prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin modul cum sunt formulate motivele de neconstituţionalitate, autorul solicită modificarea normelor procesual penale criticate, în sensul de a se reglementa, în mod expres, interdicţia audierii sub identitate reală a unor persoane deja audiate sub o identitate protejată. Totodată, autorul este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare de către organele judiciare a normelor procesual penale ale art. 114 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1), astfel că solicită ca instanţa de control constituţional să pronunţe o decizie interpretativă prin care să constate că „poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală“ şi, respectiv, că „orice persoană poate fi citată şi audiată în calitate de martor, cu excepţia părţilor şi a subiecţilor procesuali principali“, atât timp cât respectiva persoană nu a fost deja audiată în aceeaşi cauză sub o altă identitate.
    14. Raportat la motivele de neconstituţionalitate astfel formulate, Curtea reţine că solicitarea de completare a normelor procesual penale criticate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, şi, prin urmare, nu are competenţa să cenzureze o eventuală redactare defectuoasă a textului legal criticat şi nici să facă propuneri de lege ferenda. De asemenea, instanţa de control constituţional a statuat în jurisprudenţa sa că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, şi Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), aceste aspecte urmând să fie soluţionate de către instanţa de judecată.
    15. Distinct de aprecierile anterioare, Curtea constată că a mai examinat dispoziţiile art. 114 şi 129 din Codul de procedură penală, în raport cu motive de neconstituţionalitate similare celor formulate în prezenta cauză. Cu acel prilej, Curtea a pronunţat Decizia nr. 218 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 din 14 iulie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în paragrafele 24-26 ale deciziei menţionate anterior, că poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală, martorul având, potrivit art. 114 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură penală, obligaţia să spună adevărul în legătură cu faptele şi împrejurările de fapt pentru dovedirea cărora este audiat. În acelaşi timp, potrivit art. 125 din Codul de procedură penală, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că viaţa, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională ale martorului ori ale unui membru de familie al acestuia ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declaraţiilor sale, organul judiciar competent acordă acestuia statutul de martor ameninţat şi dispune una ori mai multe dintre măsurile de protecţie prevăzute la art. 126 sau 127 din acelaşi act normativ, după caz. Cu alte cuvinte, într-o cauză penală, persoana care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt ce constituie probă în cauza penală urmează să fie audiată de către organele judiciare în calitate de martor cu identitate reală şi, numai în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 125 din Codul de procedură penală, precitate, aceasta va dobândi statutul de martor protejat, urmând să fie audiată în condiţiile art. 129 din Codul de procedură penală.
    16. Aşadar, Curtea a reţinut că regula în materia audierii martorilor este reprezentată de audierea persoanei care are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală ca martor cu identitate reală şi numai în situaţiile excepţionale, reglementate la art. 125 din Codul de procedură penală, audierea persoanei se va face potrivit procedurii reglementate la art. 129 din acelaşi act normativ pentru martorii cu identitate protejată.
    17. Totodată, Curtea a reţinut că acest lucru nu are semnificaţia unei deţineri concomitente în persoana aceluiaşi martor atât a calităţii de martor cu identitate reală, cât şi de martor cu identitate protejată. Niciunul dintre textele criticate nu reglementează şi nici nu oferă posibilitatea deţinerii concomitente de către aceeaşi persoană atât a calităţii de martor cu identitate reală, cât şi a calităţii de martor protejat. De fapt, acest lucru nici nu ar fi posibil, întrucât ar contrazice însăşi raţiunea reglementării instituţiei martorului protejat. Din punct de vedere procedural, acelaşi martor poate deţine în mod succesiv cele două calităţi, după cum situaţiile excepţionale, reglementate la art. 125 din Codul de procedură penală, se confirmă la debutul procesului penal ori pe parcursul acestuia sau se infirmă pe parcursul aceluiaşi proces penal.
    18. Curtea a constatat că, dacă într-o cauză se atribuie, în mod simultan, unei persoane o dublă calitate, atât de martor cu identitate reală, cât şi de martor protejat, aceasta nu poate fi decât o problemă de aplicare greşită a legii, de competenţa instanţelor judecătoreşti, şi, prin urmare, nu poate constitui obiectul controlului de constituţionalitate.
    19. Totodată, Curtea a reţinut că în niciuna dintre ipotezele menţionate - martor cu identitate reală/martor cu identitate protejată - martorul nu se află la adăpost în ceea ce priveşte răspunderea privind declaraţiile sale, astfel că, în situaţia în care denaturează adevărul, acesta riscă să fie tras la răspundere pentru mărturie mincinoasă, indiferent de statutul său în procesul penal. Mai mult, indiferent de calitatea procesuală în cauză - martor cu identitate reală/martor cu identitate protejată -, declaraţia dată în condiţiile normelor procesual penale referitoare la audierea martorilor are valoare probantă unică în procesul penal, nefiind admis ca scopul normelor procesuale referitoare la protecţia martorilor ameninţaţi să poată fi pervertit în sensul criticilor autorului (critici similare celor formulate în prezenta cauză). Mai mult, Curtea a precizat că cele statuate în Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, paragrafele 19-25, referitor la instituţia martorului protejat şi valoarea probantă restrânsă a declaraţiilor acestui martor, sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 şi 129 din Codul de procedură penală.
    20. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia care au fundamentat Decizia nr. 218 din 2 iunie 2020 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabriel Sandu în Dosarul nr. 2.607/1/2017/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 114 alin. (1) şi ale art. 115 alin. (1) raportat la art. 129 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 17 octombrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 490 din 17 octombrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016